Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
comportament se manifestă periodic la animale, stimulat fiind de anumiţi factoriexterni, între care intensitatea luminii joacă rolul cel mai important. Într-o mică măsură,decalarea perioadei de împerechere poate fi influenţată atât de temperatură, cât şi deevoluţia presiunii atmosferice.Aceşti factori externi, prin intermediul secreţiilor hormonale pe care lestimulează sau le inhibă, determină declanşarea perioadei de împerechere într-unanumit interval al anului, corelat strict cu durata gestaţiei, astfel încât puii să fie crescuţiatunci când condiţiile de hrănire devin suficiente sau abundente.Apropierea sexelor se realizează prin diverse semnale, diferite de la o specie devânat la alta, cum sunt: semnalele optice (vizuale), transmise printr-o coloraţie caracteristică acorpului, mai evidentă în cazul păsărilor (coloraţia vie a fazanilor, colorarea sprânceneila cocoşul-de-munte, creşterea penelor la bătăuş etc.); semnalele acustice, transmise prin cântec la păsări (fazani, cocoşi-de-munte,ieruncă, potârniche etc.), iar la mamifere prin muget (la cerb), prin urlet (la lup), prinmieunat (la pisica sălbatică) ş.a.m.d.; semnalele olfactive, transmise prin anumite mărci olfactive (feromonale)caracteristice la mamifere.Pentru înlăturarea agresiunii intraspecifice, în comportamentul sexual au fostperfecţionate, în decursul evoluţiei, anumite comportamente denumite ritualuri decurtare. Mişcările de curtare sunt înnăscute şi tipice pentru fiecare specie. Numai dupăsincronizarea acestora pot avea loc copulaţia şi reproducerea speciei, ceea ce conduce ladiminuarea posibilităţii de reproducere între exemplare aparţinând unor specii diferite.Comportamentul de îngrijire a progeniturii (parental) se referă, în principal,la relaţia mamă-pui. Rolul acestui comportament este de a oferi şanse cât mai mari desupravieţuire pentru pui şi, prin aceasta, de perpetuare a speciei. Procesele de îngrijire şiocrotire parentală sunt însă foarte diferite, de la speciile nidicole, la care puii necesită oîngrijire atentă şi îndelungată, până la cele nidifuge, la care puii se ridică şi pleacă înmediul înconjurător imediat după naştere.De regulă, atât în cazul mamiferelor, cât şi în cazul păsărilor, speciile prădătoaresunt nidicole, iar cele plantivore nidifuge. Excepţie fac speciile plantivore care nasc puiiîn vizuină (iepurii-de-vizuină), cele care cuibăresc în locuri ferite (porumbelul sălbatic,sturzul etc.) şi altele asemenea.Comportamentul de curăţire (defecare sau micţiune) este, de asemenea, tipicfiecărei specii. Defecarea şi urinarea au, pe lângă rolul fiziologic al eliminăriiproduşilor de excreţie, şi funcţia de semnalizare intraspecifică şi de marcare ateritoriului.Comportamentul de joc este un comportament caracteristic mamiferelor şipăsărilor tinere, în care, de multe ori, sunt antrenate şi exemplarele adulte. Indiferent defaptul că jocul este solitar sau în grup, acesta constituie un mod activ de antrenare înexecutarea diferitelor mişcări utile, ulterior, în viaţă.Comportamentul explorativ (de investigare sau de curiozitate) a fostdeterminat, în timp, de necesitatea prospectării mediului înconjurător.Atunci când acest comportament nu constituie o necesitate impusă deinsuficienţa hranei, a adăpostului sau a liniştii, el se desfăşoară doar în virtuteacuriozităţii, obişnuinţei şi a necesităţii de mişcare.
Indiferent de tiparul comportamental şi de forma acestuia de manifestare,trebuie înţeles că succesiunea de acte (tipare) comportamentale adoptate de animaleeste rezultatul perceperii unor stimuli ai mediului extern, cu ajutorul organelorsenzoriale, şi reacţiei care derivă din predispoziţiile interne ale organismului. Stimuliiexterni sunt factorii de mediu biotic şi abiotic, cu care organismul stabileşte şi menţinerelaţii permanente prin intermediul organelor de simţ. De obicei, o anumită combinaţiede stimuli externi (motivaţie externă) determină acelaşi răspuns comportamental. Darnu întotdeauna, deoarece contează, aşa cum s-a precizat, şi predispoziţia organismului(motivaţia internă).Răspunsurile comportamentale astfel determinate pot fi de apetit, când tind spreo situaţie favorabilă organismului, sau de aversiune, când se caută evitarea uneiadefavorabile. În ambele cazuri, rezultatul este adaptarea organismului la mediu, cusemnificaţia biologică a supravieţuirii individului şi a speciei.1.5. Elemente de morfologia şi anatomia vânatuluiRecunoaşterea şi prezentarea speciilor de vânat se face, fără excepţie, pornindusede la aspectul exterior al acestora. Prin analiza aspectului exterior se obţin informaţiisuficiente nu numai în legătură cu specia, ci privitor la sex, vârstă, stare de sănătateş.a.m.d. Această abordare, care comportă practic o examinare analitică şi una desinteză, are în vedere diferite segmente distincte ale corpului (cap, gât, trunchi, membreşi coadă), împărţite sau nu, la rândul lor, în „regiuni corporale” distincte (planşa 2).Regiunile corporale sunt apreciate, atât la păsări cât şi la mamifere, în funcţie deaspectul general, de mărime, de formă, de delimitare, de modul de ataşare, defrumuseţe, de defecte etc.Pentru rigoare, examinarea exteriorului şi a regiunilor corporale se poate faceprin trei metode şi anume: somatoscopice, care se bazează pe aprecierea vizuală; somatometrice, care se bazează pe măsurători biometrice; somatografice, care se bazează pe comparaţii cu imagini standard.Concluziile în privinţa recunoaşterii unor specii de vânat rare sau mai puţincunoscute se formulează, iar prezentările se fac pe baza sintetizării tuturor impresiilorrecepţionate şi a datelor obţinute în urma examinării analitice amintite.Toate cele de mai sus ţin de aspectul exterior al vânatului, aşadar de morfologiaacestuia.Dar vânătorii sunt interesaţi, în egală măsură, şi de anatomia vânatului, deoareceeficacitatea loviturilor, la care sunt obligaţi de etica vânătorească, depinde în maremăsură de atingerea organelor vitale, care au o anume poziţionare în corp (planşa 3).Aceasta, mai ales la tirul cu arme cu glonţ.1.5.1. Unele adaptări morfologice şi anatomice întâlnite la păsăriMorfologia păsărilor reprezintă, în general, urmarea firească a adaptării acestorala zbor ca mijloc de locomoţie. În acelaşi timp, în cadrul morfologiei păsărilor seregăsesc şi alte adaptări specifice, impuse fiind de condiţiile de viaţă ale acestora.
