Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
etonul (epagnelul Breton); pudel-pointerul; münsterlándul mic; münsterlándul mare.B. Prepelicari scotocitori: spaniel-cockerul; spaniel-springerul; wachtelhundul sau scotocitorul german.C. Retrieveri: labradorul negru; labradorul auriu cu păr scurt;labradorul auriu cu păr lung.II. Câinii gonitori şi de hărţuială: copoiul ardelenesc, slovac, balcanic, sârbesc, istrian,austriac etc.; beagle; jagdterierul cu păr sârmos; jagdterierul cu păr scurt; foxterierul cu păr sârmos; foxterierul cu păr scurt; tekelul cu păr sârmos; tekelul cu păr scurt; tekelul cu păr lung; airedale terierul;weldterierul.III. Câini pentru urmărirea vânatului mare rănit sunt: limierul bavarez; limierul hanoveran; limierul englezesc (bloodhund).Enumerarea raselor de câini de vânătoare s-a limitat la cele mai frecvente şivariate rase întâlnite în România. În ultima perioadă pot fi văzute însă, inclusiv lavânătoare, foarte multe exemplare din rase mai puţin cunoscute, care aparţin uneia saualteia dintre categoriile enumerate mai sus.4.3.2. CaracteristiciCâinii prepelicari sunt utilizaţi în special la vânătoarea de vânat mic. Rareorisunt întâlnite exemplare cu aptitudini şi dresaj adecvate pentru vânătoarea de vânatmare sau pentru urmărit pe urmă de sânge.În general, prepelicarii se caracterizează prin cap şi ochi expresivi, urechi marişi blegi, miros bun şi pasiune pentru căutarea vânatului viu.După comportamentul faţă de vânat, prepelicarii se împart în trei categorii:prepelicari pontatori, prepelicari scotocitori şi retrieveri. Primii se caracterizeazăprin faptul că, atunci când simt vânatul rămân în „aret”. Se spune că „pontează” sau
„aretează” vânatul, apoi la comanda vânătorului îl stârnesc, iar după focul de armă, deregulă, îl aportează. Prepelicarii scotocitori caută însă continuu vânatul şi îi semnaleazăprezenţa printr-un comportament vizibil mai alert, marcare uşoară caracteristică şistârnire fără comandă. După focul de armă aportează vânatul împuşcat.Retrieverii, folosiţi de regulă doar pentru aportul vânatului, sunt utilizaţi înprezent, tot mai frecvent, şi ca prepelicarii pontatori. Inteligenţa, mirosul relativ bun,memoria şi adaptarea morfo-anatomică pentru lucru în apă rece îi recomandă pentruutilizare pe scară mai largă în România.Prepelicarii pontatori se împart, la rândul lor, în două categorii: prepelicariinsulari sau mari pontatori şi prepelicari continentali sau universali.Prepelicarii insulari sau marii pontatori, creaţi ca rase pe teritoriul MariiBritanii, sunt specializaţi pentru vânătoarea la vânatul mic. Ei se caracterizează prinmiros foarte fin, temperament vioi, chetă largă executată în viteză mare şi rezistenţădeosebită la lucru, chiar în condiţii de căldură şi de uscăciune. Au aretul ferm, daraportează slab sau refuză aportul. Mai des folosiţi la vânătoare sunt pointerul şi seterulalb, ultimul prezentând la noi dezavantajul încărcării părului, mai ales de pe urechi, cuciulini, turiţă etc. De reţinut folosirea lor relativ limitată, cu rezultate de excepţie laprepeliţe, la sitari, la fazani şi la alte păsări de uscat. La apă lucrează mai slab, fiindpuţine exemplare care acceptă un astfel de lucru.Prepelicarii continentali sau universali, creaţi în Europa, sunt mult maidiversificaţi ca utilizare. Au mirosul mai slab decât prepelicarii insulari şi, din acestmotiv, au cheta mai mică, executată într-un ritm mai puţin vioi. Sunt şi mai greoi şi maipuţin rezistenţi la oboseală, mai ales în condiţii de uscăciune şi de căldură exagerate.Aretează ferm şi aportează cu mare plăcere, atât păsări cât şi mamifere, din apăşi de pe uscat. Pot fi folosiţi cu succes şi la scotocit în terenuri acoperite cu stuf, cumărăcini sau cu altă vegetaţie care-i ascunde privirii.Unele exemplare din această categorie prezintă reale aptitudini pentru munca peurmă de sânge, iar puţine exemplare lucrează şi la vânat mare. Nu se recomandă însălucrul la vânat mare, deoarece aceşti câini sunt expuşi permanent riscului rănirii datorităreacţiilor lor mai greoaie şi întârziate.Faţă de prepelicarii insulari au dezavantajul unui miros mai puţin fin, darprezintă marele avantaj al unei utilizări complexe, favorabile vânătorilor care nu-şipermit să întreţină mai mult de un câine de vânătoare.Dintre prepelicarii continentali, bracul, în ambele variante cu păr scurt şi cu părsârmos, este cel mai frecvent utilizat în România.A fost şi este, în continuare, folosită, dar în mai mică măsură, vijla maghiară cupăr scurt, apreciată pentru mirosul cu puţin mai bun decât al bracului.Un alt câine de vânătoare pontator, care începe acum să prindă la vânătorii devânat mic, este bretonul. Prezintă avantajele unei talii mai reduse şi unei rezistenţe maibune la oboseală, dar şi dezavantajul unei sensibilităţi mai mari şi a folosirii relativ mailimitate.În condiţiile României, nu este exclus să fie utilizat pe scară largă, în viitor, şimüsterländul.Prepelicarii scotocitori sunt destul de frecvent întâlniţi, dar ţinuţi mai multpentru agrement decât pentru vânătoare. La vânătoare sunt rar folosiţi, deşi prezintăavantajul unei talii mai reduse şi al unei utilizări universale. Scotocesc cu mare plăcere
- Page 124 and 125: permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127: uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129: dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131: Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133: Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135: Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137: Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141: procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143: Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145: aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147: speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149: - amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151: neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153: CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155: ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157: de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 158 and 159: Profilul interior al ţevilor cupri
- Page 160 and 161: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 162 and 163: apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165: la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167: Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169: incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171: La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 176 and 177: în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179: 4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181: specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183: tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185: 1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187: Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 188 and 189: deplasare al acestuia - cât de gra
- Page 190 and 191: Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193: desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195: singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197: Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199: Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203: dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 204 and 205: Desigur că regulile de bună camar
- Page 206 and 207: adună vânatul mic împuşcat lân
- Page 208 and 209: Când totul este gata, vânătorii
- Page 210 and 211: nici lăudăroşenia şi nici minci
- Page 212 and 213: Incertitudinile care se amplifică,
- Page 214 and 215: Convenţia condiţionează practic
- Page 216 and 217: La 21 decembrie 1998, Consiliul Eur
- Page 218 and 219: de nidificare şi pe parcursul înt
- Page 220 and 221: anexa II /1 - cuprinde speciile de
- Page 222 and 223: asistarea Comisiei Europene de un C
etonul (epagnelul Breton); pu<strong>de</strong>l-pointerul; münsterlándul mic; münsterlándul mare.B. Prepelicari scotocitori: spaniel-cockerul; spaniel-springerul; wachtelhundul sau scotocitorul german.C. Retrieveri: labradorul negru; labradorul auriu cu păr scurt;labradorul auriu cu păr lung.II. Câinii gonitori şi <strong>de</strong> hărţuială: copoiul ar<strong>de</strong>lenesc, slovac, balcanic, sârbesc, istrian,austriac etc.; beagle; jagdterierul cu păr sârmos; jagdterierul cu păr scurt; foxterierul cu păr sârmos; foxterierul cu păr scurt; tekelul cu păr sârmos; tekelul cu păr scurt; tekelul cu păr lung; airedale terierul;weldterierul.III. Câini <strong>pentru</strong> urmărirea vânatului mare rănit sunt: limierul bavarez; limierul hanoveran; limierul englezesc (bloodhund).Enumerarea raselor <strong>de</strong> câini <strong>de</strong> vânătoare s-a limitat la cele mai frecvente şivariate rase întâlnite în România. În ultima perioadă pot fi văzute însă, inclusiv lavânătoare, foarte multe exemplare din rase mai puţin cunoscute, care aparţin uneia saualteia dintre categoriile enumerate mai sus.4.3.2. CaracteristiciCâinii prepelicari sunt utilizaţi în special la vânătoarea <strong>de</strong> vânat mic. Rareorisunt întâlnite exemplare cu aptitudini şi dresaj a<strong>de</strong>cvate <strong>pentru</strong> vânătoarea <strong>de</strong> vânatmare sau <strong>pentru</strong> urmărit pe urmă <strong>de</strong> sânge.În general, prepelicarii se caracterizează prin cap şi ochi expresivi, urechi marişi blegi, miros bun şi pasiune <strong>pentru</strong> căutarea vânatului viu.După comportamentul faţă <strong>de</strong> vânat, prepelicarii se împart în trei categorii:prepelicari pontatori, prepelicari scotocitori şi retrieveri. Primii se caracterizeazăprin faptul că, atunci când simt vânatul rămân în „aret”. Se spune că „pontează” sau