<strong>de</strong>plasare al acestuia – cât <strong>de</strong> grav este rănit. În funcţie <strong>de</strong> presupunerea făcută, începeurmărirea, mai <strong>de</strong>vreme sau mai târziu. Răgazul trebuie să fie mai lung, <strong>de</strong> 2-3 ore, încazul rănirilor care produc moartea târzie, cum ar fi, <strong>de</strong> exemplu, lovitura în abdomen,sau aproape imediat, după 10 minute, în cazul loviturilor bune, ca, <strong>de</strong> exemplu, în cutiatoracică. În cazul lovirii uşoare a plămânului, în cazul lovirii ficatului sau a arterelorgâtului, urmărirea nu poate începe mai <strong>de</strong>vreme <strong>de</strong> o oră.Având în ve<strong>de</strong>re că vânatul mare rănit poate <strong>de</strong>veni agresiv (urs, mistreţ, dar şicerb uneori) şi faptul că ursul şi mistreţul îşi păzesc, <strong>de</strong> regulă, urma, căutarea trebuiefăcută cu ajutorul unui câine sau <strong>de</strong> două persoane cu experienţă. În cazul vânatuluirănit uşor este indicat să fie aşezaţi şi alţi vânători în faţă, pe direcţia pe care se<strong>de</strong>plasează vânatul, <strong>pentru</strong> a-l intercepta şi a-i da lovitura <strong>de</strong> graţie, în eventualitatea încare se ridică şi pleacă.Despre această tehnică a urmăririi vânatului mare rănit, cu sau fără câine, sepoate scrie mult. Sunt însă câteva marcaje recomandate a fi folosite (planşa 73) şicâteva reguli obligatoriu <strong>de</strong> respectat: urmărirea trebuie începută după o aşteptare suficientă şi trebuie făcutămetodic, fără grabă; altfel, focul <strong>de</strong> graţie se va da, dacă se va mai putea da, mult maitârziu; niciodată nu se va călca pe urmele vânatului rănit, <strong>pentru</strong> a nu le şterge sau ale încurca; niciodată nu se va pleca <strong>de</strong> la ultima urmă lăsată <strong>de</strong> vânatul mare rănit, încazul în care următoarele se pierd, fără a o marca; întot<strong>de</strong>auna se va reveni la aceastăultima urmă marcată <strong>pentru</strong> a <strong>de</strong>scifra următoarele urme, <strong>de</strong>oarece căutarea lor pe odirecţie presupusă <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare conduce, <strong>de</strong> obicei, la eşecuri; <strong>de</strong>plasarea se va face în cea mai perfectă linişte; altfel, există riscul <strong>de</strong> a ridicavânatul rănit înainte <strong>de</strong> a-l ve<strong>de</strong>a şi a avea posibilitatea <strong>de</strong> tir; prospectarea terenului cu auzul şi cu privirea cât mai <strong>de</strong>parte pe urmă, dar şiîmprejur, poate fi salvatoare în cazul vânatului agresiv;ocolirea <strong>de</strong>sişurilor fără vizibilitate şi încercuirea acestora <strong>pentru</strong> a re<strong>de</strong>scoperiurma poate fi, <strong>de</strong> asemenea, salvatoare <strong>pentru</strong> vânător.Folosirea câinelui, chiar mai puţin dresat, întâi în lesă, apoi liber, constituie oşansă în plus <strong>pentru</strong> vânător.Regula <strong>de</strong> etică vânătorească care obligă vânătorul la găsirea cât mai rapidă avânatului rănit, <strong>pentru</strong> a-i da lovitura <strong>de</strong> graţie şi a-i curma astfel chinurile, trebuie aplicatăcu precauţie în cazul vânatului mare. Altfel, apare riscul <strong>de</strong> a i se da mult mai târziu aceastălovitură, dacă i se va mai putea da după ce s-a ridicat o dată şi s-a mutat mult mai <strong>de</strong>parteori în locuri mai greu <strong>de</strong> surprins.4.5.4. Condiţionarea vânatului împuşcatRolul vânătorului nu se termină odată cu dobândirea vânatului. Ariapreocupărilor sale cuprin<strong>de</strong>, în continuare, operaţiuni legate <strong>de</strong> condiţionarea şi <strong>de</strong>preconservarea acestuia. Aceste operaţiuni constau în eviscerarea, răcirea, jupuirea şi,eventual, tranşarea lui, precum şi în <strong>de</strong>taşarea trofeelor în ve<strong>de</strong>rea preparării.Neglijarea sau efectuarea greşită a unora dintre aceste operaţiuni poate avea caurmare <strong>de</strong>gradarea, până la distrugere, a principalelor produse vânătoreşti: trofeul,carnea şi pielea.
