Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Incertitudinile care se amplifică, din cauza posibilităţii de degradare a climatuluigeneral într-un ritm surprinzător, au favorizat în acest context conturarea ideii deconservare a biodiversităţii la nivel global şi, mai ales, nevoia de cooperareinternaţională eficientă în acest sens.România - care aparţine geografic, istoric şi prin tradiţie civilizaţiei europene -s-a înscris în acest efort comun al omenirii pentru salvgardarea mediului înconjurător şia aderat la o serie întreagă de convenţii internaţionale în profil, încheind acorduri şiprotocoale concrete în acest scop. În plus, a luat în considerare şi respectă Directivele şiRecomandările europene, toate reflectându-se corect în legislaţia noastră naţională.În timp ce convenţiile, acordurile şi protocoalele internaţionale sunt înţelegeripentru armonizarea efortului comun al statelor într-un anume scop, directivele emise deU.E. au caracter de lege pentru statele membre. Nerespectarea întocmai a convenţiilor,acordurilor şi protocoalelor este sancţionabilă, de către statele parte, prin măsuricoercitive luate în comun, pe când neimplementarea directivelor europene poateconduce la o amendare a statului în cauză şi la trimiterea lui în faţa Curţii Europene deJustiţie, la cererea Comisiei Europene.Aşadar, implementarea Directivelor europene, nu însă şi a Recomandărilor, esteobligatorie.Politica U.E. pentru conservarea naturii în general şi a păsărilor migratoare înspecial se bazează tocmai pe două directive, cunoscute sub denumirea de DirectivaPăsări şi Directiva Habitate. De asemenea, se bazează pe un instrument specific definanţare „LIFE-NATURE” şi urmăreşte, cu prioritate, crearea unei reţele ecologiceeuropene, numită NATURA-2000, precum şi implementarea exigenţelor protecţieinaturii în celelalte domenii de activitate ale U.E., cum sunt agricultura, silvicultura,transportul şi dezvoltarea regională.România mai are foarte puţin de făcut până ce legislaţia naţională va fi perfectcompatibilă cu cea internaţională, ca o consecinţă a alinierii celei dintâi la exigenţeleconvenţiilor, protocoalelor şi acordurilor internaţionale la care a aderat, precum şipentru respectarea întocmai a Directivelor şi Recomandărilor Europene.În acelaşi timp, vânătorii români vor trebui să înţeleagă şi să respecte întocmailegislaţia îmbunătăţită şi, mai ales, să-şi amelioreze imaginea, prin demonstrareaschimbării comportamentului vânătoresc, care trebuie să fie, la rândul lui, în deplinacord cu noul concept al vânătorii desfăşurate durabil.6.1.2. Convenţii, protocoale şi acorduri internaţionale referitoare la faunade interes vânătorescConvenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi naturalA fost încheiată în 16 noiembrie 1972, la Paris, de către Conferinţa generală aOrganizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.).România a aderat la această convenţie prin Decretul nr. 187/1990, publicat în MonitorulOficial nr. 46/31.03.1990.Statele care au aderat la această convenţie recunosc caracterul de universalitateal patrimoniului natural şi se obligă să coopereze cu celelalte state, parte ale convenţiei,pentru a asigura o conservare eficientă a acestuia.În ceea ce priveşte acest patrimoniu natural mondial, părţile şi-au asumaturmătoarele obligaţii:
să identifice şi să delimiteze zonele din ţară care pot constitui bunuri alepatrimoniului natural universal; să înfiinţeze servicii de conservare şi valorificare ale patrimoniului în discuţie,încadrate cu personal corespunzător pregătit profesional şi cu mijloace specifice; să favorizeze crearea de centre naţionale în domeniul conservării şivalorificării patrimoniului naţional; să extindă şi să intensifice studiile şi cercetările ştiinţifice în aceste zone.România s-a înscris, de la început, în baza acestei Convenţii, pe lista bunurilorde patrimoniu mondial, cu 45% din suprafaţa Deltei Dunării.Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în specialca habitat al păsărilor acvaticeA fost încheiată sub egida UNESCO, la data de 6 februarie 1971, la Ramsar(Iran), de unde şi denumirea de Convenţia de la Ramsar. România a aderat la aceastăConvenţie prin Legea nr. 5/25.01.1991, publicată în Monitorul Oficial nr.18/26.01.1991.Atributele Biroului Permanent al Convenţiei de la Ramsar sunt îndeplinite deUniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (I.U.N.C.).Fiecare stat parte a Convenţiei s-a obligat: să delimiteze cel puţin o zonă umedă de importanţă internaţională, denumită şi„sit Ramsar”, pe care să o comunice Biroului Permanent al Convenţiei; să elaboreze şi să aplice propriile planuri de amenajare a teritoriului zonelorumede, aşa încât să favorizeze conservarea acestora şi utilizarea lor durabilă, în condiţiiîn care să nu prejudicieze, în nici un fel, suveranitatea statului; să delimiteze, în interiorul sit-ului Ramsar stabilit, zone speciale pentruconservarea speciilor de păsări acvatice; să încurajeze structurile administrative care urmăresc conservarea zonelor şi săfavorizeze formarea personalului competent pentru administrarea, supravegherea şistudierea acestor zone; să stimuleze cercetarea şi schimbarea de date privind zonele umede.La nivel mondial sunt desemnate peste 650 de zone Ramsar, din care în Europapeste 390, pe un teritoriu total de cca. 20.000.000 ha.România a declarat sit Ramsar doar teritoriul Rezervaţiei Biosferei DeltaDunării.Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şifaună pe cale de dispariţie – Convenţia CITESA fost adoptată la Washington în 3 martie 1973, a intrat în vigoare în anul 1975şi este ratificată în prezent de 87 de state. România a aderat la această convenţie prinLegea nr. 69/15 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 211/12 august.1994.Convenţia este patronată de Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U.).Prin Convenţie s-a urmărit reglementarea comerţului internaţional cu exemplare saupărţi din corpul unor exemplare aparţinând speciilor de floră şi faună sălbatică ameninţate, darşi a unora vulnerabile, în scopul limitării acestui comerţ, pentru o protecţie mai eficientă aspeciilor din aceste categorii.
- Page 162 and 163: apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165: la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167: Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169: incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171: La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 174 and 175: etonul (epagnelul Breton); pudel-po
- Page 176 and 177: în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179: 4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181: specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183: tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185: 1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187: Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 188 and 189: deplasare al acestuia - cât de gra
- Page 190 and 191: Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193: desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195: singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197: Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199: Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203: dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 204 and 205: Desigur că regulile de bună camar
- Page 206 and 207: adună vânatul mic împuşcat lân
- Page 208 and 209: Când totul este gata, vânătorii
- Page 210 and 211: nici lăudăroşenia şi nici minci
- Page 214 and 215: Convenţia condiţionează practic
- Page 216 and 217: La 21 decembrie 1998, Consiliul Eur
- Page 218 and 219: de nidificare şi pe parcursul înt
- Page 220 and 221: anexa II /1 - cuprinde speciile de
- Page 222 and 223: asistarea Comisiei Europene de un C
- Page 224 and 225: neocupate, precum în vechiul drept
- Page 226 and 227: În 21 august 1786, împăratul Ios
- Page 228 and 229: ealizat prin Legea pentru protecţi
- Page 230 and 231: fondul cinegetic naţional care cup
- Page 232 and 233: Cap. I. - Principii şi dispoziţii
- Page 234 and 235: Anexa IV - Zone construite.Fără a
- Page 236 and 237: folosirea animalelor în scopuri ş
- Page 238 and 239: CAPITOLUL IIStructura A.G.V.P.S.Art
- Page 240 and 241: i) aprobă organigrama, statul de f
