Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Profilul interior al ţevilor cuprinde: camera cartuşului, ţeava cilindrică şi chokeul,precum şi trecerile de la camera cartuşului la ţeava cilindrică şi de la aceasta lachoke prin aşa-zisele conuri de racordare.Au existat şi se întâlnesc foarte rar şi ţevi forate uşor conic, adică progresiv de lacamera cartuşului până la gura ţevii. Acestea sunt însă excepţii. De asemenea se maiîntâlnesc încă, foarte rar, şi ţevi lise de „Damasc”, obţinute prin forjarea unei ţesăturidin plasă de oţel special pe un dorn special confecţionat.Camera cartuşului sau camera de încărcare, forată întotdeauna uşor conic pentrua permite extragerea fără dificultate a tuburilor trase, prezintă, la rândul ei, un locaşpentru rama cartuşului şi o lungime variabilă în funcţie de tipul tubului: de 65 mm, de70 mm, de 76 mm (în cazul armelor Magnum) şi chiar mai lungă (în cazul armelorsuper Magnum). Camera cartuşului se continuă cu un con de racordare, limitat la 6 - 16mm sau prelungit la 35 - 50 mm, care face legătura cu ţeava propriu-zisă, foratăcilindric până la choke. Choke-ul (se pronunţă şoc-ul) reprezintă o îngustare adiametrului ţevii, începând de la 50 - 60 mm distanţă faţă de gura acesteia, până la 15 -25 mm, de unde ţeava redevine cilindrică, însă uşor îngustată. Profilul acestui al doileacon de racordare poate fi uniform (drept) sau cu panta variabilă (parabolic). Efectulchoke-ului, de a strânge snopul de alice, depinde de panta racordării şi, mai ales, devaloarea ştrangulării, înscrisă de regulă pe ţevile armelor de fabricaţie modernă. Seobişnuieşte ca choke-ul să fie exprimat astfel: choke plin sau full-choke când îngustareaeste de 0,8 - 1,0 mm, semi-choke când îngustarea este de 0,4 - 0,7 mm şi sfert-chokecând îngustarea este de 0,1 - 0,3 mm, la ţevile de calibrul 12. Ţevile sudate sau alămitela bază, pe porţiunea camerei cartuşului, şi fixate la vârf, pe un calapod, sunt cositoritepe toată lungimea lor, cu ajutorul şinelor. Şina superioară, de diverse forme, serveşte,atât la armele cu ţevi juxtapuse, cât şi la bock-uri, şi la ochire. Din acest motiv prezintăla partea superioară striaţii care împiedică reflectarea luminii. Pe această şină superioarăeste poziţionată cătarea, iar pe cea inferioară este fixată agăţătoarea curelei de armă.Spre basculă, ţevile armelor de vânătoare mai sunt prevăzute cu un extractor, din unasau două bucăţi, pentru extrasul cartuşelor şi respectiv pentru aruncarea cartuşelor traseîn cazul armelor cu ejectoare, precum şi cu un cârlig pentru zăvoare.Ţevile prezentate se deosebesc între ele în primul rând prin calibru, apoi prinlungime şi prin greutate.Calibrul se exprimă printr-un număr convenţional care reprezintă de faptnumărul de bile (proiectile sferice) cu diametrul egal cu cel al ţevii, ce se potconfecţiona dintr-o livră (453,472 g) de plumb. Între acest număr şi diametrul ţeviiexprimat în milimetri, cu o precizie de zecime de milimetru, există o corelaţie directă.Lungimea ţevilor reprezintă, în fond, un compromis între performanţă şilejeritate. Ţevile lungi, de 76 cm la calibrul 12, de 74 cm la calibrul 16 şi de 67 cm lacalibrul 20, asigură o viteză mai mare a alicelor (cu 0,75 m/s pentru fiecare 1 cm în plusla lungime), un grupaj cu ceva mai bun şi o linie de ochire mai sigură (lungă). Prezintăîn schimb dezavantajul unor greutăţi mai mari, de peste 1,500 kg, şi a unei maniabilităţimai scăzute a armelor.Bascula este piesa metalică de legătură între ţevi şi pat, caracteristică armelorcu ţevi basculante, care conţine întregul mecanism de dare a focului, sistemul deînchidere sau de zăvorâre, mecanismul extractorului sau ejectorului, după caz, şipiedica de siguranţă.
