Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

aprobat ordonanţele şi hotărârile de guvern referitoare la acest aspect (O.U. nr.236/2000, H.G. nr. 230/2003 şi H.G. nr. 2151/2004 şi O.U.G. nr. 57/2007).Ariile protejate din România, care vor face parte din reţelele NATURA 2000 şiEMERALD, sunt deja legiferate în prezent, fără consultarea societăţii civile interesate.Ele cuprind următoarele categorii de arii de interes naţional: parcuri naţionale,parcuri naturale, monumente ale naturii, rezervaţii ştiinţifice şi rezervaţii naturale şiurmătoarele categorii de arii de interes internaţional: rezervaţii ale biosferei, siturinaturale ale patrimoniului natural universal, zone umede de importanţă internaţională,arii speciale de conservare şi arii de protecţie avi-faunistică. Constrângerile ce rezultădin legislaţia naţională şi din directivele europene şi convenţia menţionată au început săfie aplicate şi se vor aplica din ce în ce mai exact, fără derogări îndelungate de laprevederile acestora.De abia atunci, când se vor aplica întocmai, se va resimţi efectul moduluiincorect de lucru al promotorilor ariilor protejate, iar aceştia vor înţelege, la rândul lor,ce înseamnă rezistenţa utilizatorilor raţionali ai resurselor naturale regenerabile, care nuse vor resemna fără juste şi prealabile despăgubiri. Cum să accepte proprietarul privatde teren sau al unei păduri situate în interiorul reţelei NATURA 2000 sau EMERALDori concesionarul unor resurse naturale regenerabile să nu utilizeze liber şi eficientbunurile care îi aparţin, precum vecinul cu proprietăţile sau concesiunile situate în afarareţelelor, fără juste şi prealabile despăgubiri?Statul român, care nu i-a consultat nici măcar de formă în această chestiune, vatrebui să se gândească şi la măsuri compensatorii pentru cei afectaţi, fie ei proprietari,fie concesionari, printre care vânătorii şi pescarii undiţari.3.11. Rezervaţii de genofond cinegeticExperienţa zonelor de refugiu ale vânatului, care erau porţiuni din fondurile devânătoare unde nu era niciodată permisă practicarea vânătorii, şi a zonelor de protecţiea vânatului, care erau porţiuni de până la 1/3 din suprafaţa fondului forestier din cadrulfondurilor de vânătoare unde vânatul era protejat în perioadele de înmulţire şi decreştere a progeniturii, nu a fost convingătoare în ceea ce priveşte protecţia eficientă aacestuia.Motivele au fost atât de ordin obiectiv, cât şi de ordin subiectiv. În primul rând,aceste zone respectate de marea masă a vânătorilor nu au fost „ocolite” de cătrebraconieri, care au găsit aici cele mai liniştite şi mai bune zone de operare. În al doilearând, aceste zone au constituit, de foarte multe ori, zone de retragere pentru prădători.În plus, zonele în discuţie nu au fost respectate nici de către forestieri, care şi-audesfăşurat în continuare activităţile motivând că nu le pot subordona intereselorcinegetice, şi nici de către păstori, care au găsit în acestea zone locuri propice pentrupăşunat ilegal. De altfel, multe dintre zonele de protecţie prevăzute prin vechea legenici măcar nu au fost delimitate pe teren.Aşa s-a ajuns, cu ocazia discutării prevederilor Legii nr. 103/1996, să se optezepentru ideea modernă a constituirii „rezervaţiilor de genofond cinegetic”, alese cafonduri de vânătoare sau grupe de fonduri de vânătoare dintre cele cu bonitatea cea mairidicată pentru anumite specii sau pentru o grupă de specii de vânat protejate. Aceste