Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Dacă răcirea nu se face corect, mai ales pe timp cald, în locul proceselorchimice normale descrise are loc acidificarea cărnii, ceea ce o face inaptă pentruconsum uman încă de la început. Culoarea cafenie-vineţie şi mirosul greu constituiedovada alterării, constatată frecvent la mistreţi şi cerbi în zona greabănului, mai alescând sunt răciţi prin aşezare incorectă pe spate, chiar în zăpadă, nu agăţate cum estecorect.Ceea ce trebuie reţinut în legătură cu răcirea este că aceasta se impune să fiefăcută cât mai repede după împuşcare.Jupuirea vânatului se impune a fi făcută imediat sau cât mai repede, mai ales încazul prădătorilor şi al vânatului omnivor la care blănurile sunt considerate trofee.Această jupuire se face mai uşor atâta timp cât vânatul este proaspăt şi cald. Cândvânatul devine rece şi rigid, dificultăţile de manipulare îngreunează mult operaţiunea.După depăşirea stării de rigiditate, procesele incipiente de alterare declanşate în carnepot afecta şi pielea şi, implicit, calitatea blănurilor.Vânatul plantivor şi cel omnivor destinat consumului uman este indicat să fiejupuit după începerea frăgezirii cărnii, importanţa pielii sau a blănii trecând, într-unasemenea caz, în plan secundar.Operaţiunea de jupuire se face deschis sau burduf, după tradiţie şi după scopulurmărit. Începe întotdeauna prin executarea corectă a tăieturilor şi prin desprindereapielii de pe membre. Se continuă mai departe până ce animalul este complet„dezbrăcat” de aceasta. Vânatul, mic sau mare, atunci când sunt posibilităţi de agăţare,se jupoaie mai uşor atârnat de picioarele din spate. Se poate agăţa şi de mandibulă saude picioarele din faţă. În cazul vânatului mare se practică şi jupuirea în poziţia aşezatjos ori pe o masă. Important este ca blana atent jupuită, pentru a nu fi crestată şi pentrua nu se lăsa grăsime groasă pe aceasta, să fie curăţată de sânge şi de alte corpuri străine,să fie imediat sărată, apoi uscată pe calapod sau pe suport.Nu se insistă asupra tehnicii jupuirii, întrucât aceasta se învaţă practic prinvizualizare.Tranşarea vânatului se face, ca şi jupuirea, conform obişnuinţei şi scopuluiurmărit.Tranşarea vânatului începe, de regulă, prin desprinderea capului de deasupraprimei vertebre şi a picioarelor anterioare cu spată cu tot. Coastele vor fi tăiate de-alungul şirei spinării, la 2 - 3 cm de aceasta, apoi spinarea fără coaste va fi tăiatătransversal aproape de osul bazinului. Prin secţionarea bazinului de-a lungul coloaneivertebrale se desprind cele două părţi, denumite buturi din spate. În continuare, dupădetaşarea şi eventual după despicarea şirei spinării în două, părţile din corp astfelobţinute se pot porţiona în bucăţi mai mici, în funcţie de interes şi de posibilitatea deconservare.Detaşarea trofeelor, de fapt a părţilor din corp cu coarne sau cu colţi, orijupuirea blănurilor-trofeu după caz, devansează de multe ori operaţiunea de transport avânatului de la locul de împuşcare până la locul de eviscerare şi de depozitare saujupuire şi tranşare. Aceasta din grijă pentru trofeu, considerat cel mai valoros produsdin punct de vedere vânătoresc. Atunci când această detaşare sau jupuire a trofeului seface ulterior, se va acorda o atenţie sporită integrităţii trofeelor pe timpul transportului,mai ales când temperaturile sunt scăzute, prin înfăşurarea coarnelor şi a colţilor înmaterial textil, ca de altfel şi a blănurilor, aşa încât să nu fie posibilă deprecierea prinrupere sau prin frecare şi roadere.