Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

13.07.2015 Views

Profilul interior al ţevilor cuprinde: camera cartuşului, ţeava cilindrică şi chokeul,precum şi trecerile de la camera cartuşului la ţeava cilindrică şi de la aceasta lachoke prin aşa-zisele conuri de racordare.Au existat şi se întâlnesc foarte rar şi ţevi forate uşor conic, adică progresiv de lacamera cartuşului până la gura ţevii. Acestea sunt însă excepţii. De asemenea se maiîntâlnesc încă, foarte rar, şi ţevi lise de „Damasc”, obţinute prin forjarea unei ţesăturidin plasă de oţel special pe un dorn special confecţionat.Camera cartuşului sau camera de încărcare, forată întotdeauna uşor conic pentrua permite extragerea fără dificultate a tuburilor trase, prezintă, la rândul ei, un locaşpentru rama cartuşului şi o lungime variabilă în funcţie de tipul tubului: de 65 mm, de70 mm, de 76 mm (în cazul armelor Magnum) şi chiar mai lungă (în cazul armelorsuper Magnum). Camera cartuşului se continuă cu un con de racordare, limitat la 6 - 16mm sau prelungit la 35 - 50 mm, care face legătura cu ţeava propriu-zisă, foratăcilindric până la choke. Choke-ul (se pronunţă şoc-ul) reprezintă o îngustare adiametrului ţevii, începând de la 50 - 60 mm distanţă faţă de gura acesteia, până la 15 -25 mm, de unde ţeava redevine cilindrică, însă uşor îngustată. Profilul acestui al doileacon de racordare poate fi uniform (drept) sau cu panta variabilă (parabolic). Efectulchoke-ului, de a strânge snopul de alice, depinde de panta racordării şi, mai ales, devaloarea ştrangulării, înscrisă de regulă pe ţevile armelor de fabricaţie modernă. Seobişnuieşte ca choke-ul să fie exprimat astfel: choke plin sau full-choke când îngustareaeste de 0,8 - 1,0 mm, semi-choke când îngustarea este de 0,4 - 0,7 mm şi sfert-chokecând îngustarea este de 0,1 - 0,3 mm, la ţevile de calibrul 12. Ţevile sudate sau alămitela bază, pe porţiunea camerei cartuşului, şi fixate la vârf, pe un calapod, sunt cositoritepe toată lungimea lor, cu ajutorul şinelor. Şina superioară, de diverse forme, serveşte,atât la armele cu ţevi juxtapuse, cât şi la bock-uri, şi la ochire. Din acest motiv prezintăla partea superioară striaţii care împiedică reflectarea luminii. Pe această şină superioarăeste poziţionată cătarea, iar pe cea inferioară este fixată agăţătoarea curelei de armă.Spre basculă, ţevile armelor de vânătoare mai sunt prevăzute cu un extractor, din unasau două bucăţi, pentru extrasul cartuşelor şi respectiv pentru aruncarea cartuşelor traseîn cazul armelor cu ejectoare, precum şi cu un cârlig pentru zăvoare.Ţevile prezentate se deosebesc între ele în primul rând prin calibru, apoi prinlungime şi prin greutate.Calibrul se exprimă printr-un număr convenţional care reprezintă de faptnumărul de bile (proiectile sferice) cu diametrul egal cu cel al ţevii, ce se potconfecţiona dintr-o livră (453,472 g) de plumb. Între acest număr şi diametrul ţeviiexprimat în milimetri, cu o precizie de zecime de milimetru, există o corelaţie directă.Lungimea ţevilor reprezintă, în fond, un compromis între performanţă şilejeritate. Ţevile lungi, de 76 cm la calibrul 12, de 74 cm la calibrul 16 şi de 67 cm lacalibrul 20, asigură o viteză mai mare a alicelor (cu 0,75 m/s pentru fiecare 1 cm în plusla lungime), un grupaj cu ceva mai bun şi o linie de ochire mai sigură (lungă). Prezintăîn schimb dezavantajul unor greutăţi mai mari, de peste 1,500 kg, şi a unei maniabilităţimai scăzute a armelor.Bascula este piesa metalică de legătură între ţevi şi pat, caracteristică armelorcu ţevi basculante, care conţine întregul mecanism de dare a focului, sistemul deînchidere sau de zăvorâre, mecanismul extractorului sau ejectorului, după caz, şipiedica de siguranţă.

