Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

13.07.2015 Views

comportament se manifestă periodic la animale, stimulat fiind de anumiţi factoriexterni, între care intensitatea luminii joacă rolul cel mai important. Într-o mică măsură,decalarea perioadei de împerechere poate fi influenţată atât de temperatură, cât şi deevoluţia presiunii atmosferice.Aceşti factori externi, prin intermediul secreţiilor hormonale pe care lestimulează sau le inhibă, determină declanşarea perioadei de împerechere într-unanumit interval al anului, corelat strict cu durata gestaţiei, astfel încât puii să fie crescuţiatunci când condiţiile de hrănire devin suficiente sau abundente.Apropierea sexelor se realizează prin diverse semnale, diferite de la o specie devânat la alta, cum sunt: semnalele optice (vizuale), transmise printr-o coloraţie caracteristică acorpului, mai evidentă în cazul păsărilor (coloraţia vie a fazanilor, colorarea sprânceneila cocoşul-de-munte, creşterea penelor la bătăuş etc.); semnalele acustice, transmise prin cântec la păsări (fazani, cocoşi-de-munte,ieruncă, potârniche etc.), iar la mamifere prin muget (la cerb), prin urlet (la lup), prinmieunat (la pisica sălbatică) ş.a.m.d.; semnalele olfactive, transmise prin anumite mărci olfactive (feromonale)caracteristice la mamifere.Pentru înlăturarea agresiunii intraspecifice, în comportamentul sexual au fostperfecţionate, în decursul evoluţiei, anumite comportamente denumite ritualuri decurtare. Mişcările de curtare sunt înnăscute şi tipice pentru fiecare specie. Numai dupăsincronizarea acestora pot avea loc copulaţia şi reproducerea speciei, ceea ce conduce ladiminuarea posibilităţii de reproducere între exemplare aparţinând unor specii diferite.Comportamentul de îngrijire a progeniturii (parental) se referă, în principal,la relaţia mamă-pui. Rolul acestui comportament este de a oferi şanse cât mai mari desupravieţuire pentru pui şi, prin aceasta, de perpetuare a speciei. Procesele de îngrijire şiocrotire parentală sunt însă foarte diferite, de la speciile nidicole, la care puii necesită oîngrijire atentă şi îndelungată, până la cele nidifuge, la care puii se ridică şi pleacă înmediul înconjurător imediat după naştere.De regulă, atât în cazul mamiferelor, cât şi în cazul păsărilor, speciile prădătoaresunt nidicole, iar cele plantivore nidifuge. Excepţie fac speciile plantivore care nasc puiiîn vizuină (iepurii-de-vizuină), cele care cuibăresc în locuri ferite (porumbelul sălbatic,sturzul etc.) şi altele asemenea.Comportamentul de curăţire (defecare sau micţiune) este, de asemenea, tipicfiecărei specii. Defecarea şi urinarea au, pe lângă rolul fiziologic al eliminăriiproduşilor de excreţie, şi funcţia de semnalizare intraspecifică şi de marcare ateritoriului.Comportamentul de joc este un comportament caracteristic mamiferelor şipăsărilor tinere, în care, de multe ori, sunt antrenate şi exemplarele adulte. Indiferent defaptul că jocul este solitar sau în grup, acesta constituie un mod activ de antrenare înexecutarea diferitelor mişcări utile, ulterior, în viaţă.Comportamentul explorativ (de investigare sau de curiozitate) a fostdeterminat, în timp, de necesitatea prospectării mediului înconjurător.Atunci când acest comportament nu constituie o necesitate impusă deinsuficienţa hranei, a adăpostului sau a liniştii, el se desfăşoară doar în virtuteacuriozităţii, obişnuinţei şi a necesităţii de mişcare.

