Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Profilul interior al ţevilor cuprinde: camera cartuşului, ţeava cilindrică şi chokeul,precum şi trecerile de la camera cartuşului la ţeava cilindrică şi de la aceasta lachoke prin aşa-zisele conuri de racordare.Au existat şi se întâlnesc foarte rar şi ţevi forate uşor conic, adică progresiv de lacamera cartuşului până la gura ţevii. Acestea sunt însă excepţii. De asemenea se maiîntâlnesc încă, foarte rar, şi ţevi lise de „Damasc”, obţinute prin forjarea unei ţesăturidin plasă de oţel special pe un dorn special confecţionat.Camera cartuşului sau camera de încărcare, forată întotdeauna uşor conic pentrua permite extragerea fără dificultate a tuburilor trase, prezintă, la rândul ei, un locaşpentru rama cartuşului şi o lungime variabilă în funcţie de tipul tubului: de 65 mm, de70 mm, de 76 mm (în cazul armelor Magnum) şi chiar mai lungă (în cazul armelorsuper Magnum). Camera cartuşului se continuă cu un con de racordare, limitat la 6 - 16mm sau prelungit la 35 - 50 mm, care face legătura cu ţeava propriu-zisă, foratăcilindric până la choke. Choke-ul (se pronunţă şoc-ul) reprezintă o îngustare adiametrului ţevii, începând de la 50 - 60 mm distanţă faţă de gura acesteia, până la 15 -25 mm, de unde ţeava redevine cilindrică, însă uşor îngustată. Profilul acestui al doileacon de racordare poate fi uniform (drept) sau cu panta variabilă (parabolic). Efectulchoke-ului, de a strânge snopul de alice, depinde de panta racordării şi, mai ales, devaloarea ştrangulării, înscrisă de regulă pe ţevile armelor de fabricaţie modernă. Seobişnuieşte ca choke-ul să fie exprimat astfel: choke plin sau full-choke când îngustareaeste de 0,8 - 1,0 mm, semi-choke când îngustarea este de 0,4 - 0,7 mm şi sfert-chokecând îngustarea este de 0,1 - 0,3 mm, la ţevile de calibrul 12. Ţevile sudate sau alămitela bază, pe porţiunea camerei cartuşului, şi fixate la vârf, pe un calapod, sunt cositoritepe toată lungimea lor, cu ajutorul şinelor. Şina superioară, de diverse forme, serveşte,atât la armele cu ţevi juxtapuse, cât şi la bock-uri, şi la ochire. Din acest motiv prezintăla partea superioară striaţii care împiedică reflectarea luminii. Pe această şină superioarăeste poziţionată cătarea, iar pe cea inferioară este fixată agăţătoarea curelei de armă.Spre basculă, ţevile armelor de vânătoare mai sunt prevăzute cu un extractor, din unasau două bucăţi, pentru extrasul cartuşelor şi respectiv pentru aruncarea cartuşelor traseîn cazul armelor cu ejectoare, precum şi cu un cârlig pentru zăvoare.Ţevile prezentate se deosebesc între ele în primul rând prin calibru, apoi prinlungime şi prin greutate.Calibrul se exprimă printr-un număr convenţional care reprezintă de faptnumărul de bile (proiectile sferice) cu diametrul egal cu cel al ţevii, ce se potconfecţiona dintr-o livră (453,472 g) de plumb. Între acest număr şi diametrul ţeviiexprimat în milimetri, cu o precizie de zecime de milimetru, există o corelaţie directă.Lungimea ţevilor reprezintă, în fond, un compromis între performanţă şilejeritate. Ţevile lungi, de 76 cm la calibrul 12, de 74 cm la calibrul 16 şi de 67 cm lacalibrul 20, asigură o viteză mai mare a alicelor (cu 0,75 m/s pentru fiecare 1 cm în plusla lungime), un grupaj cu ceva mai bun şi o linie de ochire mai sigură (lungă). Prezintăîn schimb dezavantajul unor greutăţi mai mari, de peste 1,500 kg, şi a unei maniabilităţimai scăzute a armelor.Bascula este piesa metalică de legătură între ţevi şi pat, caracteristică armelorcu ţevi basculante, care conţine întregul mecanism de dare a focului, sistemul deînchidere sau de zăvorâre, mecanismul extractorului sau ejectorului, după caz, şipiedica de siguranţă.