Mecanismul de dare a focului poate să fie pe platine (oţele), în cazul armelor cucocoaşe în exterior şi a celor valoroase cu cocoaşe ascunse, ori fără platine, sistemAnson-Deely, pentru cele mai multe dintre armele cu cocoaşe ascunse (planşa 59).Importante sunt pentru vânători, la orice tip de mecanism de dare a focului, tăria şicursa trăgacelor, care pot influenţa atât siguranţa în folosire, cât şi tirul. Mecanismul nutrebuie să permită, în nici un caz, scăparea focului doi din şocul primului foc, dar nicitrăgaciul nu trebuie să fie exagerat de tare la apăsare. Este recomandabilă şi o tărie atrăgaciului drept cu ceva mai mică decât a celui stâng. Verificarea tăriei trăgaciului sepoate face prin atârnarea unor greutăţi calibrate de acesta. Dacă legat de tăria trăgacelorse pot purta discuţii, cursa moartă a acestora trebuie complet eliminată, deoareceîntârzie declanşarea focului, influenţând prin aceasta corecţia de ochire şi, implicit,tirul.Importante pentru exploatarea în siguranţă a armei sunt şi sistemul de zăvorâreşi piedica de siguranţă.Din multitudinea sistemelor de zăvorâre, trei sunt considerate moderne şi seutilizează în prezent pe scară largă: Greener, Purdey şi Kersten (planşa 67). Toate celetrei sisteme de zăvorâre au câte un zăvor dublu în partea inferioară a basculei, zăvorândînsă diferit prelungirea ţevilor: printr-un cui care trece orizontal prin prelungirea comună a ţevilor, în cazulsistemului Greener; printr-un zăvor care se închide deasupra prelungirii comune a ţevilor, în cazulsistemului Purdey; prin două zăvoare care trec transversal prin prelungirea celor două ţevi, încazul sistemului Kersten.În ceea ce priveşte piedica de siguranţă, ea poate funcţiona automat ladeschiderea arme sau facultativ. Din punct de vedere al prudenţei, niciodată inutilă încazul manipulării armelor de foc, piedica de siguranţă care funcţionează automat estede preferat. Folosirea uneia sau alteia dintre tipurile de siguranţe depinde însă deconstrucţia armei şi de preferinţele vânătorului.Patul, din lemn, este piesa de care se fixează rigid bascula. Are menirea de aajuta la susţinerea ţevilor şi la fixarea armei în umăr, pentru ochire şi tragere.La un pat de armă distingem: gâtul patului, corpul patului (cu sau fără obrăzar şipistolet) şi talpa patului, la care deosebim un călcâi şi un vârf al acesteia.Principalele caracteristici ale unui pat de armă sunt: panta sau înclinarea,deviaţia sau abaterea laterală, denumită şi avantaj, şi lungimea acestuia. Trebuie reţinutcă patul armei de vânătoare trebuie adaptat, precum un costum de haine, talieivânătorului. Aceasta fiindcă s-a constatat din practică şi se susţine că ţeava „împuşcă”,dar patul „ocheşte”. Dacă patul nu este potrivit, ochirea este extrem de dificilă şi tirulîngreunat, chiar şi în cazul unui vânător cu experienţă. De exemplu, cu un pat prea scurtsau cu înclinarea prea mare se greşeşte trăgându-se prea jos şi invers. În acelaşi timp,dacă avantajul (deviaţia laterală) este prea mare, focul va fi tras uşor spre dreapta şiinvers.Dimensiunile pantei şi ale deviaţiei laterale (avantajului) corespunzătoare talieivânătorului, mai exact înălţimii gâtului şi lăţimii umerilor acestuia, sunt redate tabelarîn continuare:Lungimeagâtului Pantătrăgătorului20 cm 63-65 mm19 cm 60-62 mm18 cm 58-59 mm17 cm 57-58 mmAvantajLăţimea pieptuluitrăgătoruluiLa călcâiulpatuluiLa vârful de josal patului50-52 mm 20 mm 21 mm48-49 mm 18 mm 21 mm46-47 mm 16 mm 19 mm
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121: Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123: eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125: permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127: uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129: dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131: Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133: Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135: Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137: Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141: procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143: Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145: aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147: speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149: - amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151: neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153: CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155: ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157: de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 160 and 161: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 162 and 163: apăsare minimă, astfel încât oc
- Page 164 and 165: la şoc şi de a opune o oarecare r
- Page 166 and 167: Presiunea dezvoltată de pulbere î
- Page 168 and 169: incluse în containere inverse se p
- Page 170 and 171: La tirul cu arma cu glonţ, spre de
- Page 172 and 173: arma nu este nici justă, nici prec
- Page 174 and 175: etonul (epagnelul Breton); pudel-po
- Page 176 and 177: în desişuri, aportează foarte bi
- Page 178 and 179: 4.3.4. Întreţinerea şi îngrijir
