Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

apăsare minimă, astfel încât ochirea să nu fie influenţată negativ printr-o apăsare cuforţă pe trăgaci.Dispozitivul de ochire este adaptat şi acesta exercitării vânătorii, adică ochiriirapide, dar şi fine în acelaşi timp. Toate armele ghintuite sunt prevăzute cu înălţător fixsau cu vizor şi cu o cătare fină, pentru a da posibilitatea ochirii precise la distanţe mari,a unor ţinte dificile prin poziţia lor orizontală. Formele înălţătoarelor, corelate cuformele cătărilor, sunt diverse: în „V”, dreptunghiulare sau în formă de „U”, iarproiecţia cătărilor apare ca un triunghi, un dreptunghi sau un cerc pe picioruş.De regulă cătarea este protejată printr-un inel de oţel, în scopul apărării acesteiade lovituri.La puţine carabine, înălţătorul este înlocuit sau suplimentat cu un „dioptru”,montat aproape de ochi. Această adaptare uşurează ochirea pentru cei cu vederea maislabă şi permite, în acelaşi timp, o ochire mai sigură. Dioptrul a fost şi rămâne, totuşi,puţin folosit de vânători.Patul confecţionat din lemn, care îmbracă parţial sau până la gură ţeavaghintuită, este adaptat, ca şi la arma lisă, taliei vânătorului. De pat este prinsă verigapentru curea.Armele ghintuite cu ţeavă fixă, prezentate până acum, pot fi, ca şi armele lise,arme cu repetiţie sau semiautomate. Principiile după care funcţionează sunt aceleaşi.Superioare ca putere de lovire şi precizie la distanţă rămân totuşi armele clasice,cu repetiţie, aşa cum armele ghintuite cu ţevi fixe rămân mai sigure în folosire decâtcele cu ţevi basculante. Ultimele devin, în timp, aproximative, fie din cauza jocurilorcăpătate la basculă, fie din cauza neconvergenţei loviturilor la distanţă în cazul celordouă ţevi.4.2.4. Cartuşe pentru armele cu ţevi liseDin armele de vânătoare lise, de diferite calibre şi cu diferite lungimi alecamerelor cartuşelor, se poate trage doar muniţie corespunzătoare (planşa 61). Dacă, deexemplu, se folosesc cartuşe de 65 mm în camere de 76 mm, se înregistrează o eficienţămai redusă a focului, pe când invers se poate deteriora arma, care nu va rezista, foartemult timp, presiunii dezvoltate de un cartuş prea puternic în comparaţie cu sistemul dezăvorâre al armei respective. Nici folosirea cartuşelor de 70 mm în arme cu camerele de65 mm nu este indicată, deoarece tubul mai lung gâtuie diametrul deschiderii ţeviiimediat după conul de racordare, determinând presiuni mai ridicate, recul mai puternicşi o împrăştiere mai mare a alicelor în ţintă. La armele vechi, ţevile îndelung folositesunt supuse, din acelaşi motiv, riscului spargerii.Mai mult decât atât, calitatea cartuşelor de acelaşi tip diferă mult de laproducător la producător, de unde recomandarea folosirii, pe cât se poate, a aceluiaşi tipde cartuş. Diferenţele dintre aceleaşi tipuri de cartuşe fabricate de diverşi producătorisunt date, în primul rând, de calitatea diferită a componentelor acestora, în special apulberii, dar şi de calităţile diferite ale tuburilor, capselor, burelor, alicelor şi rondelelor.Tuburile cartuşelor moderne de vânătoare diferă şi ele extraordinar de mult. Dela tuburile complet metalice, care nu se mai folosesc decât extrem de rar, până latuburile din material plastic, utilizate astăzi pe scară largă, s-au folosit şi încă se maifolosesc tuburile din carton, care prezintă marele avantaj al biodegradabilităţii.La un tub, indiferent de materialul din care este confecţionat, deosebim: