Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Asemenea crescătoriilor tradiţionale de vânat din alte ţări europene, crescătoriilede vânat din România se pot împărţi în: crescătorii de tip intensiv, cum sunt de exemplufazaneriile şi potârnicăriile, şi crescătorii de tip semintensiv, cum sunt ţarcurile de cerbi,de mistreţi etc.Scopul înfiinţării acestor crescătorii a fost iniţial şi rămâne în principal deproducere a unor exemplare de vânat destinat populării fondurilor de vânătoare sauobţinerii de carne de calitate superioară şi de alte produse (coarne, piei etc.) pentrupiaţă.Legea protecţiei animalelor nr. 205/2004 nu lasă nici o portiţă pentru practicareavânătorii în astfel de crescătorii şi ţarcuri de vânat rebotezate acum „complexuri devânătoare“, considerând act de cruzime nepermis tirul asupra animalelor captive.Or, în ţarcuri, oricât de întinse ar fi, vânatul rămâne permanent captiv şi,totodată, stresat din cauza limitării drastice a spaţiului vital şi a posibilităţilor sale deevadare.În ţarcuri – care sunt acum la modă în multe ţări din Europa, în timp ce în alteleau fost interzise total (Belgia) – nici măcar recoltarea vânatului cu arma de vânătoare nuse poate face legal, fiindcă, oricum am interpreta prevederile legii, tot tir se executăasupra animalelor captive. Conform Legii nr. 205/2004, aceste animale captive nu pot fisupuse unor suferinţe inutile în cazul tăierii sau uciderii.Pentru soluţionarea problemelor economice ale R.N.P. Romsilva şi ale unorîntreprinzători privaţi care au investit sume importante de bani în amenajarea unorastfel de ţarcuri de vânat, rebotezate complexuri de vânătoare, în scopul de a organizavânătoare comercială profitabilă, Guvernul României a emis, din iniţiativa autorităţiipublice centrale care răspunde de silvicultură, o Ordonanţă de Guvern – nr.81/19.08.2004 – prin care, contravenind legilor speciale menţionate, a reglementattotuşi „recoltarea” animalelor captive cu arma de vânătoare. Şi aceasta în pofidaavizului negativ dat de Consiliul Naţional de Vânătoare pe proiectul acestui actnormativ.Iată, aşadar, cum este interzisă şi acceptată în acelaşi timp, prin legi speciale cuputeri egale şi prevederi contradictorii, „recoltarea” vânatului în ţarcuri cu suprafeţemai mari de 150 ha.Termenul de „recoltare” a înlocuit inspirat, în textul Ordonanţei de Urgenţă,termenul de „vânătoare” folosit în lege, fiindcă în ţarcuri nu poate fi nicidecum vorbade vânătoare şi cu atât mai puţin de vânătoare sportivă. Nici nu pot fi consideraţivânători sportivi cei ce practică tirul cu arma de vânătoare asupra exemplarelor de vânatcaptive.Ordonanţa nr. 81/2004 mai greşeşte grav şi din alt punct de vedere: nu impunemăsuri care să garanteze eliminarea schimbului de vânat dintre ţarcuri şi mediul sălbaticşi mai ales capturarea (furtul) de vânat din mediul sălbatic, prin porţi care se deschiddoar din exterior spre interior.Presiunea „verzilor” şi a vânătorilor onorabili va determina probabil, într-unviitor nu foarte îndepărtat, revizuirea prevederilor inacceptabile ale Ordonanţei deGuvern în discuţie.3.10. Arii speciale de protecţie a unor specii de interes vânătoresc şi ahabitatelor acestora