Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

În munca de dresaj trebuie pornit de la realitatea că fiecare câine se naşte cu unanumit bagaj ereditar de aptitudini, bine fixat în cazul unor rase vechi, dar diferit de laun exemplar la altul. Peste acest bagaj ereditar intervine dresorul, prin deprindereacâinelui să execute anumite comenzi şi o anumită muncă, într-un anumit mod.Educaţia căţelului începe foarte devreme, de la circa 6 săptămâni, dar nu estetardivă nici la 3-4 luni. În această perioadă, căţelul trebuie învăţat să vină la o anumităchemare, să-şi recunoască numele, să fie curat atunci când este crescut în casă şidisciplinat atunci când i se cere acest lucru.Dresajul propriu-zis începe de la vârsta de 3-4 luni, dar nu este greşit nici dacăeste demarat mai devreme. În general, cu cât se începe mai devreme, cu atât este maibine. Dresajul trebuie terminat însă la vârsta de 1 an, în cazul prepelicarilor şi ahărţuitorilor de vizuină, şi la vârsta de 2-3 ani, în cazul gonitorilor-hărţuitori desuprafaţă.Este de la sine înţeles că dresajul diferă de la o categorie de câini la alta, de larasă la rasă şi de la exemplar la exemplar. Nu pot fi detaliate toate aceste aspecte, darcâteva precizări se impune a fi făcute.Prepelicarii trebuie învăţaţi:- să aibă apel, adică să vină prompt la chemare;- să şadă nemişcaţi pe picioarele din spate, în poziţia „şezut” la comanda „şezi”;- să execute poziţia „down” la comanda „culcat”, adică să se aşeze întins peburtă, cu capul lipit pe labele dinainte;- să aporteze la comanda „aport”, de pe uscat şi din apă, mai ales în cazulprepelicarilor universali;- să aibă „cheta” corespunzătoare, adică să cerceteze sistematic terenul din faţavânătorului pentru a descoperi vânatul, de la stânga la dreapta şi invers, nu în adâncime;- să „ponteze” caracteristic şi să stârnească vânatul doar la comanda „pil”, încazul prepelicarilor pontatori, ori să-l stârnească doar, după o uşoară marcare, în cazulprepelicarilor scotocitori;- să aporteze vânatul fără a-l muşca şi să-l predea fără reţineri vânătorului,preferabil din poziţia şezut.Primele 3-4 deprinderi se învaţă în perioada aşa-numitului „dresaj de casă”, iarcelelalte prin dresajul în teren.Câinii gonitori se dresează uşor „prin imitaţie”, adică dându-li-se drumul dinlesă să gonească după un câine format. În lipsa unui astfel de câine, ei trebuie eliberaţipe urmă proaspătă, fiindcă învaţă singuri, după vârsta de 5-6 luni, să ţină urma.Performanţele în privinţa căutării şi găsirii vânatului, a gonirii lui în mare viteză saumai domol, a felului în care dau glas şi altele asemenea depind, aproape exclusiv, decalităţile native.Ceea ce trebuie să încerce vânătorul-dresor să deprindă câinele la începutuldresajului este să execute primele 2-3 comenzi (apelul, şezutul şi culcatul).Cea mai importantă sarcină ce îi revine ulterior, de a specializa câinele pentrucăutarea, urmărirea şi hărţuirea anumitor specii de vânat. Or, acest lucru durează şi nuse poate realiza decât printr-o exigenţă aparte faţă de câine, în sensul eliberării acestuiadin lesă doar atunci când alţi câini învăţaţi lucrează la specia căutată (vulpe, mistreţ)sau pe urma caldă a acestor specii, nepermiţându-i-se să lucreze la altele. Încurajareaare efectul ei, însă cel mai important aspect în dresarea câinilor gonitori este ca în faţalor să se vâneze, cel puţin la început, doar speciile pentru care se doreşte să fie