Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

comportament se manifestă periodic la animale, stimulat fiind de anumiţi factoriexterni, între care intensitatea luminii joacă rolul cel mai important. Într-o mică măsură,decalarea perioadei de împerechere poate fi influenţată atât de temperatură, cât şi deevoluţia presiunii atmosferice.Aceşti factori externi, prin intermediul secreţiilor hormonale pe care lestimulează sau le inhibă, determină declanşarea perioadei de împerechere într-unanumit interval al anului, corelat strict cu durata gestaţiei, astfel încât puii să fie crescuţiatunci când condiţiile de hrănire devin suficiente sau abundente.Apropierea sexelor se realizează prin diverse semnale, diferite de la o specie devânat la alta, cum sunt: semnalele optice (vizuale), transmise printr-o coloraţie caracteristică acorpului, mai evidentă în cazul păsărilor (coloraţia vie a fazanilor, colorarea sprânceneila cocoşul-de-munte, creşterea penelor la bătăuş etc.); semnalele acustice, transmise prin cântec la păsări (fazani, cocoşi-de-munte,ieruncă, potârniche etc.), iar la mamifere prin muget (la cerb), prin urlet (la lup), prinmieunat (la pisica sălbatică) ş.a.m.d.; semnalele olfactive, transmise prin anumite mărci olfactive (feromonale)caracteristice la mamifere.Pentru înlăturarea agresiunii intraspecifice, în comportamentul sexual au fostperfecţionate, în decursul evoluţiei, anumite comportamente denumite ritualuri decurtare. Mişcările de curtare sunt înnăscute şi tipice pentru fiecare specie. Numai dupăsincronizarea acestora pot avea loc copulaţia şi reproducerea speciei, ceea ce conduce ladiminuarea posibilităţii de reproducere între exemplare aparţinând unor specii diferite.Comportamentul de îngrijire a progeniturii (parental) se referă, în principal,la relaţia mamă-pui. Rolul acestui comportament este de a oferi şanse cât mai mari desupravieţuire pentru pui şi, prin aceasta, de perpetuare a speciei. Procesele de îngrijire şiocrotire parentală sunt însă foarte diferite, de la speciile nidicole, la care puii necesită oîngrijire atentă şi îndelungată, până la cele nidifuge, la care puii se ridică şi pleacă înmediul înconjurător imediat după naştere.De regulă, atât în cazul mamiferelor, cât şi în cazul păsărilor, speciile prădătoaresunt nidicole, iar cele plantivore nidifuge. Excepţie fac speciile plantivore care nasc puiiîn vizuină (iepurii-de-vizuină), cele care cuibăresc în locuri ferite (porumbelul sălbatic,sturzul etc.) şi altele asemenea.Comportamentul de curăţire (defecare sau micţiune) este, de asemenea, tipicfiecărei specii. Defecarea şi urinarea au, pe lângă rolul fiziologic al eliminăriiproduşilor de excreţie, şi funcţia de semnalizare intraspecifică şi de marcare ateritoriului.Comportamentul de joc este un comportament caracteristic mamiferelor şipăsărilor tinere, în care, de multe ori, sunt antrenate şi exemplarele adulte. Indiferent defaptul că jocul este solitar sau în grup, acesta constituie un mod activ de antrenare înexecutarea diferitelor mişcări utile, ulterior, în viaţă.Comportamentul explorativ (de investigare sau de curiozitate) a fostdeterminat, în timp, de necesitatea prospectării mediului înconjurător.Atunci când acest comportament nu constituie o necesitate impusă deinsuficienţa hranei, a adăpostului sau a liniştii, el se desfăşoară doar în virtuteacuriozităţii, obişnuinţei şi a necesităţii de mişcare.