Desigur că regulile <strong>de</strong> bună camara<strong>de</strong>rie nu se limitează la cele expuse.Gân<strong>de</strong>şte-te totuşi cum ţi-ar place ţie să se comporte camarazii cu tine şi vei şti cusiguranţă ce atitudine să adopţi într-o atare situaţie, completând astfel regulile omise.5.8. Respectă vânatul viu şi pe cel împuşcat !Oricum ar fi vânatul, viu sau împuşcat, el trebuie să se bucure <strong>de</strong> un tratamentcorespunzător unui adversar autentic. Fiindcă doar adversar, nici<strong>de</strong>cum duşman, poatefi consi<strong>de</strong>rat vânatul, din moment ce lupta, <strong>de</strong> altfel inegală, este <strong>de</strong>clanşată întot<strong>de</strong>aunadin iniţiativa vânătorului, atunci când acesta porneşte în căutarea, urmărirea şi hăituireavânatului, cu intenţia <strong>de</strong> a-l dobândi. Se <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> astfel posibilitatea unei lupte în carevânatul <strong>de</strong>vine, fără voia sa, adversarul vânătorului.În această luptă, dusă cu armele fiecăruia, pe care nu vânatul a <strong>de</strong>clanşat-o,vânătorul nu riscă <strong>de</strong>cât cel mult o <strong>de</strong>zamăgire trecătoare, pe când vânatul este forţat sărişte totul, adică viaţa, bunul său cel mai <strong>de</strong> preţ. În plus, în lupta dintre vânătorulcontemporan, dotat cu un întreg arsenal <strong>de</strong> cunoştinţe, instrumente <strong>de</strong> a<strong>de</strong>menit vânatul,arme <strong>de</strong> vânătoare, <strong>de</strong> foarte multe ori nejustificat <strong>de</strong> performante, gonaci şi câini pe <strong>de</strong>o parte, şi vânat, apărat exclusiv <strong>de</strong> simţurile sale fine, instinctele <strong>de</strong> sălbăticiune şimijloacele native <strong>de</strong> apărare (fugă, zbor, gheare şi colţi), pe <strong>de</strong> altă parte, a apărut întimp un <strong>de</strong>calaj tot mai inechitabil.De aceea, legiuitorul şi vânătorii conştienţi <strong>de</strong> <strong>de</strong>calajele şi inegalitateamijloacelor <strong>de</strong> luptă au statuat în timp o serie întreagă <strong>de</strong> reguli scrise şi nescrise alevânătorii, toate în i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> a-i acorda şi adversarului o şansă, iar vânătorilor un palidargument <strong>de</strong> fair-play.Prin interzicerea şi blamarea meto<strong>de</strong>lor şi mijloacelor prea facile <strong>de</strong> vânătoare,lipsite <strong>de</strong> bărbăţie şi <strong>de</strong> sportivitate, nu s-a încercat şi nu se încearcă <strong>de</strong>cât forţarearespectării normelor <strong>de</strong> etică în vânătoare.Regulile nescrise referitoare la acest aspect sunt în mare parte cunoscute. Oricevânător <strong>de</strong>mn le respectă şi refuză orice act <strong>de</strong> vânătoare contrar sportivităţii şi eticii <strong>de</strong>care am făcut vorbire. Mai există însă şi reguli noi sau reguli neluate în seamă <strong>de</strong>nevolnici, a căror reamintire se impune <strong>de</strong> fiecare dată când abordăm un astfel <strong>de</strong>subiect.De la opreliştea <strong>de</strong> a vâna în trecut dropiile pe timp cu polei, când acestea nu seputeau ridica în zbor, până la interzicerea împuşcării urşilor la nadă, legile nescrise alevânătorii au evoluat continuu - din simţ cavaleresc, din bun-simţ şi din omenie - înparalel cu mo<strong>de</strong>rnizarea mijloacelor <strong>de</strong> vânătoare. În general, vânătorii se abţin săvâneze atunci când condiţiile naturale slăbesc vânatul sau îi diminuează drastic şansele<strong>de</strong> supravieţuire ori în condiţii <strong>de</strong> concentrări exagerate, care favorizează prelevăriexcesive şi neselective.Exemplificativ numai, vor fi reamintite cele mai cunoscute interdicţii <strong>de</strong> a trage: în iepurii care stau pe culcuş ori în cei opriţi din fugă să prospectezeîmprejurimile; în fazanii care s-au oprit pe loc, fug pe jos ori stau pe cracă; în potârnichile şi în sitarii aflaţi pe sol; în păsările <strong>de</strong> baltă aşezate pe apă; în iepuri, în fazani şi în potârnichi <strong>de</strong> la apusul până la răsăritul soarelui orila pândă;
în căpriori, în cerbi comuni, în cerbi lopătari şi în capre negre la sărării, laadăpători şi la hrănitori; în urşi din observatoare complet închise ori la locurile <strong>de</strong> nădire, un<strong>de</strong> li secreează reflexe condiţionate; în femela-mamă şi în cea conducătoare <strong>de</strong> grup (cârd, ciurdă, ciopor); maiales în cazul mistreţului, scroafa conducătoare şi femelele-mame se impun a fi cruţate; în păsări care au pui nezburători şi în pui mai înainte <strong>de</strong> a putea zbura uşor; în prepeliţele şi potârnichile care atrag câinii prefăcându-se rănite, <strong>de</strong>oarececu certitudine sunt mame şi au pui în preajmă; în mistreţii blocaţi în nămeţi, aflaţi în imposibilitatea <strong>de</strong> fugă; în vânatul care, împins <strong>de</strong> foame, intră în sate ori în cel care, în caz <strong>de</strong>inundaţii, îşi găseşte salvarea pe movile, ridicături etc.Tot din