Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Desigur că regulile de bună camaraderie nu se limitează la cele expuse.Gândeşte-te totuşi cum ţi-ar place ţie să se comporte camarazii cu tine şi vei şti cusiguranţă ce atitudine să adopţi într-o atare situaţie, completând astfel regulile omise.5.8. Respectă vânatul viu şi pe cel împuşcat !Oricum ar fi vânatul, viu sau împuşcat, el trebuie să se bucure de un tratamentcorespunzător unui adversar autentic. Fiindcă doar adversar, nicidecum duşman, poatefi considerat vânatul, din moment ce lupta, de altfel inegală, este declanşată întotdeaunadin iniţiativa vânătorului, atunci când acesta porneşte în căutarea, urmărirea şi hăituireavânatului, cu intenţia de a-l dobândi. Se deschide astfel posibilitatea unei lupte în carevânatul devine, fără voia sa, adversarul vânătorului.În această luptă, dusă cu armele fiecăruia, pe care nu vânatul a declanşat-o,vânătorul nu riscă decât cel mult o dezamăgire trecătoare, pe când vânatul este forţat sărişte totul, adică viaţa, bunul său cel mai de preţ. În plus, în lupta dintre vânătorulcontemporan, dotat cu un întreg arsenal de cunoştinţe, instrumente de ademenit vânatul,arme de vânătoare, de foarte multe ori nejustificat de performante, gonaci şi câini pe deo parte, şi vânat, apărat exclusiv de simţurile sale fine, instinctele de sălbăticiune şimijloacele native de apărare (fugă, zbor, gheare şi colţi), pe de altă parte, a apărut întimp un decalaj tot mai inechitabil.De aceea, legiuitorul şi vânătorii conştienţi de decalajele şi inegalitateamijloacelor de luptă au statuat în timp o serie întreagă de reguli scrise şi nescrise alevânătorii, toate în ideea de a-i acorda şi adversarului o şansă, iar vânătorilor un palidargument de fair-play.Prin interzicerea şi blamarea metodelor şi mijloacelor prea facile de vânătoare,lipsite de bărbăţie şi de sportivitate, nu s-a încercat şi nu se încearcă decât forţarearespectării normelor de etică în vânătoare.Regulile nescrise referitoare la acest aspect sunt în mare parte cunoscute. Oricevânător demn le respectă şi refuză orice act de vânătoare contrar sportivităţii şi eticii decare am făcut vorbire. Mai există însă şi reguli noi sau reguli neluate în seamă denevolnici, a căror reamintire se impune de fiecare dată când abordăm un astfel desubiect.De la opreliştea de a vâna în trecut dropiile pe timp cu polei, când acestea nu seputeau ridica în zbor, până la interzicerea împuşcării urşilor la nadă, legile nescrise alevânătorii au evoluat continuu - din simţ cavaleresc, din bun-simţ şi din omenie - înparalel cu modernizarea mijloacelor de vânătoare. În general, vânătorii se abţin săvâneze atunci când condiţiile naturale slăbesc vânatul sau îi diminuează drastic şanselede supravieţuire ori în condiţii de concentrări exagerate, care favorizează prelevăriexcesive şi neselective.Exemplificativ numai, vor fi reamintite cele mai cunoscute interdicţii de a trage: în iepurii care stau pe culcuş ori în cei opriţi din fugă să prospectezeîmprejurimile; în fazanii care s-au oprit pe loc, fug pe jos ori stau pe cracă; în potârnichile şi în sitarii aflaţi pe sol; în păsările de baltă aşezate pe apă; în iepuri, în fazani şi în potârnichi de la apusul până la răsăritul soarelui orila pândă;