Indiferent de tiparul comportamental şi de forma acestuia de manifestare,trebuie înţeles că succesiunea de acte (tipare) comportamentale adoptate de animaleeste rezultatul perceperii unor stimuli ai mediului extern, cu ajutorul organelorsenzoriale, şi reacţiei care derivă din predispoziţiile interne ale organismului. Stimuliiexterni sunt factorii de mediu biotic şi abiotic, cu care organismul stabileşte şi menţinerelaţii permanente prin intermediul organelor de simţ. De obicei, o anumită combinaţiede stimuli externi (motivaţie externă) determină acelaşi răspuns comportamental. Darnu întotdeauna, deoarece contează, aşa cum s-a precizat, şi predispoziţia organismului(motivaţia internă).Răspunsurile comportamentale astfel determinate pot fi de apetit, când tind spreo situaţie favorabilă organismului, sau de aversiune, când se caută evitarea uneiadefavorabile. În ambele cazuri, rezultatul este adaptarea organismului la mediu, cusemnificaţia biologică a supravieţuirii individului şi a speciei.1.5. Elemente de morfologia şi anatomia vânatuluiRecunoaşterea şi prezentarea speciilor de vânat se face, fără excepţie, pornindusede la aspectul exterior al acestora. Prin analiza aspectului exterior se obţin informaţiisuficiente nu numai în legătură cu specia, ci privitor la sex, vârstă, stare de sănătateş.a.m.d. Această abordare, care comportă practic o examinare analitică şi una desinteză, are în vedere diferite segmente distincte ale corpului (cap, gât, trunchi, membreşi coadă), împărţite sau nu, la rândul lor, în „regiuni corporale” distincte (planşa 2).Regiunile corporale sunt apreciate, atât la păsări cât şi la mamifere, în funcţie deaspectul general, de mărime, de formă, de delimitare, de modul de ataşare, defrumuseţe, de defecte etc.Pentru rigoare, examinarea exteriorului şi a regiunilor corporale se poate faceprin trei metode şi anume: somatoscopice, care se bazează pe aprecierea vizuală; somatometrice, care se bazează pe măsurători biometrice; somatografice, care se bazează pe comparaţii cu imagini standard.Concluziile în privinţa recunoaşterii unor specii de vânat rare sau mai puţincunoscute se formulează, iar prezentările se fac pe baza sintetizării tuturor impresiilorrecepţionate şi a datelor obţinute în urma examinării analitice amintite.Toate cele de mai sus ţin de aspectul exterior al vânatului, aşadar de morfologiaacestuia.Dar vânătorii sunt interesaţi, în egală măsură, şi de anatomia vânatului, deoareceeficacitatea loviturilor, la care sunt obligaţi de etica vânătorească, depinde în maremăsură de atingerea organelor vitale, care au o anume poziţionare în corp (planşa 3).Aceasta, mai ales la tirul cu arme cu glonţ.1.5.1. Unele adaptări morfologice şi anatomice întâlnite la păsăriMorfologia păsărilor reprezintă, în general, urmarea firească a adaptării acestorala zbor ca mijloc de locomoţie. În acelaşi timp, în cadrul morfologiei păsărilor seregăsesc şi alte adaptări specifice, impuse fiind de condiţiile de viaţă ale acestora.