Mecanismul de dare a focului poate să fie pe platine (oţele), în cazul armelor cucocoaşe în exterior şi a celor valoroase cu cocoaşe ascunse, ori fără platine, sistemAnson-Deely, pentru cele mai multe dintre armele cu cocoaşe ascunse (planşa 59).Importante sunt pentru vânători, la orice tip de mecanism de dare a focului, tăria şicursa trăgacelor, care pot influenţa atât siguranţa în folosire, cât şi tirul. Mecanismul nutrebuie să permită, în nici un caz, scăparea focului doi din şocul primului foc, dar nicitrăgaciul nu trebuie să fie exagerat de tare la apăsare. Este recomandabilă şi o tărie atrăgaciului drept cu ceva mai mică decât a celui stâng. Verificarea tăriei trăgaciului sepoate face prin atârnarea unor greutăţi calibrate de acesta. Dacă legat de tăria trăgacelorse pot purta discuţii, cursa moartă a acestora trebuie complet eliminată, deoareceîntârzie declanşarea focului, influenţând prin aceasta corecţia de ochire şi, implicit,tirul.Importante pentru exploatarea în siguranţă a armei sunt şi sistemul de zăvorâreşi piedica de siguranţă.Din multitudinea sistemelor de zăvorâre, trei sunt considerate moderne şi seutilizează în prezent pe scară largă: Greener, Purdey şi Kersten (planşa 67). Toate celetrei sisteme de zăvorâre au câte un zăvor dublu în partea inferioară a basculei, zăvorândînsă diferit prelungirea ţevilor: printr-un cui care trece orizontal prin prelungirea comună a ţevilor, în cazulsistemului Greener; printr-un zăvor care se închide deasupra prelungirii comune a ţevilor, în cazulsistemului Purdey; prin două zăvoare care trec transversal prin prelungirea celor două ţevi, încazul sistemului Kersten.În ceea ce priveşte piedica de siguranţă, ea poate funcţiona automat ladeschiderea arme sau facultativ. Din punct de vedere al prudenţei, niciodată inutilă încazul manipulării armelor de foc, piedica de siguranţă care funcţionează automat estede preferat. Folosirea uneia sau alteia dintre tipurile de siguranţe depinde însă deconstrucţia armei şi de preferinţele vânătorului.Patul, din lemn, este piesa de care se fixează rigid bascula. Are menirea de aajuta la susţinerea ţevilor şi la fixarea armei în umăr, pentru ochire şi tragere.La un pat de armă distingem: gâtul patului, corpul patului (cu sau fără obrăzar şipistolet) şi talpa patului, la care deosebim un călcâi şi un vârf al acesteia.Principalele caracteristici ale unui pat de armă sunt: panta sau înclinarea,deviaţia sau abaterea laterală, denumită şi avantaj, şi lungimea acestuia. Trebuie reţinutcă patul armei de vânătoare trebuie adaptat, precum un costum de haine, talieivânătorului. Aceasta fiindcă s-a constatat din practică şi se susţine că ţeava „împuşcă”,dar patul „ocheşte”. Dacă patul nu este potrivit, ochirea este extrem de dificilă şi tirulîngreunat, chiar şi în cazul unui vânător cu experienţă. De exemplu, cu un pat prea scurtsau cu înclinarea prea mare se greşeşte trăgându-se prea jos şi invers. În acelaşi timp,dacă avantajul (deviaţia laterală) este prea mare, focul va fi tras uşor spre dreapta şiinvers.Dimensiunile pantei şi ale deviaţiei laterale (avantajului) corespunzătoare talieivânătorului, mai exact înălţimii gâtului şi lăţimii umerilor acestuia, sunt redate tabelarîn continuare:Lungimeagâtului Pantătrăgătorului20 cm 63-65 mm19 cm 60-62 mm18 cm 58-59 mm17 cm 57-58 mmAvantajLăţimea pieptuluitrăgătoruluiLa călcâiulpatuluiLa vârful de josal patului50-52 mm 20 mm 21 mm48-49 mm 18 mm 21 mm46-47 mm 16 mm 19 mm