Eviscerarea este prima grijă a vânătorului în cazul vânatului mare, însăulterioară castrării masculilor, practicată imediat după focul <strong>de</strong> armă. Operaţiunea <strong>de</strong>eviscerare este foarte importantă, atât <strong>pentru</strong> răcirea vânatului împuşcat, cât şi <strong>pentru</strong>facilitarea transportului acestuia. De regulă, eviscerarea se face pe loc. Numai pe timpfoarte rece, operaţiunea poate întârzia până ce se transportă vânatul într-un loc maiconvenabil.În fapt, se goleşte vânatul împuşcat - aşezat pe spate, agăţat <strong>de</strong> gât, ori atârnat <strong>de</strong>picioarele din spate - <strong>de</strong> viscere, printr-o tăietură abdominală, extinsă <strong>de</strong> la anus până lagât sau <strong>de</strong> la anus până la stern. Se înţelege că în primul caz bazinul şi sternul vor fisecţionate longitudinal, iar în cel <strong>de</strong>-al doilea, doar bazinul. În acest mod se asigurăaccesul în abdomen şi în torace. Operaţiunea va continua cu secţionarea transversală alaringelui şi a esofagului, ultimul înnodându-se cât mai aproape <strong>de</strong> secţiune. Prinprin<strong>de</strong>rea cu mâna şi tragere <strong>de</strong> esofag şi <strong>de</strong> trahee vor fi <strong>de</strong>sprinse, succesiv, plămâniişi inima, apoi diafragma, stomacul şi ficatul şi, în final, intestinele, rinichii, vezicaurinară, cu penis sau cu ovare, după caz. Operaţiunea se va încheia prin <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>reaanusului şi prin secţionarea venelor mai vizibile din zona bazinului, în scopul goliriiacestora <strong>de</strong> sânge. Această operaţiune <strong>de</strong> eviscerare se va continua prin practicarea unortăieturi <strong>de</strong> răcire la subsuori, crăparea greabănului dinspre interior spre exterior şi,eventual, prin tăierea capului şi a picioarelor <strong>de</strong> la genunchi.Vânatul golit <strong>de</strong> viscere se scurge <strong>de</strong> sânge, se şterge cu material textil uscat şise menţine <strong>de</strong>schis cu ajutorul unor crenguţe introduse în abdomen. După eviscerare serecomandă răcirea vânatului în poziţie agăţată, <strong>pentru</strong> a se scurge mai bine şi a se răcimai repe<strong>de</strong>, evitându-se în plus pătarea cărnii în punctele <strong>de</strong> sprijin ale carcasei pesuport.Eviscerarea se practică atât în cazul vânatului mare, pe vreme călduroasă saucând se intenţionează păstrarea acestuia mai mult timp, cât şi în cazul iepurilor şi alvânatului cu pene.Iepurii pot fi evisceraţi fie printr-o tăietură abdominală longitudinală, fieprintr-o tăietură transversală mică, atât cât să încapă mâna, poziţionată cât mai aproape<strong>de</strong> coadă. În cel <strong>de</strong> al doilea caz, după golirea <strong>de</strong> măruntaie prin smulgerea acestora cumâna şi scurgerea sângelui, se închi<strong>de</strong> tăietura trecându-se coada printr-o împunsăturăfăcută cu cuţitul imediat în faţa tăieturii transversale.Eviscerarea vânatului cu pene, până la mărimea raţei şi a fazanului, se facedirect prin anus. În acest scop, cu un cârlig improvizat dintr-o crenguţă sau cu unulspecial introdus prin anus, se prind prin răsucire intestinele, apoi se trag uşor afară. Nueste o operaţiune <strong>de</strong>loc grea.Păsările mai mari, precum cocoşul-<strong>de</strong>-munte şi gâsca, sunt <strong>de</strong> obicei eviscerateprintr-o tăietură abdominală longitudinală.Răcirea vânatului constituite o altă operaţiune căreia trebuie să i acor<strong>de</strong> mareatenţie, <strong>de</strong>oarece imediat după moarte se <strong>de</strong>clanşează fenomenul <strong>de</strong> alterare a cărnii.Într-o primă fază vânatul se rigidizează, perioadă în care carnea rămâne tare, oricât <strong>de</strong>bine fiartă sau friptă ar fi. După această fază urmează o alta, în care rigiditatea dispare,fără alterarea culorii şi mirosului cărnii. În acest stadiu, vânatul este „frăgezit” şi bun <strong>de</strong>consum uman. Dacă această fază este <strong>de</strong>păşită, vânatul se alterează, <strong>de</strong>venind inapt<strong>pentru</strong> consum. Desigur că perioada trecerii prin aceste faze <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> temperaturamediului şi <strong>de</strong> specie, <strong>de</strong> starea <strong>de</strong> îngrăşare etc.
- Page 3 and 4:
2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6:
4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8:
Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11:
iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13:
iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 14 and 15:
populaţii vegetale şi animale, ca
- Page 16 and 17:
sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19:
Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21:
comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23:
Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25:
tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27:
stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29:
Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31:
hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33:
subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35:
coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37:
Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39:
domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41:
arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43:
fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45:
Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47:
Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49:
Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51:
Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53:
Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55:
culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57:
îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59:
Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61:
Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63:
zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65:
2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67:
Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69:
Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71:
deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73:
culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75:
apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77:
cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79:
Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81:
Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83:
Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85:
Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87:
iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89:
creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91:
Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93:
Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95:
şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97:
La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99:
Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101:
Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103:
Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105:
Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107:
2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109:
octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111:
Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113:
dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115:
CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117:
anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119:
între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121:
Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123:
eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125:
permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127:
uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129:
dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131:
Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133:
Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135:
Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137:
Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141: procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143: Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145: aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147: speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149: - amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151: neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153: CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155: ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157: de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 158 and 159: Profilul interior al ţevilor cupri
- Page 160 and 161: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 162 and 163: apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165: la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167: Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169: incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171: La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 174 and 175: etonul (epagnelul Breton); pudel-po
- Page 176 and 177: în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179: 4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181: specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183: tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185: 1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187: Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 190 and 191: Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193: desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195: singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197: Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199: Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203: dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 204 and 205: Desigur că regulile de bună camar
- Page 206 and 207: adună vânatul mic împuşcat lân
- Page 208 and 209: Când totul este gata, vânătorii
- Page 210 and 211: nici lăudăroşenia şi nici minci
- Page 212 and 213: Incertitudinile care se amplifică,
- Page 214 and 215: Convenţia condiţionează practic
- Page 216 and 217: La 21 decembrie 1998, Consiliul Eur
- Page 218 and 219: de nidificare şi pe parcursul înt
- Page 220 and 221: anexa II /1 - cuprinde speciile de
- Page 222 and 223: asistarea Comisiei Europene de un C
- Page 224 and 225: neocupate, precum în vechiul drept
- Page 226 and 227: În 21 august 1786, împăratul Ios
- Page 228 and 229: ealizat prin Legea pentru protecţi
- Page 230 and 231: fondul cinegetic naţional care cup
- Page 232 and 233: Cap. I. - Principii şi dispoziţii
- Page 234 and 235: Anexa IV - Zone construite.Fără a
- Page 236 and 237: folosirea animalelor în scopuri ş
- Page 238 and 239:
CAPITOLUL IIStructura A.G.V.P.S.Art
- Page 240 and 241:
i) aprobă organigrama, statul de f
- Page 242 and 243:
(2) Pot deveni membre ale A.G.V.P.S
- Page 244 and 245:
e) fac dovada existenţei sediului
- Page 246 and 247:
decursul unui an calendaristic îş
- Page 248 and 249:
24. Şelaru, N. - Mistreţul - mono