- Page 3 and 4: 2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6: 4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8: Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11: iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13: iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 14 and 15: populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17: sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19: Comportamentul de igienă, de confo
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
comportament se manifestă periodic la animale, stimulat fiind <strong>de</strong> anumiţi factoriexterni, între care intensitatea luminii joacă rolul cel mai important. Într-o mică măsură,<strong>de</strong>calarea perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> împerechere poate fi influenţată atât <strong>de</strong> temperatură, cât şi <strong>de</strong>evoluţia presiunii atmosferice.Aceşti factori externi, prin intermediul secreţiilor hormonale pe care lestimulează sau le inhibă, <strong>de</strong>termină <strong>de</strong>clanşarea perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> împerechere într-unanumit interval al anului, corelat strict cu durata gestaţiei, astfel încât puii să fie crescuţiatunci când condiţiile <strong>de</strong> hrănire <strong>de</strong>vin suficiente sau abun<strong>de</strong>nte.Apropierea sexelor se realizează prin diverse semnale, diferite <strong>de</strong> la o specie <strong>de</strong>vânat la alta, cum sunt: semnalele optice (vizuale), transmise printr-o coloraţie caracteristică acorpului, mai evi<strong>de</strong>ntă în cazul păsărilor (coloraţia vie a fazanilor, colorarea sprânceneila cocoşul-<strong>de</strong>-munte, creşterea penelor la bătăuş etc.); semnalele acustice, transmise prin cântec la păsări (fazani, cocoşi-<strong>de</strong>-munte,ieruncă, potârniche etc.), iar la mamifere prin muget (la cerb), prin urlet (la lup), prinmieunat (la pisica sălbatică) ş.a.m.d.; semnalele olfactive, transmise prin anumite mărci olfactive (feromonale)caracteristice la mamifere.Pentru înlăturarea agresiunii intraspecifice, în comportamentul sexual au fostperfecţionate, în <strong>de</strong>cursul evoluţiei, anumite comportamente <strong>de</strong>numite ritualuri <strong>de</strong>curtare. Mişcările <strong>de</strong> curtare sunt înnăscute şi tipice <strong>pentru</strong> fiecare specie. Numai dupăsincronizarea acestora pot avea loc copulaţia şi reproducerea speciei, ceea ce conduce ladiminuarea posibilităţii <strong>de</strong> reproducere între exemplare aparţinând unor specii diferite.Comportamentul <strong>de</strong> îngrijire a progeniturii (parental) se referă, în principal,la relaţia mamă-pui. Rolul acestui comportament este <strong>de</strong> a oferi şanse cât mai mari <strong>de</strong>supravieţuire <strong>pentru</strong> pui şi, prin aceasta, <strong>de</strong> perpetuare a speciei. Procesele <strong>de</strong> îngrijire şiocrotire parentală sunt însă foarte diferite, <strong>de</strong> la speciile nidicole, la care puii necesită oîngrijire atentă şi în<strong>de</strong>lungată, până la cele nidifuge, la care puii se ridică şi pleacă înmediul înconjurător imediat după naştere.De regulă, atât în cazul mamiferelor, cât şi în cazul păsărilor, speciile prădătoaresunt nidicole, iar cele plantivore nidifuge. Excepţie fac speciile plantivore care nasc puiiîn vizuină (iepurii-<strong>de</strong>-vizuină), cele care cuibăresc în locuri ferite (porumbelul sălbatic,sturzul etc.) şi altele asemenea.Comportamentul <strong>de</strong> curăţire (<strong>de</strong>fecare sau micţiune) este, <strong>de</strong> asemenea, tipicfiecărei specii. Defecarea şi urinarea au, pe lângă rolul fiziologic al eliminăriiproduşilor <strong>de</strong> excreţie, şi funcţia <strong>de</strong> semnalizare intraspecifică şi <strong>de</strong> marcare ateritoriului.Comportamentul <strong>de</strong> joc este un comportament caracteristic mamiferelor şipăsărilor tinere, în care, <strong>de</strong> multe ori, sunt antrenate şi exemplarele adulte. Indiferent <strong>de</strong>faptul că jocul este solitar sau în grup, acesta constituie un mod activ <strong>de</strong> antrenare înexecutarea diferitelor mişcări utile, ulterior, în viaţă.Comportamentul explorativ (<strong>de</strong> investigare sau <strong>de</strong> curiozitate) a fost<strong>de</strong>terminat, în timp, <strong>de</strong> necesitatea prospectării mediului înconjurător.Atunci când acest comportament nu constituie o necesitate impusă <strong>de</strong>insuficienţa hranei, a adăpostului sau a liniştii, el se <strong>de</strong>sfăşoară doar în virtuteacuriozităţii, obişnuinţei şi a necesităţii <strong>de</strong> mişcare.