Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

speciale de conservare a unor mamifere şi păsări, ariile special protejate în interesulunor păsări migratoare şi ariile de interes conservator special, cuprinse în reţeleleNATURA 2000 şi EMERALD.3.12. Diminuarea pagubelor produse de vânatPrin consumul preferenţial de hrană - în sol, la suprafaţa acestuia şi la nivelulvegetaţiei erbacee şi arbustive, precum şi în coronamentul arborilor şi al pomilorfructiferi - vânatul a produs şi poate produce, în condiţii întotdeauna discutabile,prejudicii agricultorilor, crescătorilor de animale şi silvicultorilor.De aici, o anumită divergenţă de opinii între vânători şi producătorii amintiţi,primii dorind vânat cât mai mult şi implicit cote de recoltă cât mai ridicate pentrusatisfacerea pasiunii lor vânătoreşti, iar ceilalţi cât mai puţin vânat, pentru a nuînregistra nici un fel de prejudicii în domeniul producţiei vegetale şi animale. Nu depuţine ori şi nu în puţine situaţii, din cauza acestei dispute s-a pus problema combateriişi chiar a exterminării unor specii de vânat din anumite zone geografice. Lupul, ursul şimistreţul, dar nu numai, au fost, până nu demult, vizate în acest sens. Efectul disputei,în privinţa speciilor amintite, este uşor de remarcat în Europa Occidentală.În România, ca peste tot în lumea civilizată, speciile de vânat sunt protejate prinlege. Mai ales în ultima perioadă, ca urmare a aderării ţării noastre la convenţiile şiacordurile internaţionale în materie de conservare a biodiversităţii faunei sălbatice şi deexploatarea durabilă a acesteia.Aspectul menţionat al protecţiei speciilor de vânat nu presupune însă căprejudiciile cauzate de acestea pot fi tolerate în totalitate sau în orice condiţii. Legeastabileşte obligaţii atât pentru gestionarii fondurilor de vânătoare, cât şi pentruproprietari, iar prejudiciile se impune a fi suportate, într-un fel sau altul, de fiecaredintre părţi.În principiu, gestionarii sunt obligaţi să se străduiască să menţină vânatul câtmai mult timp în pădure, în efective şi în structuri optime, iar proprietarii de culturi şianimale domestice să şi le păzească eficient, aşa cum se păzeşte proprietatea oriunde înlume. Este evident că ambele părţi trebuie să coopereze în sensul îndepărtării vânatuluidin zonele în care pot cauza efectiv prejudicii.Teoretic, menţinerea efectivelor de vânat la niveluri şi în structuri optime,completată cu măsuri de hrănire complementară în pădure, în locuri special amenajate,poate diminua mult prejudiciile produse de vânat. Dată fiind firea hoinară a vânatului şiconcentrările lui sezoniere în locuri propice hrănirii, prejudiciile nu pot fi însă, întotalitate, evitate. Este motivul pentru care, în astfel de cazuri, se impune intervenţiaomului, vânător sau proprietar, în scopul sperierii şi a îndepărtării vânatului din zoneleameninţate. În situaţii de excepţie, împuşcarea vânatului în locurile unde revineperiodic pentru hrănire rămâne singura modalitate, deşi extremă, de soluţionare aproblemei. În contextul expus, se va schiţa, în continuare, un complex de măsuriadaptabile fiecărei specii de vânat, pentru diminuarea sau evitarea înregistrării deprejudicii cauzate de acestea:1. Plecând de la premiza, nu întotdeauna reală, că majoritatea speciilor de vânat,care ne interesează din punct de vedere al prejudiciilor produse, găsesc în pădureliniştea necesară şi adăpost mai bun decât în spaţiul agricol, precum şi de la faptul căpădurea oferă, în perioada de vegetaţie, toate condiţiile necesare de viaţă (hrană