Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
fructele de lemn câinesc, de măceş, de păducel, de arţar, ghinda, jirul şi alteleasemenea. În câmpul agricol se hrăneşte cu gramineele verzi, însămânţate toamna, cualte plante cultivate şi cu plante din flora spontană.Vara preferă culturile agricole (de grâu, de ovăz, de soia etc.), în care, datoritămodului selectiv de hrănire, nu produce prejudicii.Duşmani: Braconierul, lupul, câinele hoinar, şacalul, vulpea, pisica sălbatică, darşi jderul şi mistreţul pentru iezii neajutoraţi sunt potenţiali duşmani ai speciei. Dacăzăpada este mare şi de lungă durată, căpriorii pot fi prinşi şi omorâţi relativ uşor,deoarece intervin, dincolo de efectul stânjenitor al stratului de omăt, inaniţia şiîmbolnăvirea multora dintre exemplarele tinere sau foarte bătrâne.Sociabilitate: În timpul iernii căpriorii se strâng în cârduri (ciopoare), de până la30 indivizi şi chiar mai mulţi, aparţinând ambelor sexe. În afara acestei perioade,exceptând perioada de împerechere, ţapii trăiesc izolat sau în preajma unei capre. Ţapiiîşi marchează teritoriul, prin frecarea puieţilor şi tufelor cu coarnele, şi îl apărăîmpotriva eventualilor intruşi.Reproducere: Alergatul la căprior are loc în iulie-august, de regulă ziua. Doararareori, când este lună plină, alergatul se continuă şi noaptea. În această perioadă suntobservabile în iarbă aşa-numitele „inele de alergat”, sub formă de cercuri cu diametrulde câţiva metri (5-8 m).Femelele rămase nefecundate în iulie-august au o a doua perioadă deîmperechere în noiembrie-decembrie, mai greu de observat.La cele fecundate în iulie-august, embrionul rămâne în stare latentă timp decirca 4 luni. Din noiembrie-decembrie embrionii se dezvoltă normal, indiferent de dataîmperecherii, astfel încât, după circa 5 luni, caprele nasc cel mai adesea 2 iezi, dar şi 3sau doar unul (majoritatea în luna mai). Gestaţia durează, aşadar, fie 9 luni, fie 5 luni,după caz.Vânare: Sunt admise, ca metode de vânătoare, doar pânda şi dibuitul. Esteadmisă folosirea chemătorilor (mecanice), cu ajutorul cărora se poate ademeni ţapul,prin imitarea glasului femelei în călduri sau al femelei alergate ori a iedului. La căprioreste indicat să se tragă cu glonţ, de la calibru 5,6 x 43 în sus, dar este admisă şi vânareacu proiectil unic tras din arme lise. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu partedin acesta (planşa 17). Selecţia masculilor, ca şi în cazul celorlalte specii de cervide, seface după aspectul exterior al corpului (planşa 16) şi al trofeului (planşa 18).Considerentele şi procentele privind selecţia sunt aceleaşi ca şi în cazul cerbului comunşi lopătarului.Ocrotire şi îngrijire: Diminuarea efectivelor de prădători naturali sălbatici,combaterea câinilor hoinari, sancţionarea prinderii puilor şi combaterea oricărei formede braconaj sunt principalele măsuri de ocrotire, dar nu singurele. Crearea condiţiilor delinişte în perioada şi în zonele de fătat este la fel de importantă pentru supravieţuireaiezilor.În perioada critică de iarnă, îndeosebi în zona de deal şi munte, căpriorul trebuieajutat cu hrană complementară, compusă din nutreţuri concentrate şi fibroase, ultimelede bună calitate pentru a fi acceptate de acesta. Acceptă şi hrana suculentă, care esteindicat să fie servită în zilele cu temperaturi pozitive.2.1.4. Capra neagră (Rupicapra rupicapra L.)
