Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Mecanismul de dare a focului poate să fie pe platine (oţele), în cazul armelor cucocoaşe în exterior şi a celor valoroase cu cocoaşe ascunse, ori fără platine, sistemAnson-Deely, pentru cele mai multe dintre armele cu cocoaşe ascunse (planşa 59).Importante sunt pentru vânători, la orice tip de mecanism de dare a focului, tăria şicursa trăgacelor, care pot influenţa atât siguranţa în folosire, cât şi tirul. Mecanismul nutrebuie să permită, în nici un caz, scăparea focului doi din şocul primului foc, dar nicitrăgaciul nu trebuie să fie exagerat de tare la apăsare. Este recomandabilă şi o tărie atrăgaciului drept cu ceva mai mică decât a celui stâng. Verificarea tăriei trăgaciului sepoate face prin atârnarea unor greutăţi calibrate de acesta. Dacă legat de tăria trăgacelorse pot purta discuţii, cursa moartă a acestora trebuie complet eliminată, deoareceîntârzie declanşarea focului, influenţând prin aceasta corecţia de ochire şi, implicit,tirul.Importante pentru exploatarea în siguranţă a armei sunt şi sistemul de zăvorâreşi piedica de siguranţă.Din multitudinea sistemelor de zăvorâre, trei sunt considerate moderne şi seutilizează în prezent pe scară largă: Greener, Purdey şi Kersten (planşa 67). Toate celetrei sisteme de zăvorâre au câte un zăvor dublu în partea inferioară a basculei, zăvorândînsă diferit prelungirea ţevilor: printr-un cui care trece orizontal prin prelungirea comună a ţevilor, în cazulsistemului Greener; printr-un zăvor care se închide deasupra prelungirii comune a ţevilor, în cazulsistemului Purdey; prin două zăvoare care trec transversal prin prelungirea celor două ţevi, încazul sistemului Kersten.În ceea ce priveşte piedica de siguranţă, ea poate funcţiona automat ladeschiderea arme sau facultativ. Din punct de vedere al prudenţei, niciodată inutilă încazul manipulării armelor de foc, piedica de siguranţă care funcţionează automat estede preferat. Folosirea uneia sau alteia dintre tipurile de siguranţe depinde însă deconstrucţia armei şi de preferinţele vânătorului.Patul, din lemn, este piesa de care se fixează rigid bascula. Are menirea de aajuta la susţinerea ţevilor şi la fixarea armei în umăr, pentru ochire şi tragere.La un pat de armă distingem: gâtul patului, corpul patului (cu sau fără obrăzar şipistolet) şi talpa patului, la care deosebim un călcâi şi un vârf al acesteia.Principalele caracteristici ale unui pat de armă sunt: panta sau înclinarea,deviaţia sau abaterea laterală, denumită şi avantaj, şi lungimea acestuia. Trebuie reţinutcă patul armei de vânătoare trebuie adaptat, precum un costum de haine, talieivânătorului. Aceasta fiindcă s-a constatat din practică şi se susţine că ţeava „împuşcă”,dar patul „ocheşte”. Dacă patul nu este potrivit, ochirea este extrem de dificilă şi tirulîngreunat, chiar şi în cazul unui vânător cu experienţă. De exemplu, cu un pat prea scurtsau cu înclinarea prea mare se greşeşte trăgându-se prea jos şi invers. În acelaşi timp,dacă avantajul (deviaţia laterală) este prea mare, focul va fi tras uşor spre dreapta şiinvers.Dimensiunile pantei şi ale deviaţiei laterale (avantajului) corespunzătoare talieivânătorului, mai exact înălţimii gâtului şi lăţimii umerilor acestuia, sunt redate tabelarîn continuare:Lungimeagâtului Pantătrăgătorului20 cm 63-65 mm19 cm 60-62 mm18 cm 58-59 mm17 cm 57-58 mmAvantajLăţimea pieptuluitrăgătoruluiLa călcâiulpatuluiLa vârful de josal patului50-52 mm 20 mm 21 mm48-49 mm 18 mm 21 mm46-47 mm 16 mm 19 mm