Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

alţii preferă să rămână în repaus, unii marchează teritoriul, alţii nu, unii migrează, alţiisunt sedentari sau eratici ş.a.m.d.Important de reţinut este faptul că acest comportament individual răspundenevoii de vieţuire a individului.Comportamentul colectiv (social) este propriu grupărilor de animale (cupluri,cârduri, ciopoare, ciurde, stoluri, colonii). Între indivizii acestor grupări se stabilescrelaţii de comunicare vizuală, sonoră şi/sau chimică pentru a realiza coeziunea grupuluişi legătura necesară în scopul transmiterii celui mai favorabil mod de reacţie la diversesituaţii externe, dar şi la diverşi stimuli interni.Acest comportament colectiv (social) răspunde mai bine nevoii de supravieţuirea individului în activităţile sale vitale, precizate la comportamentul individual, dar şiactivităţilor de reproducere şi de creştere a progeniturii.După scopul şi forma de manifestare a comportamentului vânatului se potdistinge:Comportamentul circadian, care se referă la comportamentul unui individ saual unei grupări de indivizi în decursul a 24 de ore. Acesta poate fi preponderent diurn,nocturn, auroral sau crepuscular în funcţie de specie, dar şi în funcţie de condiţiile dehrană, de adăpost şi de linişte asigurate de mediul înconjurător.Indiferent de perioada din zi în care individul sau gruparea de indivizi îşidesfăşoară activitatea, comportamentul circadian include totalitatea activităţilorînregistrate pe parcursul a 24 de ore pentru satisfacerea nevoilor vitale majore, caresunt: hrănirea, odihna (somnul) şi reproducerea.Atunci când aceste nevoi vitale majore sunt satisfăcute, lista activităţilor diurnedesfăşurate se completează cu activităţi secundare, cum sunt: îngrijirea corpului, joaca,prospectarea terenului şi altele asemenea.Comportamentul sezonier poate să difere mult de cel circadian, deoarecenevoile vitale amintite pot determina deplasări sezoniere sau migraţii la mare distanţă,în căutarea locurilor mai adecvate vieţuirii ori supravieţuirii. După comportamentulspecific deosebim: vânat sedentar, vânat migrator şi vânat eratic, ultimul făcând doardeplasări relativ reduse în condiţii neprielnice sau când acestea se îmbunătăţesc.Trebuie remarcat însă că există specii de vânat ai căror indivizi se pot comporta atât caspecii sedentare, cât şi ca specii eratice sau migratoare.Comportamentul alimentar (nutriţional sau trofic) este diferit de la o speciela alta, în funcţie de adaptările morfo-fiziologice la un anumit tip de hrană. Din acestpunct de vedere deosebim vânat plantivor, vânat carnivor şi vânat omnivor.Indiferent de categoria din care face parte, vânatul desfăşoară o serie deactivităţi pentru hrănire, dintre care pot fi enumerate: căutarea şi descoperirea hranei cuajutorul mirosului, văzului şi auzului, ingerarea acesteia într-un mod caracteristic,eventual strângerea şi depozitarea de provizii ş.a.m.d.Se pare că hrănirea în condiţii de hrană abundentă nu serveşte, în cazul unorspecii de vânat, doar pentru saturaţie, ci şi pentru satisfacerea nevoilor de mişcare. Deexemplu, mistreţii după ce se satură repede într-un lan de porumb nu se odihnesc, civagabondează departe de acest loc, fără vreun motiv anume, ci pentru satisfacereanevoii de mişcare. Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul pisicii sălbatice care vacontinua să vâneze şoareci, de exemplu, fără a-i mai consuma, şi se va odihni înteritoriul propriu de vânătoare.