Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

domestice, deranjului în locurile de fătat din partea omului şi împotriva braconajului.Dar trebuie şi îngrijit, în primul rând printr-o vânare raţională şi selectivă, pe sexe, clasede vârstă şi clase de calitate.Aşa după cum s-a afirmat, cerbul răspunde bine şi la hrănirea complementară, înperioada critică de iarnă, cu nutreţuri concentrate, fibroase şi chiar cu suculente.Important este ca hrana complementară să fie de bună calitate şi să fie administrată înlocuri uşor accesibile omului şi vânatului.Rămân doar „de imagine” hrănitorile amplasate în locuri inaccesibile sau greuaccesibile iarna.Şi în cazul cerbului, ca şi al altor animale plantivore, este important săintervenim eficient din acest punct de vedere, doar în perioada devenită critică pentruhrănire, nicidecum să facem acest lucru ca obligaţie inutilă, de lungă durată, ce decurgedin reglementări şi contracte mai puţin raţionale.Prejudicii: Cerbul poate cauza, mai ales în condiţii de densitate mare, pagubeimportante, atât în regenerările forestiere cât şi în agricultură.Iarna, prin roaderea lujerilor şi a cojii arborilor şi pomilor fructiferi, poate afectavizibil regenerările forestiere şi plantaţiile pomicole în locurile de concentrare.Primăvara, poate cauza prejudicii prin călcarea semănăturilor şi a culturilor de cartofiori prin dezgroparea acestora cu picioarele. Vara şi toamna, poate continua păgubireaagricultorilor prin consumul selectiv de hrană în culturile de grâu, de ovăz şi deporumb, dar şi în plantaţiile de meri, de peri şi de pruni.Pentru a preveni astfel de prejudicii, prima măsură este menţinerea efectivelor laun nivel normal şi într-o structură optimă, în paralel cu asigurarea liniştii în pădure şiconservarea resurselor naturale de hrană din aceasta, îndeosebi prin interzicereapăşunatului cu animale domestice în fondul forestier.Măsuri eficiente se pot dovedi şi sperierea sau alungarea cerbilor din zonelepericlitate, precum şi administrarea de hrană complementară în pădure, pentru reţinereaacestora cât mai departe de zonele agricole afectate.Alte măsuri cu caracter general vor fi prezentate în capitolul special destinatmodalităţilor de limitare a pagubelor cauzate de vânat (3.9).2.1.2. Cerbul lopătar (Dama dama L.)Denumiri: Masculul se numeşte cerb lopătar, lopătar sau taur de lopătar, iarfemela ciută de lopătar, lopătăriţă sau vacă de lopătar. Puiul se numeşte viţel şi,respectiv, viţea până la vârsta de un an, specificându-se, pentru mai multă acurateţe, „delopătar”. Femela între 1 şi 2 ani se numeşte junincă, iar masculul de aceeaşi vârstăcerbulean, în ambele cazuri fiind indicată adăugarea cuvintelor „de lopătar”.Descriere: Dimorfismul sexual este, ca şi în cazul cerbului comun, accentuat.Masculii sunt mai corpolenţi (40 - 100 kg) şi purtători de coarne caduce, comparativ cufemelele care sunt mai mici (25 - 45 kg) şi lipsite de coarne. Blana de vară are cel maiadesea culoarea brună-roşcată, cu pete albe pe spinare şi pe flancuri. Ventral şi pepartea interioară a picioarelor culoarea este mult mai deschisă, până la alb. Blana deiarnă are culoarea brună-cenuşie pe spinare şi albă pe burtă şi pe faţa interioară apicioarelor. La lopătar sunt întâlnite, relativ frecvent şi cazuri de albinism şi demelanism. Oglinda este evidentă atât vara, cât şi iarna, la ambele sexe. Masculii au