comportament se manifestă periodic la animale, stimulat fiind <strong>de</strong> anumiţi factoriexterni, între care intensitatea luminii joacă rolul cel mai important. Într-o mică măsură,<strong>de</strong>calarea perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> împerechere poate fi influenţată atât <strong>de</strong> temperatură, cât şi <strong>de</strong>evoluţia presiunii atmosferice.Aceşti factori externi, prin intermediul secreţiilor hormonale pe care lestimulează sau le inhibă, <strong>de</strong>termină <strong>de</strong>clanşarea perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> împerechere într-unanumit interval al anului, corelat strict cu durata gestaţiei, astfel încât puii să fie crescuţiatunci când condiţiile <strong>de</strong> hrănire <strong>de</strong>vin suficiente sau abun<strong>de</strong>nte.Apropierea sexelor se realizează prin diverse semnale, diferite <strong>de</strong> la o specie <strong>de</strong>vânat la alta, cum sunt: semnalele optice (vizuale), transmise printr-o coloraţie caracteristică acorpului, mai evi<strong>de</strong>ntă în cazul păsărilor (coloraţia vie a fazanilor, colorarea sprânceneila cocoşul-<strong>de</strong>-munte, creşterea penelor la bătăuş etc.); semnalele acustice, transmise prin cântec la păsări (fazani, cocoşi-<strong>de</strong>-munte,ieruncă, potârniche etc.), iar la mamifere prin muget (la cerb), prin urlet (la lup), prinmieunat (la pisica sălbatică) ş.a.m.d.; semnalele olfactive, transmise prin anumite mărci olfactive (feromonale)caracteristice la mamifere.Pentru înlăturarea agresiunii intraspecifice, în comportamentul sexual au fostperfecţionate, în <strong>de</strong>cursul evoluţiei, anumite comportamente <strong>de</strong>numite ritualuri <strong>de</strong>curtare. Mişcările <strong>de</strong> curtare sunt înnăscute şi tipice <strong>pentru</strong> fiecare specie. Numai dupăsincronizarea acestora pot avea loc copulaţia şi reproducerea speciei, ceea ce conduce ladiminuarea posibilităţii <strong>de</strong> reproducere între exemplare aparţinând unor specii diferite.Comportamentul <strong>de</strong> îngrijire a progeniturii (parental) se referă, în principal,la relaţia mamă-pui. Rolul acestui comportament este <strong>de</strong> a oferi şanse cât mai mari <strong>de</strong>supravieţuire <strong>pentru</strong> pui şi, prin aceasta, <strong>de</strong> perpetuare a speciei. Procesele <strong>de</strong> îngrijire şiocrotire parentală sunt însă foarte diferite, <strong>de</strong> la speciile nidicole, la care puii necesită oîngrijire atentă şi în<strong>de</strong>lungată, până la cele nidifuge, la care puii se ridică şi pleacă înmediul înconjurător imediat după naştere.De regulă, atât în cazul mamiferelor, cât şi în cazul păsărilor, speciile prădătoaresunt nidicole, iar cele plantivore nidifuge. Excepţie fac speciile plantivore care nasc puiiîn vizuină (iepurii-<strong>de</strong>-vizuină), cele care cuibăresc în locuri ferite (porumbelul sălbatic,sturzul etc.) şi altele asemenea.Comportamentul <strong>de</strong> curăţire (<strong>de</strong>fecare sau micţiune) este, <strong>de</strong> asemenea, tipicfiecărei specii. Defecarea şi urinarea au, pe lângă rolul fiziologic al eliminăriiproduşilor <strong>de</strong> excreţie, şi funcţia <strong>de</strong> semnalizare intraspecifică şi <strong>de</strong> marcare ateritoriului.Comportamentul <strong>de</strong> joc este un comportament caracteristic mamiferelor şipăsărilor tinere, în care, <strong>de</strong> multe ori, sunt antrenate şi exemplarele adulte. Indiferent <strong>de</strong>faptul că jocul este solitar sau în grup, acesta constituie un mod activ <strong>de</strong> antrenare înexecutarea diferitelor mişcări utile, ulterior, în viaţă.Comportamentul explorativ (<strong>de</strong> investigare sau <strong>de</strong> curiozitate) a fost<strong>de</strong>terminat, în timp, <strong>de</strong> necesitatea prospectării mediului înconjurător.Atunci când acest comportament nu constituie o necesitate impusă <strong>de</strong>insuficienţa hranei, a adăpostului sau a liniştii, el se <strong>de</strong>sfăşoară doar în virtuteacuriozităţii, obişnuinţei şi a necesităţii <strong>de</strong> mişcare.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!