- Page 180 and 181: specializaţi. Din acelaşi motiv s
- Page 182 and 183: tocul din pânză sau din alte mate
- Page 184 and 185: 1-2 zile mai devreme, când organiz
- Page 186 and 187: Păsările. Lovite în plămân, fi
- Page 188 and 189: deplasare al acestuia - cât de gra
- Page 190 and 191: Dacă răcirea nu se face corect, m
- Page 192 and 193: desconsiderând cultura cinegetică
- Page 194 and 195: singure în privinţa acestor promo
- Page 196 and 197: Atâta timp cât progresul tehnic a
- Page 198 and 199: Nimeni nu are nimic împotriva serv
- Page 200 and 201: În timpul actului vânătorii, arm
- Page 202 and 203: dacă foloseşti chemători, nu abu
- Page 204 and 205: Desigur că regulile de bună camar
- Page 206 and 207: adună vânatul mic împuşcat lân
Mecanismul <strong>de</strong> dare a focului poate să fie pe platine (oţele), în cazul armelor cucocoaşe în exterior şi a celor valoroase cu cocoaşe ascunse, ori fără platine, sistemAnson-Deely, <strong>pentru</strong> cele mai multe dintre armele cu cocoaşe ascunse (planşa 59).Importante sunt <strong>pentru</strong> vânători, la orice tip <strong>de</strong> mecanism <strong>de</strong> dare a focului, tăria şicursa trăgacelor, care pot influenţa atât siguranţa în folosire, cât şi tirul. Mecanismul nutrebuie să permită, în nici un caz, scăparea focului doi din şocul primului foc, dar nicitrăgaciul nu trebuie să fie exagerat <strong>de</strong> tare la apăsare. Este recomandabilă şi o tărie atrăgaciului drept cu ceva mai mică <strong>de</strong>cât a celui stâng. Verificarea tăriei trăgaciului sepoate face prin atârnarea unor greutăţi calibrate <strong>de</strong> acesta. Dacă legat <strong>de</strong> tăria trăgacelorse pot purta discuţii, cursa moartă a acestora trebuie complet eliminată, <strong>de</strong>oareceîntârzie <strong>de</strong>clanşarea focului, influenţând prin aceasta corecţia <strong>de</strong> ochire şi, implicit,tirul.Importante <strong>pentru</strong> exploatarea în siguranţă a armei sunt şi sistemul <strong>de</strong> zăvorâreşi piedica <strong>de</strong> siguranţă.Din multitudinea sistemelor <strong>de</strong> zăvorâre, trei sunt consi<strong>de</strong>rate mo<strong>de</strong>rne şi seutilizează în prezent pe scară largă: Greener, Pur<strong>de</strong>y şi Kersten (planşa 67). Toate celetrei sisteme <strong>de</strong> zăvorâre au câte un zăvor dublu în partea inferioară a basculei, zăvorândînsă diferit prelungirea ţevilor: printr-un cui care trece orizontal prin prelungirea comună a ţevilor, în cazulsistemului Greener; printr-un zăvor care se închi<strong>de</strong> <strong>de</strong>asupra prelungirii comune a ţevilor, în cazulsistemului Pur<strong>de</strong>y; prin două zăvoare care trec transversal prin prelungirea celor două ţevi, încazul sistemului Kersten.În ceea ce priveşte piedica <strong>de</strong> siguranţă, ea poate funcţiona automat la<strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea arme sau facultativ. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al pru<strong>de</strong>nţei, niciodată inutilă încazul manipulării armelor <strong>de</strong> foc, piedica <strong>de</strong> siguranţă care funcţionează automat este<strong>de</strong> preferat. Folosirea uneia sau alteia dintre tipurile <strong>de</strong> siguranţe <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> însă <strong>de</strong>construcţia armei şi <strong>de</strong> preferinţele vânătorului.Patul, din lemn, este piesa <strong>de</strong> care se fixează rigid bascula. Are menirea <strong>de</strong> aajuta la susţinerea ţevilor şi la fixarea armei în umăr, <strong>pentru</strong> ochire şi tragere.La un pat <strong>de</strong> armă distingem: gâtul patului, corpul patului (cu sau fără obrăzar şipistolet) şi talpa patului, la care <strong>de</strong>osebim un călcâi şi un vârf al acesteia.Principalele caracteristici ale unui pat <strong>de</strong> armă sunt: panta sau înclinarea,<strong>de</strong>viaţia sau abaterea laterală, <strong>de</strong>numită şi avantaj, şi lungimea acestuia. Trebuie reţinutcă patul armei <strong>de</strong> vânătoare trebuie adaptat, precum un costum <strong>de</strong> haine, talieivânătorului. Aceasta fiindcă s-a constatat din practică şi se susţine că ţeava „împuşcă”,dar patul „ocheşte”. Dacă patul nu este potrivit, ochirea este extrem <strong>de</strong> dificilă şi tirulîngreunat, chiar şi în cazul unui vânător cu experienţă. De exemplu, cu un pat prea scurtsau cu înclinarea prea mare se greşeşte trăgându-se prea jos şi invers. În acelaşi timp,dacă avantajul (<strong>de</strong>viaţia laterală) este prea mare, focul va fi tras uşor spre dreapta şiinvers.Dimensiunile pantei şi ale <strong>de</strong>viaţiei laterale (avantajului) corespunzătoare talieivânătorului, mai exact înălţimii gâtului şi lăţimii umerilor acestuia, sunt redate tabelarîn continuare:Lungimeagâtului Pantătrăgătorului20 cm 63-65 mm19 cm 60-62 mm18 cm 58-59 mm17 cm 57-58 mmAvantajLăţimea pieptuluitrăgătoruluiLa călcâiulpatuluiLa vârful <strong>de</strong> josal patului50-52 mm 20 mm 21 mm48-49 mm 18 mm 21 mm46-47 mm 16 mm 19 mm