Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

La tirul cu arma cu glonţ, spre deosebire de tirul cu arma cu alice, proiectilulmic trebuie să atingă precis ţinta, într-un anumit punct. Aşadar nu se ocheşte animalul,ci o anumită zonă, de regulă, „la omoplat”.Precizia ochirii este, în acest caz, o chestiune ce ţine în principal detemperamentul vânătorului (stăpânirea de sine) şi de experienţa acestuia.Pentru vânătorul mai puţin iniţiat, trebuie precizate câteva reguli de tirobligatoriu de cunoscut şi de respectat: apăsarea degetului pe trăgaci trebuie făcută cu prima falangă a degetuluiarătător, uşor şi progresiv. Bineînţeles că tăria trăgaciului trebuie să fie mică (maximum0,7 kg), iar cursa acestuia redusă aproape de zero. Precauţiile privind modul de apăsarea degetului pe trăgaci nu trebuie neglijate nici în cazul tirului la ţinte apropiate şi nici lavânatul în mişcare; în momentul apăsării pe trăgaci, îndeosebi la ţinte fixe, mici şi depărtate,respiraţia trebuie reţinută;ochirea trebuie să se facă din poziţii stabile (planşa 65), iar sprijinirea armei seva face, când este necesar, pe corpuri moi şi doar spre baza ţevii, cât mai aproape decentrul de greutate al acesteia. Sprijinirea ţevii spre vârful acesteia şi pe corpuri duredetermină o deviere mare a glonţului, întotdeauna spre partea opusă suportului.Susţinerea armei pe mâna intercalată între aceasta şi anumiţi suporţi rigizi (arbori,stâlpi, bastoane de tras etc.) este preferată de vânătorii cu experienţă; ochirea, atunci când se face prin înălţător şi cătare, trebuie realizată corect.Idem în cazul ochirii prin lunetă (planşa 65);Tirul cu arma cu glonţ necesită o armă precisă şi bine reglată, precum şi uncartuş de calitate.4.2.10. Verificarea armelor de vânătoareNu toate armele produse sau comercializate, respectiv noi sau vechi, suntsuficient de rezistente la presiunea dezvoltată prin arderea pulberii în ţeavă şi nu toateau un randament foarte bun la tragere. De aceea, înainte de a fi cumpărate şi de a fiîntrebuinţate la vânătoare, este necesară o verificare prealabilă a acestora.Proba oficială de rezistenţă. Se face de către producători, mai întâi pentru ţevi,apoi pentru armele gata montate. Constă în efectuarea unor trageri cu muniţie caredezvoltă în ţeavă o presiune mai mare decât muniţia obişnuită cu cel puţin 30%.După efectuarea acestei probe, armele lise sunt marcate diferit de la unproducător la altul. Lipsa mărcii de pe o armă lisă de vânătoare conduce la concluzia căarma respectivă nu a fost omologată decât pentru folosirea cu muniţie încărcată cupulbere neagră. Practic astfel de arme sunt extrem de rare acum.Garanţia mărcii este şi ea relativă în cazul armelor vechi, deoarece acestea îşipierd, datorită folosirii îndelungate, rezistenţa iniţială.Nu este recomandabil ca proba de rezistenţă să fie refăcută în condiţii deimprovizaţie, de către persoane care nu au cunoştinţele necesare, ci doar de cătrefabricanţi, în tuneluri balistice, sau de către producătorii de muniţie, care au experienţacerută în materie.Dacă vânătorul foloseşte muniţie necorespunzătoare armei, de exemplu cartuşemagnum în arme obişnuite, dacă foloseşte mai multă pulbere sau pulberi necunoscutece dezvoltă presiuni mai mari, sau dacă, dintr-o regretabilă neatenţie, înfundă ţeava