Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

- premierea celor care vânau urşi şi lupi;- interzicerea vânătorii la speciile de vânat util în perioadele de reproducere şicreştere a puilor;- interzicerea traficului şi comerţului cu vânat în afara epocilor de vânătoare, cuexcepţia a 14 zile după închiderea acestor epoci.Acest regim de vânătoare s-a menţinut până în anul 1918.Istoria dreptului de vânătoare în Basarabia este similară cu cea descrisă înVechiul Regat până în anul 1812, când Basarabia a fost anexată Rusiei, şi încă 15 ani încontinuare.Din 8 ianuarie 1827 s-au aplicat însă, în acest ţinut românesc, Decreteleimperiale ruseşti, inclusiv în domeniul vânătorii.Această legislaţie vânătorească, săracă la început, a fost completată treptat prinnoi decrete (ucazuri). Astfel în 2-3 martie 1839, împăratul Nicolae a interzis, pentruprima dată, vânătoarea pe terenurile străine fără permisiunea expresă a proprietarului,introducând astfel regimul domenial în Rusia şi în Basarabia. În continuare, au fost datedecrete de combatere a lupilor (1848), de interzicere a vânării zimbrilor, de protejare aunor specii etc.De abia la 3 februarie 1892 legiuitorul rus a promulgat o lege specială devânătoare, intitulată Regulamentele Vânătoarei, înglobată în Statutul GospodărieiRurale.Principiile acestei legi, completate ulterior, au fost în general următoarele:- vânătoarea se putea exercita în baza unui permis special de vânătoare, eliberatcontra/cost de prefectul poliţienesc sau administrativ, persoanelor majore cu bunăpurtare sau minorilor de peste 17 ani cu acceptul părinţilor;- exerciţiul dreptului de a vâna aparţinea proprietarului în limitele moşiei sale,iar pe terenul altuia numai cu învoirea scrisă a acestuia; pe terenurile statului, arendareadreptului de vânătoare se făcea de către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, iar peterenurile comune de către Consiliile comunale; dreptul de vânătoare pe micaproprietate ţărănească putea fi cedat în bloc de către Consiliile comunale;- epocile de vânătoare, diverse pentru diferite specii, se stabileau în funcţie denevoile de ocrotire ale acestora;- era interzisă vânarea zimbrilor;- uciderea răpitorilor cu păr şi pene, precum şi a câinilor şi pisicilor care eraugăsite vagabondând, se putea face tot anul;- animalele periculoase pentru om şi vitele sale se puteau vâna şi pe pământulaltora;- în parcurile de vânătoare, în care vânatul nu putea intra sau ieşi, vânătoarea erapermisă tot anul.De la Marea Revoluţie din 1917 până în 1922, această lege a încetat să mai fieînsă respectată, ceea ce a dus la decimarea vânatului în toată partea europeană a Rusiei.Dreptul de vânătoare în România după Marea UnireDupă războiul din 1914-1918, vânatul util se împuţinase în toate Provinciileromâneşti, iar cel răpitor, îndeosebi lupii, se înmulţise exagerat.Pentru salvarea vânatului şi organizarea unitară a vânătorii în România, a fostnevoie de o lege de vânătoare nouă, valabilă pe tot cuprinsul ţării, obiectiv ce a fost