Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

13.07.2015 Views

ealizat prin Legea pentru protecţia vânatului şi reglementarea vânătorii, publicateîn Monitorul Oficial nr. 167 din 27 octombrie 1921.Legea a constituit un real progres faţă de legea existentă în Vechiul Regat, înArdeal şi Bucovina, constituind la vremea ei un model după care s-au inspirat şi alteţări din Europa.Această lege a suferit unele modificări şi completări, fiind promulgată doi animai târziu sub aceeaşi titulatură şi publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 19 aprilie1923.Legea pentru protecţia vânatului şi reglementarea vânătorii, în forma sa din anul1923, are la bază câteva principii:- dreptul de vânătoare aparţinea proprietarului de teren, dacă acesta avea osuprafaţă de minimum 100 de ha în proprietate, ceea ce definea un „regim domenial curestricţiunea minimului de întindere”;- principiul fondului de vânătoare, care nu tăgăduia dreptul de vânătoare alfiecărui proprietar pe terenul său mai mare de 100 ha, dar îl condiţiona de posibilitateaocrotirii vânatului pe acel teren;- principiul ocrotirii obligatorii a vânatului, prin hrănire artificială, combatereadăunătorilor, combaterea braconajului etc.;- principiul încredinţării controlului aplicării legii celor interesaţi, adicăvânătorilor, prin legalizarea inspectorilor şi paznicilor onorifici.În lege au fost tratate detaliat problemele privind:- dreptul la vânătoare şi arendarea dreptului de vânătoare;- modul de ocrotire obligatorie a vânatului;- despăgubire pentru pagubele cauzate de vânat şi în timpul vânătorii;- perioadele în care vânătoarea era oprită;- mijloacele prin care se putea vâna;- împiedicarea braconajului;- permisele de vânătoare şi autorizaţiile de vânătoare;- taxele de vânătoare;- înfiinţarea societăţilor de vânătoare;- colonizarea de vânat etc.Prin textul acestei legi, a fost pentru prima dată recunoscută oficial, ca persoanămorală (juridică), Uniunea Generală a Vânătorilor din România.Cu toate dificultăţile de implementare întâmpinate, această lege a reuşit să fietotuşi impusă, iar rezultatele ei nu au întârziat să se vadă, fiind remarcabile regional,mai ales înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.Dreptul de vânătoare în România după cel de-al Doilea Război MondialAvându-se în vedere starea deplorabilă în care ajunsese vânatul din spaţiulromânesc după cel de-al Doilea Război Mondial, precum şi schimbările socioeconomiceprofunde implementate forţat în perioada imediat următoare, a apărutnecesară conceperea unei legi noi de vânătoare, finalizată sub denumirea de Legepentru organizarea economiei vânatului – nr. 231/1947 – publicată în MonitorulOficial nr. 154/9 iulie 1947.Această lege a fost amendată prin partea care se referă la vânătoare din H.C.M.nr. 535, publicată în Buletinul Oficial nr. 71/26 iunie 1951, şi, ulterior, înlocuită prin

Decretul nr. 76/7 februarie 1953 cu privire la economia vânatului şi pescuitului înapele de munte, publicat în Buletinul Oficial nr. din 23/02/1953.Un discutabil salt calitativ în domeniul legislaţiei de vânătoare din România l-aconstituit Legea nr. 26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea.Principiile acestei legi, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, privesc:- natura vânatului, care a fost considerat (după anul 1947) ca fiind o bogăţienaturală de interes naţional, şi dreptul de vânătoare, care a revenit statului, ceea ce aînsemnat reîntoarcerea la un regim regalian, favorabil gestionării unitare a vânatului,independent de interesele proprietarilor de teren;- dezvoltarea economiei vânatului ca parte integrantă a planului de dezvoltareeconomico-socială, ceea ce a impus o gestionare durabilă a vânatului din România maiînainte de uzitarea termenului în Europa;- protejarea, ocrotirea şi îngrijirea obligatorie a speciilor de vânat care facobiectul legii;- practicarea vânătorii doar cu arma de foc ţinută în mână, de către posesorii depermise de vânătoare şi permise de armă.Plecând de la aceste principii, în lege au fost abordate aspecte privind:- administrarea fondurilor de vânătoare;- gospodărirea vânatului;- exercitarea vânătorii şi valorificarea vânatului;- speciile care fac obiectul vânătorii şi perioadele de prohibiţie a vânării lor;- tarifele pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor etc.În textul Legii nr. 26/1976, ca şi în celelalte reglementări din domeniul vânătoriide după anul 1953, se regăseşte distinct definită Asociaţia Generală a Vânătorilor şiPescarilor Sportivi din România – A.G.V.P.S. – ca „organizaţie obştească cupersonalitate juridică şi statut propriu”.Indiferent de ceea ce se afirmă acum, ca urmare a aplicării cu consecvenţă aprevederilor acestei legi într-un cadru instituţional foarte clar şi de către un corp despecialişti autentici în vânătoare, efectivele şi calitatea vânatului românesc au atins celemai ridicate niveluri populaţionale şi calitative în România. Probabil că niciodată în ţaranoastră nu vor mai putea fi atinse efectivele de vânat şi vigoarea vânatului dinainte de1989.Aceasta şi fiindcă mediul natural al vânatului a suferit deja o uşoară dar probabilireversibilă degradare, care, pe măsura modernizării României, se va accentua.6.2.3. Principiile Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996Transformările socio-economice petrecute în ţara noastră după 1989, ca şinecesitatea alinierii legislaţiei române la reglementările internaţionale în materie, auimpus modificarea conţinutului Legii privind economia vânatului şi vânătoarea nr.26/1976.O nouă lege, intitulată Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 sept. 1996 şi a intrat învigoare începând cu data de 26 oct. 1996. Conform prevederilor noii legi au foststatuate, cu caracter de principii, următoarele:

