Reproducere: Ambele sexe ating maturitatea sexuală în cel <strong>de</strong> al doilea an <strong>de</strong>viaţă. Împerecherea are loc în intervalul august-ianuarie, principala perioadă fiind însăoctombrie-noiembrie. Gestaţia durează 22 <strong>de</strong> săptămâni, după care femela fată <strong>de</strong>regulă un miel, mai rar doi. Fătările au loc <strong>de</strong>vreme, cel mai frecvent în luna aprilie, darpot să aibă loc atât la sfârşitul lunii martie, cât şi în mai.Este un animal cu activitate crepusculară, nocturnă şi aurorală.Vânare: Se împuşcă la pândă şi la dibuit. Ca şi în cazul cervi<strong>de</strong>lor esterecomandată vânarea prioritar selectivă, a cel puţin 50% din cota <strong>de</strong> recoltă la masculi,selecţie care se realizează în principal după aspectul trofeului (planşa 21). Trofeul îlconstituie bustul cu coarne, coarnele cu craniu întreg sau coarnele cu parte din acesta.Trofeul este cu atât mai valoros cu cât berbecul este mai în vârstă.Armele care se pot utiliza la vânarea muflonului sunt exclusiv cu glonţ, <strong>de</strong> lacalibrul 5,6 x 50 în sus.Ocrotire şi îngrijire: Combaterea câinilor hoinari şi împuţinarea şacalilor şivulpilor, până nu se mai văd, este prima grijă a gestionarilor terenurilor <strong>de</strong> vânătoare cumufloni. Lupul şi râsul nu au ce căuta în astfel <strong>de</strong> terenuri.Prezenţa lupului şi chiar a şacalului şi a câinelui hoinar în teren fac ca toateeforturile întreprinse <strong>pentru</strong> introducerea şi conservarea muflonului să fie zadarnice.În terenurile cu mufloni, aşadar fără aceşti prădători, gestionarul fondului <strong>de</strong>vânătoare trebuie să administreze permanent sare, iar în perioada critică <strong>de</strong> iarnă, furajefibroase şi concentrate.Nu este foarte pretenţios în privinţa calităţii fânurilor, care trebuie administrateigienic, în hrănitori.Pagube: Poate produce prejudicii <strong>de</strong>mne <strong>de</strong> luat în seamă, în principal princojirea arborilor şi roa<strong>de</strong>rea mugurelui terminal în regenerările forestiere tinere. Înterenul agricol pagubele se pot lua în consi<strong>de</strong>raţie doar la <strong>de</strong>nsităţi mari. Nu este însăcazul în România, un<strong>de</strong> muflonul nu mai există, în prezent, în libertate.2.1.6. Mistreţul (Sus scrofa L.)Denumiri: Masculul se numeşte mistreţ, porc mistreţ, gligan, vier sau solitar,femela mistreaţă sau scroafă, puii sub 6 luni purcei, iar cei <strong>de</strong> 6-12 luni godaci, grăsuni,groştei sau bârlingi.Descriere: Conformaţia mistreţului este uşor <strong>de</strong> recunoscut. Profilul acestuiareflectă într-o mare măsură influenţele condiţiilor <strong>de</strong> mediu în care a evoluat şi trăieşte.Prezintă un aspect general masiv, uşor aplatizat lateral, mai mult înalt <strong>de</strong>cât gros, carelasă impresia <strong>de</strong> putere şi <strong>de</strong> mobilitate, fiind conformat perfect <strong>pentru</strong> râmat şi <strong>pentru</strong>străpungerea <strong>de</strong>sişurilor. Dimorfismul sexual este slab evi<strong>de</strong>nt, după formă şi după colţi(planşa 22).Culoarea generală este brună-cenuşie, brună-roşcată, brună-închis, uneoriaproape neagră. Sunt rar întâlnite şi exemplare foarte <strong>de</strong>schise la culoare, precum şicazuri <strong>de</strong> albinism.Colţii apar la mistreţ în jurul vârstei <strong>de</strong> 10 luni, dar încep să se tocească la 16luni. În continuare ei cresc în lungime până la vârsta 7-8 ani, atâta timp cât creştereaacestora <strong>de</strong>păşeşte tocirea lor. După această vârstă optimă <strong>de</strong> împuşcare a vierilor<strong>pentru</strong> trofeu, mistreţul se mai menţine 3-4 ani în putere, ca ulterior să intre în<strong>de</strong>crepitudine. În această perioadă, tocirea egalează creşterea colţilor, ca apoi să o
