Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

sistematic, ţinând seama de raportul înnăscut-dobândit în comportamentul individual şicolectiv (social), ori după scopul şi forma acestuia de manifestare.După raportul înnăscut-dobândit în comportamentul individual şi colectivdeosebim:1. Comportamentul înnăscut, determinat de o anumită zestre ereditară. Esteinstinctiv şi, practic, asemănător pentru toţi indivizii unei specii, care reacţioneazăsimilar la acelaşi stimul exterior. La fel vor reacţiona puii de fazani la chemareafăzăniţei, similar vor fi alertaţi iezii de capră neagră la şuieratul caprei care anunţă uniminent pericol, identic vor rămâne nemişcate potârnichile la vederea uliului careprospectează terenul, asemănător se vor retrage mistreţii în desişuri şi-şi vor pregăticulcuşurile de vreme rea cu o zi înainte ca aceasta să se schimbe ş.a.m.d.În general, căutarea hranei şi prospectarea teritoriului la vârste mici, regăsireasexelor, instinctul matern, apărarea progeniturii şi altele asemenea sunt comportamenteînnăscute, dominante în cazul animalelor sălbatice şi, implicit, al vânatului.2. Comportamentul dobândit se datorează procesului de învăţare. Prinacomodare, când animalul trebuie să dobândească obişnuinţa anumitor situaţii, prinînsuşirea unor obiceiuri noi, învăţate ca urmare a unor abateri comportamentale ce s-au dovedit favorabile individului şi prin imitarea părinţilor sau a altor indiviziaparţinând speciei, dar şi altor specii, comportamentul se îmbogăţeşte odată cu vârsta.Astfel, indivizii în cauză reacţionează mai bine decât instinctual la anumite situaţii dinnatură.Un exemplu concret de acomodare este al căpriorului care habitează înapropierea unor păşuni cu vite. El se acomodează treptat la vecinătatea vitelor, de carenu se mai fereşte. Un astfel de căprior, deşi nu suportă apropierea vânătorului până ladistanţa unui foc sigur, va putea fi înşelat prin apropierea cu un animal domestic, folositdrept paravan. Alte exemple de acomodare sunt ale indivizilor aparţinând diverselorspecii care s-au acomodat, treptat, cu alte condiţii decât cele considerate specifice. Urşiicare intră în localităţi şi se hrănesc la tomberoane, mistreţii care îşi caută adăposturi îndesişurile de lângă drumuri şi de lângă calea ferată, lupii care trec din pădure sprelocurile de hrănire din câmp folosind străzi lăturalnice din localităţi etc. sunt alteexemple de acomodare la condiţii faţă de care vânatul ar fi reacţionat instinctual altfel.Imitarea părinţilor, a membrilor grupului sau a altor animale, chiar din cadrulaltor specii, s-a dovedit a fi şi ea utilă indivizilor în multe situaţii, motiv pentru carecomportamentul înnăscut s-a modificat în mod adecvat.Exemplele de acest gen sunt, de asemenea, numeroase. Prin imitare, căprioareleau generalizat foarte repede obiceiul nou însuşit de a smulge cu gura pungile de plasticdin vârful puieţilor protejaţi împotriva roaderii mugurelui terminal, iar membriiciurdelor de mistreţi au învăţat să scuture pomii fructiferi tineri şi crăcile joase prinzgâlţâire cu gura.Important de reţinut este că, în cazul comportamentului dobândit, la acelaşistimul exterior reacţia individului va fi alta, mai adecvată decât reacţia instinctivămoştenită ereditar.Comportamentul individual este propriu individului. Fiecare individ are unanumit mod de a reacţiona când se găseşte singur, în diverse activităţi vitale, cum sunt:căutarea şi consumarea hranei, prospectarea terenului, toaleta, odihna, marcareateritoriului etc. Astfel, unii indivizi îşi caută activ hrana, pe când alţii o pândesc, unii oconsumă pe loc, pe când alţii o duc în locuri retrase, unii hoinăresc după ce se satură,