Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

După luarea în posesie a vânatului mare plantivor, vânătorul îi aşază în gură„ultima îmbucătură”, constând dintr-o ramură sau mai multe ramuri cu frunze verzi.Atenţie că acest obicei se practică exclusiv pentru masculi!Însoţitorul vânătorului, paznicul de vânătoare ori organizatorul vânătorii, vaoferi în continuare vânătorului o ramură din speciile forestiere arătate, pe care o unge înprealabil de sângele vânatului împuşcat. Crenguţa se oferă cu mâna stângă pe propriapălărie ori pe lama cuţitului, niciodată cu mână goală. Odată cu oferirea crenguţei, sefelicită vânătorul, iar acesta primeşte crenguţa şi mulţumeşte însoţitorului său. Apoiaşază crenguţa la pălărie, semn vizibil că a avut noroc în ziua respectivă de vânătoare.Dacă vânatul pleacă rănit, lucrurile se complică.Vânătorul va marca pentru început două locuri: locul din care a tras, cu ocrenguţă parţial curăţată înfiptă vertical, şi locul în care a fost vânatul când a tras cu ocrenguţă necurăţată, înfiptă de asemenea, vertical.Lângă crenguţa necurăţată înfiptă vertical se mai aşază două sau trei crenguţe,după caz, prin care se dau informaţii despre sexul exemplarului şi direcţia în care aplecat.Astfel:dacă s-a rănit un mascul, la baza crenguţei înfipte vertical se aşază încă ocrenguţă orientată cu partea ruptă (baza) spre direcţia în care a plecat vânatul şi încă ocrenguţă mai mică, orientată perpendicular pe aceasta, la capătul opus (la vârfulcrenguţei); dacă s-a tras într-o femelă, atunci crenguţa care se aşază la baza celei înfiptevertical se orientează cu vârful pe direcţia în care a plecat vânatul, iar crenguţa maimică se aşază perpendicular pe aceasta, la baza ei ruptă; dacă direcţia în care a fugit vânatul nu se cunoaşte, atunci la unul din capetelecrenguţei, în funcţie de sex, se aşază două crenguţe mici cu vârfurile în sensuri diferite.La urmărirea vânatului mare rănit se mai folosesc şi alte semne:două crenguţe încrucişate, semn că cei care vin din spate trebuie să seoprească şi să aştepte; două crenguţe încrucişate parţial curăţate, semn că urmărirea poate continua; o crenguţă curăţată făcută cerc, agăţată la loc vizibil, în semn de atenţionare(alarmă).Dacă vânatul rănit a fost găsit mort, urmează priveghiul şi luarea în primire.Dacă nu este mort, i se dă lovitura de graţie, apoi urmează ceremonialul descris. Existăşi o excepţie: dacă vânătorul a fost ajutat de un camarad, crenguţa care simbolizeazăvictoria vânătorului se rupe în două şi se poartă de fiecare dintre cele două persoane lapălărie. Aşa se procedează uneori şi atunci când vânatul ar fi fost pierdut fără focul dearmă al vecinului.Tabloul de vânătoare constă în aşezarea vânatului, la sfârşitul zilei devânătoare, pe partea dreaptă, în linii succesive, după un anumit tipic.La vânătorile de vânat mic, pe primul rând se aşază vulpile, apoi celelalte speciiprădătoare (pisici, jderi, dihori etc.), întotdeauna de la dreapta spre stânga, cu coadapotrivită perpendicular pe lungimea corpului animalului (în unghi drept). În rândul doise aşază iepurii, iar în rândul trei fazanii, separat cocoşii şi separat făzăniţele. În rândulpatru se aşază potârnichile, sitarii şi alt vânat cu pene, dacă sunt mai multe asemeneaexemplare. Dacă nu sunt, acestea se aşază în prelungirea fazanilor.De la dreapta spre stânga, tot la a zecea piesă se scoate mai în faţă.