Denumiri: Masculul se numeşte ţap negru sau mai simplu ţap, femela caprăneagră sau capră, iar puiul ied, iadă sau ieduţ, după sex şi vârstă.Descriere: Deşi denumirea de capră neagră induce ideea culorii negre, în timpulverii culoarea ambelor sexe este gălbuie-cenuşie, iar în perioada rece brună-închis, maiapropiată de negru doar la ţapi. Parţial capul, bărbia şi interiorul urechilor sunt albgălbui,iar linia mediană a spatelui, picioarele şi o bandă care porneşte de la urechi,peste ochi, până la nas, sunt mult mai închise la culoare în comparaţie cu fondul general(planşa 19). Caracteristică este coama cu păr mai lung şi mai închis la culoare, carepleacă de la ceafă şi se continuă pe şira spinării, până la coadă. Aceasta poartădenumirea improprie de „barbă”. Prezintă o oglindă gălbuie şi, foarte rar, fenomene dealbinism şi de melanism.Greutatea masculului este de 30 - 50 kg, iar a femelei de 25 - 40 kg. Ambelesexe poartă coarne persistente, care se deosebesc între ele la o privire atentă, dupăgrosime şi unghiul de întoarcere al vârfului, faţă de restul tecii. Spre deosebire decervide, la care coarnele sunt caduce şi cresc pe cilindri frontali, la caprele negre şi lacelelalte specii din familia Bovidae coarnele sunt persistente, iar tecile acestora cresc pecepi osoşi. Aceşti cepi osoşi apar la iezi după împlinirea vârstei de 60 de zile, iar la 90de zile încep să crească şi tecile. Pe baza studierii tecilor se poate determina vârstaexemplarelor, prin numărarea inelelor anuale, care sunt evidente datorită creşterilordiferenţiate din timpul iernii faţă de perioada de vară (planşa 19).Longevitate: Se apreciază la 18-23 ani, deşi în urma cercetărilor pe exemplareîmpuşcate nu s-au stabilit vârste mai mari de 17 ani în România.Sunete: Cel mai frecvent sunet auzit la caprele negre este un „şuierat” relativstrident, de alarmare a semenilor. Acest şuierat pare mai mult expresia curiozităţii decâta spaimei, fiind de regulă urmat de baterea pământului cu piciorul.Iezii îşi cheamă mama printr-un behăit asemănător celui emis de confraţiidomestici, la care capra răspunde asemănător, dar pe un ton mai jos.Atât ţapul cât şi capra bătrână scot, în timpul alergatului, sunete inconfundabile,a căror tonalitate poate fi plasată între sforăit şi mormăit.Urme: Urmele tipar sunt asemănătoare cu cele ale caprei domestice, fiind însămai lungi, corespunzătoare unor copite mai zvelte, evidenţiindu-se cu claritate şi unanumit spaţiu între cele două jumătăţi paralele ale acestora. Vârful este ascuţit, iarmarginile exterioare ale copitelor sunt imprimate mai evident decât talpa cărnoasă.Când fuge, capra neagră imprimă vizibil pintenii şi despică şi mai tare copita. Sexele nuse pot deosebi după urmă.Excremente: Sunt asemănătoare cu ale caprelor domestice.Simţuri: Capra neagră are un miros foarte dezvoltat şi un auz foarte bun.Interesante sunt caracteristicile văzului. Capra neagră vede bine la distanţă foarte mare,mai ales obiectele în mişcare, dar nu sesizează în apropiere vânătorul superficialcamuflat, dacă nu se mişcă. De regulă, vânătorii începători acordă mai multă atenţievăzului, neglijând faptul că, pe vânt favorabil, capra neagră simte omul după miros dela distanţe mai mari decât poate acesta trage cu arma cu glonţ (peste 300 m).Habitat: La origine, capra neagră pare să fi fost animal de pădure, staţionat sprelimita golului alpin. Ulterior, împinsă de neliniştea provocată de activitatea umană, s-aadaptat la viaţa din stâncăriile inaccesibile omului şi animalelor, situate deasupra limiteisuperioare a pădurii. Şi unele stâncării împădurite s-au dovedit adecvate speciei.
