Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

arealul lui. Atunci când arealurile acestor specii se suprapun, pericolul pentru lopătareste extrem de mare. Mai recent, şacalul a completat lista duşmanilor naturali,periculoşi pentru specie. Dintre duşmanii naturali mai puţin periculoşi fac parte vulpeaşi chiar pisica sălbatică, deoarece pot ataca viţeii de cerb lopătar în primele săptămânide viaţă.Sociabilitate: Este un animal sociabil. Trăieşte, din toamnă până primăvara, încârduri formate din ciute, viţei şi suliţari şi, separat, în cârduri compuse din tauri. Tauriibătrâni se grupează în grupuri mici, de 2-3 indivizi, în timpul iernii, am văzut cârduri detauri, pe câmp de 60-70 exemplare rar întâlnindu-se şi solitari. În perioada împerecheriistructura socială se modifică.Reproducere: Împerecherea are loc în a doua jumătate a lunii octombrie şi chiarîn primele zile ale lunii noiembrie. Masculii se luptă, mai frecvent şi mai aprig decâtcerbii comuni, pentru stăpânirea haremurilor de ciute. Se întâlnesc, în această perioadă,cârduri de ciute şi masculi reproducători pe aceeaşi suprafaţă de boncănit, nu doarmasculul şi ciutele lui.Gestaţia durează 33 de săptămâni, aşa încât fătarea are loc în luna mai-iunie.Lopătăriţa fată de regulă 1-2, foarte rar 3 viţei.Obiceiuri: Are atât activitate nocturnă, cât şi diurnă. Prezintă particularitatea dea ţopăi când se deplasează, cu coada întinsă orizontal, ori ridicată în sus. Prin modul dedeplasare pare să deranjeze celelalte specii de vânat, care ziua se odihnesc.Vânare: Perioada şi metodele de vânare sunt aceleaşi ca şi la cerbul carpatin,exceptând ademenirea cu chemătoarea, practicată de foarte puţini vânători. Armelefolosite pot avea calibru mai mic, dar oricum peste 6,5 x 57. Trofeul îl constituiecoarnele cu craniu, ori cu parte din acesta (planşa 13).Consideraţiile privind procentele din cota de recoltă ce se impun a fi extraseselectiv, avansate în cazul cerbului comun, rămân valabile şi pentru cerbul lopătar, cade altfel şi criteriile de selecţie după forma şi mărimea trofeului comparativ cu vârsta(planşa 14).Ocrotire şi îngrijire: Cerbul lopătar trebuie apărat împotriva duşmanilor naturalipericuloşi (lupi, şacali, câini), a braconajului şi a concurenţei la hrană produsă deanimalele domestice introduse la păşunat în pădure.Reacţionează foarte bine la hrănirea complementară, fiind mai puţin pretenţiosdecât cerbul comun din punct de vedere al calităţii hranei.Ca şi în cazul cerbului comun, trebuie acordată atenţie deosebită vânăriiselective şi extragerii unor cote raţional structurate pe sexe, clase de vârstă şi clase decalitate a trofeelor.Atenţia principală trebuie îndreptată înspre combaterea eficientă a prădătorilorsăi, care pot face să migreze şi ultimul lopătar rămas în viaţă dintr-un teren devânătoare.Prejudicii: Pagubele cauzate de lopătari în terenurile cultivate agricol sunt, deregulă, mai mari decât în cazul cerbilor comuni. Hrănirea de atragere în pădure, princulturi adecvate, pare şi în cazul lopătarului cea mai eficientă metodă de evitare aprejudiciilor produse culturilor agricole. Combinată cu alungarea repetată a lopătarilorşi sperierea lor din locurile în care încep să se obişnuiască la hrană în câmpul cultivatagricol, metoda dă bune rezultate.