Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

deplasare al acestuia – cât de grav este rănit. În funcţie de presupunerea făcută, începeurmărirea, mai devreme sau mai târziu. Răgazul trebuie să fie mai lung, de 2-3 ore, încazul rănirilor care produc moartea târzie, cum ar fi, de exemplu, lovitura în abdomen,sau aproape imediat, după 10 minute, în cazul loviturilor bune, ca, de exemplu, în cutiatoracică. În cazul lovirii uşoare a plămânului, în cazul lovirii ficatului sau a arterelorgâtului, urmărirea nu poate începe mai devreme de o oră.Având în vedere că vânatul mare rănit poate deveni agresiv (urs, mistreţ, dar şicerb uneori) şi faptul că ursul şi mistreţul îşi păzesc, de regulă, urma, căutarea trebuiefăcută cu ajutorul unui câine sau de două persoane cu experienţă. În cazul vânatuluirănit uşor este indicat să fie aşezaţi şi alţi vânători în faţă, pe direcţia pe care sedeplasează vânatul, pentru a-l intercepta şi a-i da lovitura de graţie, în eventualitatea încare se ridică şi pleacă.Despre această tehnică a urmăririi vânatului mare rănit, cu sau fără câine, sepoate scrie mult. Sunt însă câteva marcaje recomandate a fi folosite (planşa 73) şicâteva reguli obligatoriu de respectat: urmărirea trebuie începută după o aşteptare suficientă şi trebuie făcutămetodic, fără grabă; altfel, focul de graţie se va da, dacă se va mai putea da, mult maitârziu; niciodată nu se va călca pe urmele vânatului rănit, pentru a nu le şterge sau ale încurca; niciodată nu se va pleca de la ultima urmă lăsată de vânatul mare rănit, încazul în care următoarele se pierd, fără a o marca; întotdeauna se va reveni la aceastăultima urmă marcată pentru a descifra următoarele urme, deoarece căutarea lor pe odirecţie presupusă de deplasare conduce, de obicei, la eşecuri; deplasarea se va face în cea mai perfectă linişte; altfel, există riscul de a ridicavânatul rănit înainte de a-l vedea şi a avea posibilitatea de tir; prospectarea terenului cu auzul şi cu privirea cât mai departe pe urmă, dar şiîmprejur, poate fi salvatoare în cazul vânatului agresiv;ocolirea desişurilor fără vizibilitate şi încercuirea acestora pentru a redescoperiurma poate fi, de asemenea, salvatoare pentru vânător.Folosirea câinelui, chiar mai puţin dresat, întâi în lesă, apoi liber, constituie oşansă în plus pentru vânător.Regula de etică vânătorească care obligă vânătorul la găsirea cât mai rapidă avânatului rănit, pentru a-i da lovitura de graţie şi a-i curma astfel chinurile, trebuie aplicatăcu precauţie în cazul vânatului mare. Altfel, apare riscul de a i se da mult mai târziu aceastălovitură, dacă i se va mai putea da după ce s-a ridicat o dată şi s-a mutat mult mai departeori în locuri mai greu de surprins.4.5.4. Condiţionarea vânatului împuşcatRolul vânătorului nu se termină odată cu dobândirea vânatului. Ariapreocupărilor sale cuprinde, în continuare, operaţiuni legate de condiţionarea şi depreconservarea acestuia. Aceste operaţiuni constau în eviscerarea, răcirea, jupuirea şi,eventual, tranşarea lui, precum şi în detaşarea trofeelor în vederea preparării.Neglijarea sau efectuarea greşită a unora dintre aceste operaţiuni poate avea caurmare degradarea, până la distrugere, a principalelor produse vânătoreşti: trofeul,carnea şi pielea.