Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Din cele expuse mai sus, se impune a fi desprinsă ideea de profesionalism încinegetică, unde diletantismul a avut şi are urmări nefaste, unele ce par acum sau chiarpot fi în viitor ireversibile.Cum vor mai putea fi reintroduşi oare, în noile condiţii socio-economice, mariiprădători exterminaţi din centrul Europei? Este aproape imposibil de crezut cărepopularea acestora va mai fi acceptată, vreodată, de către crescătorii de animaledezobişnuiţi să le mai păzească noaptea împotriva prădării.Dar cum şi în ce condiţii, cu ce cheltuieli şi cu ce rezultate s-ar puteareintroduce zimbrul - fiindcă de bour, de saiga, de măgar sălbatic şi de alte sălbăticiunidin vremea străbunilor noştri nu mai poate fi vorba - în fondurile de vânătoare dinRomânia?Răspunsurile nu pot fi deloc încurajatoare.Iată întrebări şi răspunsuri care trebuie să dea de gândit în privinţa perspectiveialtor specii, altădată de interes vânătoresc (dropia, cocoşul de mesteacăn, cocorul etc.).Dar şi în privinţa multor specii care prezintă încă interes vânătoresc, dar ale cărorefective nu evoluează convingător în Europa (ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică,hârciogul, vidra, nurca etc).Experienţa trecută şi cea actuală trebuie să conducă la concluzia conform căreianu mai trebuie repetate greşelile care au costat România din punct de vedere cinegetic şinici greşelile altor precursori în materie din centrul Europei. Natura trebuie respectată,iar acţiunile umane asupra acesteia se impune a fi realizate cu măsură, în deplinăconcordanţă cu legităţile care o guvernează. Altfel se va răzbuna, în continuare, pe noi.1.4. Obiectul etologiei vânatuluiTimp îndelungat, comportamentul animalelor a constituit doar obiectulpreocupărilor empirice ale vânătorilor şi ale crescătorilor de animale. Relativ recent, înultimele decenii, s-a acceptat ideea că acest comportament trebuie sistematic studiat,deoarece prezintă un interes practic deosebit în activitatea de creştere a animalelor. Aşas-a ajuns ca etologia - care este ştiinţa comportamentului animalelor în condiţiinormale de viaţă - să fie introdusă în programa unor instituţii de învăţământ superior.Etologia vânatului, parte a etologiei animalelor, are ca obiect de studiu, dupăcum reflectă şi denumirea, speciile de interes vânătoresc.Un bun vânător nu poate fi acela care cunoaşte bine doar ecologia speciilor deinteres vânătoresc. Rezultate practice în domeniul vânătorii va avea numai cel care vareuşi să înţeleagă, în plus, şi comportamentul vânatului. Acela care va şti permanent,indiferent de anotimp şi vreme, unde, când şi mai ales cum să caute vânatul, pentru a-lputea ajuta sau pentru a-l putea întâlni şi dobândi.Foarte mulţi vânători moştenesc cunoştinţele în materie de la înaintaşi. Alţii,înzestraţi cu putere de înţelegere, cu intuiţie şi cu spirit fin de observaţie, le dobândescsinguri, iar alţii se mulţumesc să facă vânătoare bazându-se doar pe experienţa şiinstinctul camarazilor.Cunoştinţele necesare de comportament al vânatului se pot dobândi însă şi prinstudiu sistematic, chiar dacă literatura în domeniu nu este încă suficient de bogată şi devariată în materie.Comportamentul speciilor de vânat, ca de altfel şi al altor specii de animale,poate fi abordat complex, sub o multitudine de aspecte, dar poate fi prezentat şi