Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Denumiri: Masculul se numeşte ţap negru sau mai simplu ţap, femela caprăneagră sau capră, iar puiul ied, iadă sau ieduţ, după sex şi vârstă.Descriere: Deşi denumirea de capră neagră induce ideea culorii negre, în timpulverii culoarea ambelor sexe este gălbuie-cenuşie, iar în perioada rece brună-închis, maiapropiată de negru doar la ţapi. Parţial capul, bărbia şi interiorul urechilor sunt albgălbui,iar linia mediană a spatelui, picioarele şi o bandă care porneşte de la urechi,peste ochi, până la nas, sunt mult mai închise la culoare în comparaţie cu fondul general(planşa 19). Caracteristică este coama cu păr mai lung şi mai închis la culoare, carepleacă de la ceafă şi se continuă pe şira spinării, până la coadă. Aceasta poartădenumirea improprie de „barbă”. Prezintă o oglindă gălbuie şi, foarte rar, fenomene dealbinism şi de melanism.Greutatea masculului este de 30 - 50 kg, iar a femelei de 25 - 40 kg. Ambelesexe poartă coarne persistente, care se deosebesc între ele la o privire atentă, dupăgrosime şi unghiul de întoarcere al vârfului, faţă de restul tecii. Spre deosebire decervide, la care coarnele sunt caduce şi cresc pe cilindri frontali, la caprele negre şi lacelelalte specii din familia Bovidae coarnele sunt persistente, iar tecile acestora cresc pecepi osoşi. Aceşti cepi osoşi apar la iezi după împlinirea vârstei de 60 de zile, iar la 90de zile încep să crească şi tecile. Pe baza studierii tecilor se poate determina vârstaexemplarelor, prin numărarea inelelor anuale, care sunt evidente datorită creşterilordiferenţiate din timpul iernii faţă de perioada de vară (planşa 19).Longevitate: Se apreciază la 18-23 ani, deşi în urma cercetărilor pe exemplareîmpuşcate nu s-au stabilit vârste mai mari de 17 ani în România.Sunete: Cel mai frecvent sunet auzit la caprele negre este un „şuierat” relativstrident, de alarmare a semenilor. Acest şuierat pare mai mult expresia curiozităţii decâta spaimei, fiind de regulă urmat de baterea pământului cu piciorul.Iezii îşi cheamă mama printr-un behăit asemănător celui emis de confraţiidomestici, la care capra răspunde asemănător, dar pe un ton mai jos.Atât ţapul cât şi capra bătrână scot, în timpul alergatului, sunete inconfundabile,a căror tonalitate poate fi plasată între sforăit şi mormăit.Urme: Urmele tipar sunt asemănătoare cu cele ale caprei domestice, fiind însămai lungi, corespunzătoare unor copite mai zvelte, evidenţiindu-se cu claritate şi unanumit spaţiu între cele două jumătăţi paralele ale acestora. Vârful este ascuţit, iarmarginile exterioare ale copitelor sunt imprimate mai evident decât talpa cărnoasă.Când fuge, capra neagră imprimă vizibil pintenii şi despică şi mai tare copita. Sexele nuse pot deosebi după urmă.Excremente: Sunt asemănătoare cu ale caprelor domestice.Simţuri: Capra neagră are un miros foarte dezvoltat şi un auz foarte bun.Interesante sunt caracteristicile văzului. Capra neagră vede bine la distanţă foarte mare,mai ales obiectele în mişcare, dar nu sesizează în apropiere vânătorul superficialcamuflat, dacă nu se mişcă. De regulă, vânătorii începători acordă mai multă atenţievăzului, neglijând faptul că, pe vânt favorabil, capra neagră simte omul după miros dela distanţe mai mari decât poate acesta trage cu arma cu glonţ (peste 300 m).Habitat: La origine, capra neagră pare să fi fost animal de pădure, staţionat sprelimita golului alpin. Ulterior, împinsă de neliniştea provocată de activitatea umană, s-aadaptat la viaţa din stâncăriile inaccesibile omului şi animalelor, situate deasupra limiteisuperioare a pădurii. Şi unele stâncării împădurite s-au dovedit adecvate speciei.