Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

anexa II /1 – cuprinde speciile de păsări care pot fi vânate, iar anexa II/2 -speciile de păsări care pot fi vânate cu aprobarea Comisiei Europene; anexa III/1 – cuprinde speciile de păsări care pot fi comercializate, transportatepentru vânzare etc., anexa III/2 – speciile de păsări pentru care statele membre potacorda autorizaţii de comercializare după consultarea Comisiei Europene, iar anexaIII/3 – statele membre care pot autoriza comercializarea anumitor specii de păsăriînscrise, de asemenea, în anexă; anexa IV – menţionează mijloacele interzise a se utiliza pentru capturare(laţuri, cleiuri, fileuri, chemători, surse luminoase, momeli otrăvite sau tranchilizante,arme semiautomate cu mai mult de două cartuşe în magazie etc.); anexa V – stabileşte obligaţiile statelor parte pentru listarea speciilorameninţate, recenzarea lor şi determinarea influenţei extracţiilor etc.Directiva Păsări este una dintre cele mai vechi directive europene, care instituieun sistem eficient de protecţie a păsărilor sălbatice din Europa. Prin această directivă serecunoaşte legitimitatea vânătorii, însă se şi limitează ca număr de specii, perioade devânare, metode etc. În plus, Directiva Păsări vizează conservarea speciilor de păsărilistate în anexa 1 privind protecţia habitatelor acestora, precizând desemnarea de „zonede protecţie specială” – SPA – care fac parte din reţeaua Natura – 2000. Aceste zoneSPA sunt amplasate în cele mai propice habitate, în care practicarea vânătorii şideranjul păsărilor sunt interzise.În acord cu principiul subsidiarităţii, statele membre sau în curs de aderare suntcele care fixează perioadele de vânătoare în conformitate cu cerinţele biologice alespeciilor, prevăzute în directivă.Directiva nu prevede nici un fel de excepţii de la regimul de protecţie statuat.România, în calitate de stat membru al U.E., a fost preocupată de alinierealegislaţiei proprii la prevederile directivelor U.E. şi a implementat deja prevederileDirectivei Păsări în România prin intermediul prevederilor Legii nr. 407/2006,modificată şi completată.Directiva Consiliului European nr. 92/43 EEC referitoare la conservareahabitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice – Directiva HabitateA fost adoptată de Consiliul de Miniştri al U.E. la data de 21 mai 1992.Această directivă instituie un sistem eficient de conservare a biodiversităţii princonservarea habitatelor naturale, precum şi prin conservarea florei şi faunei sălbatice, înspecial din categoriile celor ameninţate şi vulnerabile. Directiva Habitate reglementeazăşi criteriile de selecţionare a siturilor de importanţă comunitară, plantele şi animalele deinteres comunitar, metodele şi mijloacele de capturare, ucidere şi transport etc.Consiliul European, luând în considerare că: foarte multe habitate din Europa continuă să se degradeze şi să ameninţe, prinaceasta, conservarea unui important număr de specii aparţinând patrimoniului naturalcomun; pentru menţinerea habitatelor naturale şi a speciilor de interes comunitar într-ostare de conservare favorabilă, se impune a fi desemnate zone speciale de conservare,reunite într-o reţea ecologică europeană coerentă; în fiecare zonă specială de conservare trebuie să fie aplicate toate măsurilenecesare de conservare a habitatelor sau speciilor vizate, corect evaluate;