Mecanismul <strong>de</strong> dare a focului poate să fie pe platine (oţele), în cazul armelor cucocoaşe în exterior şi a celor valoroase cu cocoaşe ascunse, ori fără platine, sistemAnson-Deely, <strong>pentru</strong> cele mai multe dintre armele cu cocoaşe ascunse (planşa 59).Importante sunt <strong>pentru</strong> vânători, la orice tip <strong>de</strong> mecanism <strong>de</strong> dare a focului, tăria şicursa trăgacelor, care pot influenţa atât siguranţa în folosire, cât şi tirul. Mecanismul nutrebuie să permită, în nici un caz, scăparea focului doi din şocul primului foc, dar nicitrăgaciul nu trebuie să fie exagerat <strong>de</strong> tare la apăsare. Este recomandabilă şi o tărie atrăgaciului drept cu ceva mai mică <strong>de</strong>cât a celui stâng. Verificarea tăriei trăgaciului sepoate face prin atârnarea unor greutăţi calibrate <strong>de</strong> acesta. Dacă legat <strong>de</strong> tăria trăgacelorse pot purta discuţii, cursa moartă a acestora trebuie complet eliminată, <strong>de</strong>oareceîntârzie <strong>de</strong>clanşarea focului, influenţând prin aceasta corecţia <strong>de</strong> ochire şi, implicit,tirul.Importante <strong>pentru</strong> exploatarea în siguranţă a armei sunt şi sistemul <strong>de</strong> zăvorâreşi piedica <strong>de</strong> siguranţă.Din multitudinea sistemelor <strong>de</strong> zăvorâre, trei sunt consi<strong>de</strong>rate mo<strong>de</strong>rne şi seutilizează în prezent pe scară largă: Greener, Pur<strong>de</strong>y şi Kersten (planşa 67). Toate celetrei sisteme <strong>de</strong> zăvorâre au câte un zăvor dublu în partea inferioară a basculei, zăvorândînsă diferit prelungirea ţevilor: printr-un cui care trece orizontal prin prelungirea comună a ţevilor, în cazulsistemului Greener; printr-un zăvor care se închi<strong>de</strong> <strong>de</strong>asupra prelungirii comune a ţevilor, în cazulsistemului Pur<strong>de</strong>y; prin două zăvoare care trec transversal prin prelungirea celor două ţevi, încazul sistemului Kersten.În ceea ce priveşte piedica <strong>de</strong> siguranţă, ea poate funcţiona automat la<strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rea arme sau facultativ. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al pru<strong>de</strong>nţei, niciodată inutilă încazul manipulării armelor <strong>de</strong> foc, piedica <strong>de</strong> siguranţă care funcţionează automat este<strong>de</strong> preferat. Folosirea uneia sau alteia dintre tipurile <strong>de</strong> siguranţe <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> însă <strong>de</strong>construcţia armei şi <strong>de</strong> preferinţele vânătorului.Patul, din lemn, este piesa <strong>de</strong> care se fixează rigid bascula. Are menirea <strong>de</strong> aajuta la susţinerea ţevilor şi la fixarea armei în umăr, <strong>pentru</strong> ochire şi tragere.La un pat <strong>de</strong> armă distingem: gâtul patului, corpul patului (cu sau fără obrăzar şipistolet) şi talpa patului, la care <strong>de</strong>osebim un călcâi şi un vârf al acesteia.Principalele caracteristici ale unui pat <strong>de</strong> armă sunt: panta sau înclinarea,<strong>de</strong>viaţia sau abaterea laterală, <strong>de</strong>numită şi avantaj, şi lungimea acestuia. Trebuie reţinutcă patul armei <strong>de</strong> vânătoare trebuie adaptat, precum un costum <strong>de</strong> haine, talieivânătorului. Aceasta fiindcă s-a constatat din practică şi se susţine că ţeava „împuşcă”,dar patul „ocheşte”. Dacă patul nu este potrivit, ochirea este extrem <strong>de</strong> dificilă şi tirulîngreunat, chiar şi în cazul unui vânător cu experienţă. De exemplu, cu un pat prea scurtsau cu înclinarea prea mare se greşeşte trăgându-se prea jos şi invers. În acelaşi timp,dacă avantajul (<strong>de</strong>viaţia laterală) este prea mare, focul va fi tras uşor spre dreapta şiinvers.Dimensiunile pantei şi ale <strong>de</strong>viaţiei laterale (avantajului) corespunzătoare talieivânătorului, mai exact înălţimii gâtului şi lăţimii umerilor acestuia, sunt redate tabelarîn continuare:Lungimeagâtului Pantătrăgătorului20 cm 63-65 mm19 cm 60-62 mm18 cm 58-59 mm17 cm 57-58 mmAvantajLăţimea pieptuluitrăgătoruluiLa călcâiulpatuluiLa vârful <strong>de</strong> josal patului50-52 mm 20 mm 21 mm48-49 mm 18 mm 21 mm46-47 mm 16 mm 19 mm

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!