- Page 242 and 243: (2) Pot deveni membre ale A.G.V.P.S
- Page 244 and 245: e) fac dovada existenţei sediului
- Page 246 and 247: decursul unui an calendaristic îş
- Page 248 and 249: 24. Şelaru, N. - Mistreţul - mono
Incertitudinile care se amplifică, din cauza posibilităţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>gradare a climatuluigeneral într-un ritm surprinzător, au favorizat în acest context conturarea i<strong>de</strong>ii <strong>de</strong>conservare a biodiversităţii la nivel global şi, mai ales, nevoia <strong>de</strong> cooperareinternaţională eficientă în acest sens.România - care aparţine geografic, istoric şi prin tradiţie civilizaţiei europene -s-a înscris în acest efort comun al omenirii <strong>pentru</strong> salvgardarea mediului înconjurător şia a<strong>de</strong>rat la o serie întreagă <strong>de</strong> convenţii internaţionale în profil, încheind acorduri şiprotocoale concrete în acest scop. În plus, a luat în consi<strong>de</strong>rare şi respectă Directivele şiRecomandările europene, toate reflectându-se corect în legislaţia noastră naţională.În timp ce convenţiile, acordurile şi protocoalele internaţionale sunt înţelegeri<strong>pentru</strong> armonizarea efortului comun al statelor într-un anume scop, directivele emise <strong>de</strong>U.E. au caracter <strong>de</strong> lege <strong>pentru</strong> statele membre. Nerespectarea întocmai a convenţiilor,acordurilor şi protocoalelor este sancţionabilă, <strong>de</strong> către statele parte, prin măsuricoercitive luate în comun, pe când neimplementarea directivelor europene poateconduce la o amendare a statului în cauză şi la trimiterea lui în faţa Curţii Europene <strong>de</strong>Justiţie, la cererea Comisiei Europene.Aşadar, implementarea Directivelor europene, nu însă şi a Recomandărilor, esteobligatorie.Politica U.E. <strong>pentru</strong> conservarea naturii în general şi a păsărilor migratoare înspecial se bazează tocmai pe două directive, cunoscute sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> DirectivaPăsări şi Directiva Habitate. De asemenea, se bazează pe un instrument specific <strong>de</strong>finanţare „LIFE-NATURE” şi urmăreşte, cu prioritate, crearea unei reţele ecologiceeuropene, numită NATURA-2000, precum şi implementarea exigenţelor protecţieinaturii în celelalte domenii <strong>de</strong> activitate ale U.E., cum sunt agricultura, silvicultura,transportul şi <strong>de</strong>zvoltarea regională.România mai are foarte puţin <strong>de</strong> făcut până ce legislaţia naţională va fi perfectcompatibilă cu cea internaţională, ca o consecinţă a alinierii celei dintâi la exigenţeleconvenţiilor, protocoalelor şi acordurilor internaţionale la care a a<strong>de</strong>rat, precum şi<strong>pentru</strong> respectarea întocmai a Directivelor şi Recomandărilor Europene.În acelaşi timp, vânătorii români vor trebui să înţeleagă şi să respecte întocmailegislaţia îmbunătăţită şi, mai ales, să-şi amelioreze imaginea, prin <strong>de</strong>monstrareaschimbării comportamentului vânătoresc, care trebuie să fie, la rândul lui, în <strong>de</strong>plinacord cu noul concept al vânătorii <strong>de</strong>sfăşurate durabil.6.1.2. Convenţii, protocoale şi acorduri internaţionale referitoare la fauna<strong>de</strong> interes vânătorescConvenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi naturalA fost încheiată în 16 noiembrie 1972, la Paris, <strong>de</strong> către Conferinţa generală aOrganizaţiei Naţiunilor Unite <strong>pentru</strong> Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.).România a a<strong>de</strong>rat la această convenţie prin Decretul nr. 187/1990, publicat în MonitorulOficial nr. 46/31.03.1990.Statele care au a<strong>de</strong>rat la această convenţie recunosc caracterul <strong>de</strong> universalitateal patrimoniului natural şi se obligă să coopereze cu celelalte state, parte ale convenţiei,<strong>pentru</strong> a asigura o conservare eficientă a acestuia.În ceea ce priveşte acest patrimoniu natural mondial, părţile şi-au asumaturmătoarele obligaţii: