Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

corespunzător vânătorii şi zonei în care practică vânătoarea, cât mai lejer atunci cândeste necesar să depună efort fizic.Echipamentul vânătorului ţine, într-un anume fel, de etica vânătorească.Îmbrăcămintea se impune a fi în ton cu activitatea de vânătoare nici foartenouă şi luxoasă, dar nici peticită şi nici „civilă” sau tipic „militară”. Ceea ce este foarteimportant este ca această îmbrăcăminte să nu distoneze cu mediul şi, mai ales, să fiecomodă. Mai exact, haina să permită epolarea fără dificultate, iar pantalonii să permităîndoirea genunchilor. În plus, îmbrăcămintea nu trebuie să fâşâie, cea mai indicatăfiind, din acest motiv, îmbrăcămintea moale.Pălăria vânătorească sau căciula adecvată echipamentului vânătoresc trebuie săprotejeze ochii de razele piezişe ale soarelui şi, respectiv, urechile împotriva frigului.Vara, pălăria se poate înlocui cu o bască sau o şapcă de vânătoare, cu cozoroc mare şi,bineînţeles, de culoare adecvată.O pelerină uşoară sau un poncho, de culori adecvate, sunt cele mai comode depurtat şi folosit pe vreme de ploaie. Acestea pot fi înlocuite cu un costum foarte uşor,impermeabil, care se îmbracă peste hainele obişnuite. În iarba udă şi înaltă pot fi folosiţidoar pantalonii impermeabili, de protecţie, îmbrăcaţi peste cei de vânătoare.Manşonul sau mănuşile întregesc articolele de vestimentaţie vânătorească.Manşonul, care pare acum demodat, este mai practic decât mănuşile şi dă unplus de eleganţă echipamentului vânătoresc. Este mai comod de folosit, dar numai lavânătoarea cu gonaci şi la pândă.Mănuşile în schimb, care au înlocuit în timp manşonul, sunt mai frecventfolosite, dar şi acestea trebuie să fie adaptate pentru vânătoare. Fie că au degetularătător tăiat la jumătate, fie că au practicat un orificiu special pentru scoaterea acestuideget, fie că au doar degetul în discuţie separat sau toate degetele individualizate,culoarea şi modelul indică vizibil scopul pentru care au fost confecţionate.Încălţămintea trebuie să fie, la rândul ei, comodă şi să nu permită pătrundereaapei. Din punct de vedere vânătoresc este indicată încălţămintea cu talpă de cauciuc,care aderă bine la teren şi poate fi folosită fără zgomot în timpul deplasării. Pentrumunte şi pentru gheaţă sunt indicaţi bocancii cu crampoane sau cu ţinte. În schimb, labaltă, cizmele de cauciuc, normale sau şold, sunt de neînlocuit. Trebuie acordată atenţieculorii, care se impune să concorde cu mediul şi cu celelalte articole de vestimentaţie.Rucsacul este cel mai practic şi încăpător pentru purtat cele necesarevânătorului în teren. În plus, permite transportul vânatului împuşcat (de la fazan, lacăprior). Important este ca rucsacul să fie încăpător, să aibă curele late pentru a nu„tăia” umerii şi suficiente buzunare exterioare. Un cadru uşor din aluminiu, care să sepoată transforma în scăunel, asigură rucsacului modern comoditate în timpul deplasăriişi posibilitatea folosirii acestuia pentru odihnă sau aşteptare în stand. Este recomandabilca rucsacul să aibă fundul impermeabil şi să fie, în general, uşor.Geanta sau tolba clasică de vânătoare este mai puţin comodă decât rucsacul,însă mai elegantă. Chiar dacă stânjeneşte umbletul vânătorului, din cauzadezechilibrării acestuia şi apăsării obositoare pe un singur umăr, rămâne la modă,îndeosebi pentru merinde şi pentru cartuşe. Dacă se foloseşte şi pentru transportulvânatului mic, este necesar să fie prevăzută şi cu o plasă din sfoară destinată acestuiscop.Tocul pentru armă trebuie să răspundă scopului de a feri arma de lovituri întimpul transportului. Unii vânători preferă tocul clasic din piele, elegant, pe când alţii