- Page 3 and 4: 2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6: 4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8: Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11: iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13: iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 14 and 15: populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17: sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19: Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21: comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
fructele <strong>de</strong> lemn câinesc, <strong>de</strong> măceş, <strong>de</strong> păducel, <strong>de</strong> arţar, ghinda, jirul şi alteleasemenea. În câmpul agricol se hrăneşte cu gramineele verzi, însămânţate toamna, cualte plante cultivate şi cu plante din flora spontană.Vara preferă culturile agricole (<strong>de</strong> grâu, <strong>de</strong> ovăz, <strong>de</strong> soia etc.), în care, datoritămodului selectiv <strong>de</strong> hrănire, nu produce prejudicii.Duşmani: Braconierul, lupul, câinele hoinar, şacalul, vulpea, pisica sălbatică, darşi j<strong>de</strong>rul şi mistreţul <strong>pentru</strong> iezii neajutoraţi sunt potenţiali duşmani ai speciei. Dacăzăpada este mare şi <strong>de</strong> lungă durată, căpriorii pot fi prinşi şi omorâţi relativ uşor,<strong>de</strong>oarece intervin, dincolo <strong>de</strong> efectul stânjenitor al stratului <strong>de</strong> omăt, inaniţia şiîmbolnăvirea multora dintre exemplarele tinere sau foarte bătrâne.Sociabilitate: În timpul iernii căpriorii se strâng în cârduri (ciopoare), <strong>de</strong> până la30 indivizi şi chiar mai mulţi, aparţinând ambelor sexe. În afara acestei perioa<strong>de</strong>,exceptând perioada <strong>de</strong> împerechere, ţapii trăiesc izolat sau în preajma unei capre. Ţapiiîşi marchează teritoriul, prin frecarea puieţilor şi tufelor cu coarnele, şi îl apărăîmpotriva eventualilor intruşi.Reproducere: Alergatul la căprior are loc în iulie-august, <strong>de</strong> regulă ziua. Doararareori, când este lună plină, alergatul se continuă şi noaptea. În această perioadă suntobservabile în iarbă aşa-numitele „inele <strong>de</strong> alergat”, sub formă <strong>de</strong> cercuri cu diametrul<strong>de</strong> câţiva metri (5-8 m).Femelele rămase nefecundate în iulie-august au o a doua perioadă <strong>de</strong>împerechere în noiembrie-<strong>de</strong>cembrie, mai greu <strong>de</strong> observat.La cele fecundate în iulie-august, embrionul rămâne în stare latentă timp <strong>de</strong>circa 4 luni. Din noiembrie-<strong>de</strong>cembrie embrionii se <strong>de</strong>zvoltă normal, indiferent <strong>de</strong> dataîmperecherii, astfel încât, după circa 5 luni, caprele nasc cel mai a<strong>de</strong>sea 2 iezi, dar şi 3sau doar unul (majoritatea în luna mai). Gestaţia durează, aşadar, fie 9 luni, fie 5 luni,după caz.Vânare: Sunt admise, ca meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> vânătoare, doar pânda şi dibuitul. Esteadmisă folosirea chemătorilor (mecanice), cu ajutorul cărora se poate a<strong>de</strong>meni ţapul,prin imitarea glasului femelei în călduri sau al femelei alergate ori a iedului. La căprioreste indicat să se tragă cu glonţ, <strong>de</strong> la calibru 5,6 x 43 în sus, dar este admisă şi vânareacu proiectil unic tras din arme lise. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu partedin acesta (planşa 17). Selecţia masculilor, ca şi în cazul celorlalte specii <strong>de</strong> cervi<strong>de</strong>, seface după aspectul exterior al corpului (planşa 16) şi al trofeului (planşa 18).Consi<strong>de</strong>rentele şi procentele privind selecţia sunt aceleaşi ca şi în cazul cerbului comunşi lopătarului.Ocrotire şi îngrijire: Diminuarea efectivelor <strong>de</strong> prădători naturali sălbatici,combaterea câinilor hoinari, sancţionarea prin<strong>de</strong>rii puilor şi combaterea oricărei forme<strong>de</strong> braconaj sunt principalele măsuri <strong>de</strong> ocrotire, dar nu singurele. Crearea condiţiilor <strong>de</strong>linişte în perioada şi în zonele <strong>de</strong> fătat este la fel <strong>de</strong> importantă <strong>pentru</strong> supravieţuireaiezilor.În perioada critică <strong>de</strong> iarnă, în<strong>de</strong>osebi în zona <strong>de</strong> <strong>de</strong>al şi munte, căpriorul trebuieajutat cu hrană complementară, compusă din nutreţuri concentrate şi fibroase, ultimele<strong>de</strong> bună calitate <strong>pentru</strong> a fi acceptate <strong>de</strong> acesta. Acceptă şi hrana suculentă, care esteindicat să fie servită în zilele cu temperaturi pozitive.2.1.4. Capra neagră (Rupicapra rupicapra L.)