ealizat prin Legea <strong>pentru</strong> protecţia vânatului şi reglementarea vânătorii, publicateîn Monitorul Oficial nr. 167 din 27 octombrie 1921.Legea a constituit un real progres faţă <strong>de</strong> legea existentă în Vechiul Regat, înAr<strong>de</strong>al şi Bucovina, constituind la vremea ei un mo<strong>de</strong>l după care s-au inspirat şi alteţări din Europa.Această lege a suferit unele modificări şi completări, fiind promulgată doi animai târziu sub aceeaşi titulatură şi publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 19 aprilie1923.Legea <strong>pentru</strong> protecţia vânatului şi reglementarea vânătorii, în forma sa din anul1923, are la bază câteva principii:- dreptul <strong>de</strong> vânătoare aparţinea proprietarului <strong>de</strong> teren, dacă acesta avea osuprafaţă <strong>de</strong> minimum 100 <strong>de</strong> ha în proprietate, ceea ce <strong>de</strong>finea un „regim domenial curestricţiunea minimului <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re”;- principiul fondului <strong>de</strong> vânătoare, care nu tăgăduia dreptul <strong>de</strong> vânătoare alfiecărui proprietar pe terenul său mai mare <strong>de</strong> 100 ha, dar îl condiţiona <strong>de</strong> posibilitateaocrotirii vânatului pe acel teren;- principiul ocrotirii obligatorii a vânatului, prin hrănire artificială, combatereadăunătorilor, combaterea braconajului etc.;- principiul încredinţării controlului aplicării legii celor interesaţi, adicăvânătorilor, prin legalizarea inspectorilor şi paznicilor onorifici.În lege au fost tratate <strong>de</strong>taliat problemele privind:- dreptul la vânătoare şi arendarea dreptului <strong>de</strong> vânătoare;- modul <strong>de</strong> ocrotire obligatorie a vânatului;- <strong>de</strong>spăgubire <strong>pentru</strong> pagubele cauzate <strong>de</strong> vânat şi în timpul vânătorii;- perioa<strong>de</strong>le în care vânătoarea era oprită;- mijloacele prin care se putea vâna;- împiedicarea braconajului;- permisele <strong>de</strong> vânătoare şi autorizaţiile <strong>de</strong> vânătoare;- taxele <strong>de</strong> vânătoare;- înfiinţarea societăţilor <strong>de</strong> vânătoare;- colonizarea <strong>de</strong> vânat etc.Prin textul acestei legi, a fost <strong>pentru</strong> prima dată recunoscută oficial, ca persoanămorală (juridică), Uniunea Generală a Vânătorilor din România.Cu toate dificultăţile <strong>de</strong> implementare întâmpinate, această lege a reuşit să fietotuşi impusă, iar rezultatele ei nu au întârziat să se vadă, fiind remarcabile regional,mai ales înainte <strong>de</strong> cel <strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial.Dreptul <strong>de</strong> vânătoare în România după cel <strong>de</strong>-al Doilea Război MondialAvându-se în ve<strong>de</strong>re starea <strong>de</strong>plorabilă în care ajunsese vânatul din spaţiulromânesc după cel <strong>de</strong>-al Doilea Război Mondial, precum şi schimbările socioeconomiceprofun<strong>de</strong> implementate forţat în perioada imediat următoare, a apărutnecesară conceperea unei legi noi <strong>de</strong> vânătoare, finalizată sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> Lege<strong>pentru</strong> organizarea economiei vânatului – nr. 231/1947 – publicată în MonitorulOficial nr. 154/9 iulie 1947.Această lege a fost amendată prin partea care se referă la vânătoare din H.C.M.nr. 535, publicată în Buletinul Oficial nr. 71/26 iunie 1951, şi, ulterior, înlocuită prin

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!