Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

- amenajarea de scăldători uscate, cu substanţe deparazitare, în special pentrumistreţ şi fazan.2. Măsurile întreprinse de gestionarii fondurilor de vânătoare pentru menţinereavânatului în pădure nu au avut întotdeauna eficienţa scontată, în privinţa evităriiprejudiciilor cauzate de vânat, din cauza tendinţei vânatului de a tatona permanent,după saturaţie, şi alte locuri de hrănire decât cele cunoscute. De aceea, pentru a protejazonele cele mai expuse, complexul de măsuri prezentat trebuie, chiar şi preventiv,completat prin măsuri de speriere şi de îndepărtare a vânatului din zonele predispuseprejudicierii. În acest scop au fost concepute numeroase tipuri de sperietori cu efectvizual, sonor sau olfactiv, eficiente pentru perioade relativ lungi de timp. Pe măsură ceaceste sperietori nu mai dau rezultate, din cauza obişnuirii vânatului cu ele, trebuie să setreacă la pază propriu-zisă cu câinii şi chiar la împuşcarea unor exemplare în locurile încare produc pagube.Este important de reţinut faptul că, periodic, sperietorile trebuie schimbate saucompletate cu altele noi, în scopul surprinderii permanente a vânatului, a sperierii şi aîndepărtării acestuia din zonă.Efortul se impune întrucât vânatul este dotat cu o capacitate remarcabilă deadaptare care determină, pentru cazul în speţă, obişnuirea sa cu mecanismele destinatesperierii.Sperietorile cele mai ieftine şi aflate la îndemâna oricui sunt „momâile” fixe,care imită un bust de om, sau orice altceva nou în peisaj. O astfel de sperietoare va fiocolită 1-2 săptămâni, până ce vânatul se va obişnui cu ea. Când se constatămodificarea comportamentului vânatului în sensul obişnuirii cu sperietorile, momâilefixe pot fi completate sau înlocuite cu altele mobile, apoi după încă 1-2 săptămâni, cualtele care produc, în plus, şi zgomote. Treptat, neliniştirea zonei se poate realiza şi prinalte dispozitive mişcate de vânt (cutii de conserve goale înşirate pe sârmă, clopoteagăţate de crengi, pocnitori şi pârâitori), apoi cu ajutorul aparatelor de radio lăsatedeschise. Câinii legaţi la culturi, diversele obiecte mirositoare şi mirosurile umaneremanente sau substanţele repelente prelungesc perioada de speriere a vânatului.Importantă rămâne deci surprinderea permanentă a vânatului prin diversemetode sau mijloace de speriere noi, astfel încât să fie depăşită perioada în care acestapoate produce prejudicii. Trebuie ţinut cont de faptul că eficienţa sperietorilor şi a pazeidepinde efectiv şi de experienţa dobândită de vânat în alte împrejurări similare.3. Dacă metodele de speriere a vânatului încep să nu mai dea rezultat,gestionarii fondurilor de vânătoare trebuie să încerce îndepărtarea vânatului din zonelepericlitate prin goane special organizate în acest scop. Cele mai eficiente sunt, în astfelde cazuri, goanele cu câinii agresivi.4. În situaţia în care toate măsurile expuse, aplicate sistematic, nu mai daurezultat, mai ales în cazul urşilor şi al mistreţilor, trebuie procedat la împuşcareaselectivă a unor exemplare de vânat, la locul producerii prejudiciilor. Se impune soluţiaîn cazul urşilor carnivori şi al mistreţilor care produc constant prejudicii în culturile deporumb, de grâu, de cartofi etc. Trebuie subliniat însă faptul că, din considerente deeficienţă, corectitudine şi etică, împuşcarea trebuie făcută de către vânători, care ştiucum şi ce anume să împuşte. De exemplu: ursul carnivor nu trebuie împuşcat decâtlângă cadavrul proaspăt doborât, cu o noapte înainte, pentru a se evita împuşcarea unorurşi nevinovaţi, atraşi de mirosul cadavrului învechit. În cazul mistreţilor, eficientă sedovedeşte doar împuşcarea a câte un purcel din ciurdă, ceea ce impresionează puternic