Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

excepţional, considerându-se greşit că acest mod de a vâna ar deranja foarte multvânatul din teren. Metoda constă în eliberarea câinilor specializaţi pentru anumite speciide vânat în teren, urmată de căutarea şi găsirea, stârnirea şi, în final, urmărireavânatului cu glas continuu, timp îndelungat. Vânatul urmărit se duce până spremarginea teritoriului cunoscut de unde vine înapoi, întotdeauna pe cărările cunoscute,trecând o dată sau de mai multe ori prin aceeaşi ţiitoare. În astfel de ţiitori cunoscutetrebuie aşteptat şi împuşcat vânatul gonit. Metoda este sportivă deoarece necesităfrecvent schimbarea ţiitorilor în funcţie de traseele urmate de câine în urmărireavânatului. În cazul mistreţului este necesară, de foarte multe ori, apropierea de locurileîn care acesta se opreşte, urmând o a doua fază a apropierii atente, fără zgomot, încondiţii de obicei dificile, prin desiş, până la o distanţă convenabilă de tragere.Dobândirea vânatului printr-o astfel de metodă este greoaie şi numai vânătorii deexperienţă, cu câinii la fel de buni, o pot practica. Teoria conform căreia vânatul dinteren ar fi foarte mult neliniştit, din cauza chefnitului sau lătratului câinilor gonitori,este discutabilă, fiindcă doar câinii tineri şi încă nespecializaţi deranjează alte specii devânat. Metoda descrisă este interzisă prin lege la vânarea cervidelor, caprelor negre şimuflonilor. Cei mai potriviţi câini pentru o astfel de vânătoare sunt copoii, jagdterieriişi teckelii, dar şi metişii special selecţionaţi pentru vânătoare de urşi şi de mistreţi.Vânătoarea la vizuină se practică cu ajutorul câinilor de talie mică specialdresaţi în acest scop, la vulpe şi la pisică sălbatică. În mod excepţional şi foarte puţinivânători vânează şi viezurele prin această metodă, caz în care este necesară săpareavizuinilor, dar numai a celor din care se aude lătratul câinilor. Vânătorii cu experienţăse străduiesc să specializeze câinii doar pentru vulpe şi pentru pisică sălbatică, deoareceviezurele nu părăseşte vizuina forţat de câini decât în situaţii cu totul şi totul ieşite dincomun. Metoda constă în apropierea vânătorului, în perfectă linişte, până în preajmavizuinii, de unde eliberează 1 câine sau 2, maximum 3 câini care pătrund în vizuină şiobligă vânatul să sară afară, prin lătrături insistente şi atacuri repetate. Cele maieficiente rase de câini pentru o astfel de vânătoare s-au dovedit a fi jagdterierii de taliemică, foxterierii şi tekelii, în special cei sârmoşi.4.1.3. Metode de vânătoare specialeMerită să fie aduse în discuţie două metode de vânătoare - una colectivă şicealaltă individuală - altădată practicate pentru „combaterea răpitoarelor”. Dincolo desportivitatea şi de frumuseţea lor, se întrevede posibilitatea utilizării acestor metode,într-o perioadă în care efectivele lupilor, ale ciorilor grive şi ale coţofenelor sunt în realprogres. Cauza creşterii efectivelor acestor specii este, cu certitudine, renunţarea lacombaterea lor cu capcane şi otravă, metode considerate acum anacronice.Vânătoarea cu steguleţe se practică exclusiv la lupi, fiind bazată pe observaţiaconform căreia lupii, care au o vedere de excepţie, se feresc, dintr-o prudenţăproverbială, de steguleţele mereu în mişcare, amplasate la circa 60-80 cm de sol, pe osfoară cu care se împrejmuieşte complet goana organizată în scopul vânării lor (planşa56). Locul în care se odihnesc lupii - descoperit după urmele lăsate de aceştia pe zăpadaproaspătă - se încercuieşte în perfectă linişte cu o sfoară pe care sunt înşiruite, laintervale de circa 80 - 120 cm, steguleţele viu colorate, având dimensiunile deaproximativ 15/30 cm. Pentru ca acţiunea să se realizeze cu mai multă uşurinţă, bucăţi