motive <strong>de</strong> etică, vânătorii corecţi au renunţat să mai utilizeze meto<strong>de</strong>le<strong>de</strong> captură masive şi neselective. De exemplu, ei nu trag la grămadă sau în stol, nuexagerează nici în privinţa vânătorii în cerc şi nici a vânătorilor colective, întrucât toateacestea sunt prea eficiente şi lasă prea puţine şanse <strong>de</strong> scăpare vânatului, transformândvânătorul în simplu puşcaş. De asemenea, vânătorii corecţi se abţin să tragă pestedistanţele eficiente <strong>de</strong> foc, <strong>pentru</strong> a nu răni inutil vânatul în speranţa că poate au vreoşansă să-l dobân<strong>de</strong>ască.Tot etica vânătorească obligă vânătorul să-şi recupereze vânatul împuşcat (<strong>de</strong> peapă, din <strong>de</strong>sişuri etc.) şi pe cel rănit. Vânătorului nu-i este îngăduit să tragă în condiţiiîn care nu are certitudinea că poate recupera vânatul. Gestul <strong>de</strong> a trage oricum şi <strong>de</strong> alăsa vânatul împuşcat abandonat în teren este consi<strong>de</strong>rat mai mult <strong>de</strong>cât nesăbuit.Aşa este consi<strong>de</strong>rată şi abandonarea vânatului rănit, care trebuie urmărit cuperseverenţă şi găsit <strong>pentru</strong> a i se da lovitura <strong>de</strong> graţie, curmându-i-se astfel suferinţelecauzate <strong>de</strong> focul insuficient <strong>de</strong> atent tras. Numai că, la urmărirea vânatului mare, suntanumite reguli <strong>de</strong> cunoscut şi <strong>de</strong> respectat, care, într-un anume fel, au legătură tot cuetica vânătorului. Graba <strong>de</strong> a urmări vânatul mare rănit, imediat după focul <strong>de</strong> armă,poate avea un efect contrar celui scontat, <strong>de</strong>oarece vânatul mare, odată ridicat, se duce<strong>de</strong>parte, diminuând şansele vânătorului <strong>de</strong> a-l mai găsi şi <strong>de</strong> a-i mai da lovitura <strong>de</strong>graţie.Urmărirea vânatului mare rănit este în general o treabă anevoioasă, care cerecunoştinţe, răbdare şi curaj, mai ales în cazul ursului şi al mistreţului. De aceea, înastfel <strong>de</strong> situaţii se impune a fi acceptat ajutorul paznicului <strong>de</strong> vânătoare sau al unuicamarad cu experienţă, <strong>pentru</strong> a nu risca pier<strong>de</strong>rea vânatului rănit şi moartea acestuia închinuri ori schilodirea lui <strong>pentru</strong> tot restul vieţii.Pentru evitarea unor astfel <strong>de</strong> situaţii neplăcute, este <strong>de</strong> preferat ca vânatul să seducă neatins <strong>de</strong>cât să fie rănit. Ai făcut totul <strong>pentru</strong> a-l dobândi, dar n-a fost să fieaşa. Bucură-te că sorţii i-au fost favorabili vânatului şi nu l-ai rănit. Altădată şansa va fiprobabil <strong>de</strong> partea ta.Regulile <strong>de</strong> etică vânătorească privesc însă şi vânatul împuşcat. Şi acesta trebuierespectat ca un adversar corect învins, care a plătit cu viaţa înfrângerea, iar încontinuare, atunci când sorţii biruinţei revin vânătorului, vânatul trebuie manipulat şionorat după tradiţiile vânătoreşti.Câteva reguli nescrise, referitoare la vânatul împuşcat se reamintesc, totexemplificativ, <strong>pentru</strong> a se cunoaşte şi respecta:
- Page 3 and 4:
2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6:
4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8:
Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11:
iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13:
iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 14 and 15:
populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17:
sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19:
Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21:
comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23:
Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25:
tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27:
stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29:
Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31:
hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33:
subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35:
coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37:
Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39:
domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41:
arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43:
fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45:
Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47:
Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49:
Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51:
Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53:
Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55:
culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57:
îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59:
Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61:
Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63:
zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65:
2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67:
Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69:
Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71:
deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73:
culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75:
apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77:
cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79:
Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81:
Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83:
Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85:
Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87:
iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89:
creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91:
Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93:
Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95:
şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97:
La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99:
Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101:
Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103:
Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105:
Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107:
2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109:
octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111:
Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113:
dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115:
CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117:
anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119:
între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121:
Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123:
eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125:
permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127:
uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129:
dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131:
Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133:
Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135:
Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137:
Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139:
păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141:
procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143:
Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145:
aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147:
speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149:
- amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151:
neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153:
CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155: ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157: de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 158 and 159: Profilul interior al ţevilor cupri
- Page 160 and 161: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 162 and 163: apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165: la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167: Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169: incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171: La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 174 and 175: etonul (epagnelul Breton); pudel-po
- Page 176 and 177: în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179: 4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181: specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183: tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185: 1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187: Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 188 and 189: deplasare al acestuia - cât de gra
- Page 190 and 191: Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193: desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195: singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197: Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199: Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203: dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 206 and 207: adună vânatul mic împuşcat lân
- Page 208 and 209: Când totul este gata, vânătorii
- Page 210 and 211: nici lăudăroşenia şi nici minci
- Page 212 and 213: Incertitudinile care se amplifică,
- Page 214 and 215: Convenţia condiţionează practic
- Page 216 and 217: La 21 decembrie 1998, Consiliul Eur
- Page 218 and 219: de nidificare şi pe parcursul înt
- Page 220 and 221: anexa II /1 - cuprinde speciile de
- Page 222 and 223: asistarea Comisiei Europene de un C
- Page 224 and 225: neocupate, precum în vechiul drept
- Page 226 and 227: În 21 august 1786, împăratul Ios
- Page 228 and 229: ealizat prin Legea pentru protecţi
- Page 230 and 231: fondul cinegetic naţional care cup
- Page 232 and 233: Cap. I. - Principii şi dispoziţii
- Page 234 and 235: Anexa IV - Zone construite.Fără a
- Page 236 and 237: folosirea animalelor în scopuri ş
- Page 238 and 239: CAPITOLUL IIStructura A.G.V.P.S.Art
- Page 240 and 241: i) aprobă organigrama, statul de f
- Page 242 and 243: (2) Pot deveni membre ale A.G.V.P.S
- Page 244 and 245: e) fac dovada existenţei sediului
- Page 246 and 247: decursul unui an calendaristic îş
- Page 248 and 249: 24. Şelaru, N. - Mistreţul - mono