<strong>de</strong>păşească şi trofeul să înregistreze o scă<strong>de</strong>re din ce în ce mai evi<strong>de</strong>ntă în lungime şica valoare. Scroafele au însă colţi cu rădăcină care se închi<strong>de</strong> cu vârsta, fără posibilitate<strong>de</strong> creştere după 5-6 ani (planşa 23).Greutatea vierilor poate atinge şi chiar poate <strong>de</strong>păşi, în situaţii <strong>de</strong> excepţie, 300<strong>de</strong> kg, pe când a femelelor, chiar foarte <strong>de</strong>zvoltate, este <strong>de</strong> maximum 150 - 180 kg. Deregulă, vierii puternici au circa 150 - 200 kg, iar scroafele adulte 120 - 150 kg.Longevitate: În condiţii <strong>de</strong> libertate, mistreţii ajung rar la 18-20 <strong>de</strong> ani. Încaptivitate însă, această vârstă este frecvent <strong>de</strong>păşită, fiind citate, în literatură,longevităţi <strong>de</strong> 30 <strong>de</strong> ani în grădini zoologice.Sunete: Cele scoase <strong>de</strong> mistreţi seamănă, până la i<strong>de</strong>ntitate, cu cele ale porculuidomestic. În ciurdă, atunci când mănâncă liniştiţi, purceii care sug şi scroafele carealăptează scot grohăituri uşoare, profun<strong>de</strong>, <strong>de</strong> bună dispoziţie. Mai stri<strong>de</strong>nte suntguiţăturile purceilor care s-au pierdut sau care solicită insistent să sugă. Scroafele emitun grohăit scurt şi adânc când au intenţia <strong>de</strong> a-şi avertiza semenii ori <strong>de</strong> a speriaduşmanii. Dacă intenţia este <strong>de</strong> a preveni ciurda asupra vreunui pericol, scroafa pufăieputernic. Pufăie a avertisment şi atunci când un anume <strong>de</strong>taliu necunoscut i-a stârnitsuspiciunea.Când mistreţii sunt atacaţi scot „zgomote <strong>de</strong> os”, <strong>de</strong> fapt un scrâşnet din măsele,iar când sunt puşi în dificultate, guiţă ca şi porcul domestic. Doar vierii maturi nu setânguie niciodată.Urme: Amprentele „tipar” şi urmele „pârtie” seamănă oarecum cu cele <strong>de</strong> cerb,dar nu pot fi nici<strong>de</strong>cum confundate cu acestea. Diferenţele au fost <strong>de</strong>ja <strong>de</strong>scrise în textul<strong>de</strong>stinat urmelor cerbului.Râmăturile, alte indicii alimentare, excrementele şi semnele lăsate pe arbori, lascăldători, la locul <strong>de</strong> hrănire şi la trecători, constituie tot urme ale prezenţei ori treceriimistreţului, care, analizate, ne dau informaţii complexe privind existenţa acestuia.Simţuri: Mistreţul are atât mirosul, cât şi auzul foarte fine. Văzul în schimb estemai slab, sesizând bine doar obiectele în mişcare. Are însă o memorie aparte a locului,astfel încât <strong>de</strong>scoperă uşor orice <strong>de</strong>taliu nou apărut în peisaj.Habitat: Preferă pădurile întinse <strong>de</strong> foioase şi <strong>de</strong> amestec, dar se localizeazăfrecvent şi în trupurile mici <strong>de</strong> pădure, dacă sunt <strong>de</strong>se, precum şi în stufărişuri şi înplauri. Uneori este întâlnit în lanurile întinse <strong>de</strong> cereale şi în terenurile lăsate pârloagădin vastul câmp agricol. Datorită amplitudinii ecologice foarte mari, arealul mistreţuluise întin<strong>de</strong> practic din golul <strong>de</strong> munte până pe ţărmul mării.Este ataşat locului <strong>de</strong> trai numai în măsura în care acesta îi oferă condiţiileminime necesare vieţuirii (hrană, linişte şi adăpost). În situaţiile în care aceste condiţiinu îl satisfac, acesta se <strong>de</strong>plasează până la 20 - 30 km şi chiar mai mult, în căutare <strong>de</strong>locuri mai favorabile.Hrana: Mistreţul este omnivor tipic şi mănâncă aproape tot ceea ce estecomestibil, la suprafaţa solului şi din sol. Hrana din sol o <strong>de</strong>scoperă după miros, oscoate cu râtul, dar şi prin scurmare cu piciorul din faţă, o alege superficial, folosinduse<strong>de</strong> rât şi <strong>de</strong> limbă, şi o ingerează în amestec cu pământ, folositor digestiei. Constituiehrană <strong>pentru</strong> mistreţ: ver<strong>de</strong>ţurile şi chiar lujerii unor specii forestiere, rădăcinile,rizomii, bulbii şi tuberculii, fructele cărnoase, nucoase şi seminţele forestiere, cerealeleşi seminţele agricole, ciupercile, animalele nevertebrate şi vertebratele mici şi chiarmijlocii, cadavrele animalelor mari, humusul şi putregaiul din sol în condiţii extreme.Omoară vertebratele prin scuturare, după obiceiul prădătorilor.
- Page 3 and 4: 2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6: 4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8: Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11: iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13: iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 14 and 15: populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17: sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19: Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21: comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97:
La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99:
Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101:
Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103:
Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105:
Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107:
2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109:
octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111:
Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113:
dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115:
CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117:
anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119:
între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121:
Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123:
eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125:
permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127:
uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129:
dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131:
Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133:
Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135:
Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137:
Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139:
păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141:
procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143:
Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145:
aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147:
speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149:
- amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151:
neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153:
CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155:
ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157:
de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 158 and 159:
Profilul interior al ţevilor cupri
- Page 160 and 161:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 162 and 163:
apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165:
la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167:
Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169:
incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171:
La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 174 and 175:
etonul (epagnelul Breton); pudel-po
- Page 176 and 177:
în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179:
4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181:
specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183:
tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185:
1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187:
Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 188 and 189:
deplasare al acestuia - cât de gra
- Page 190 and 191:
Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193:
desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195:
singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197:
Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199:
Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203:
dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 204 and 205:
Desigur că regulile de bună camar
- Page 206 and 207:
adună vânatul mic împuşcat lân
- Page 208 and 209:
Când totul este gata, vânătorii
- Page 210 and 211:
nici lăudăroşenia şi nici minci
- Page 212 and 213:
Incertitudinile care se amplifică,
- Page 214 and 215:
Convenţia condiţionează practic
- Page 216 and 217:
La 21 decembrie 1998, Consiliul Eur
- Page 218 and 219:
de nidificare şi pe parcursul înt
- Page 220 and 221:
anexa II /1 - cuprinde speciile de
- Page 222 and 223:
asistarea Comisiei Europene de un C
- Page 224 and 225:
neocupate, precum în vechiul drept
- Page 226 and 227:
În 21 august 1786, împăratul Ios
- Page 228 and 229:
ealizat prin Legea pentru protecţi
- Page 230 and 231:
fondul cinegetic naţional care cup
- Page 232 and 233:
Cap. I. - Principii şi dispoziţii
- Page 234 and 235:
Anexa IV - Zone construite.Fără a
- Page 236 and 237:
folosirea animalelor în scopuri ş
- Page 238 and 239:
CAPITOLUL IIStructura A.G.V.P.S.Art
- Page 240 and 241:
i) aprobă organigrama, statul de f
- Page 242 and 243:
(2) Pot deveni membre ale A.G.V.P.S
- Page 244 and 245:
e) fac dovada existenţei sediului
- Page 246 and 247:
decursul unui an calendaristic îş
- Page 248 and 249:
24. Şelaru, N. - Mistreţul - mono