Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
populaţii vegetale şi animale, care vieţuiesc împreună în acelaşi fragment viu alplanetei.Totalitatea populaţiilor vegetale (fitocenoza) şi populaţiilor animale(zoocenoza) dintr-un anumit fragment al planetei formează o biocenoză, iar totalitateabiocenozelor de pe pământ compun biosfera sau, altfel spus, învelişul de viaţă alplanetei.Astfel a fost sistematizată, concis, de către oamenii de ştiinţă, organizarea lumiivii, înconjurătoare.Această lume vie nu poate fi abordată, în vastitatea ei, decât în strânsăinterdependenţă cu suportul său material, constituit din pământ, apă sau aer, care poartădenumirea de biotop. Biocenoza împreună cu biotopul formează ecosistemul, tratat caun sistem unitar, iar totalitatea ecosistemelor, care pot fi aeriene, acvatice sau terestre,alcătuiesc ecosistemul planetei Pământ.Revenind la puţinele specii de interes vânătoresc, din multitudinea celorlalte,denumite generic vânat, acestea nu pot fi abordate ştiinţific decât în contextulstructurilor prezentate. Aşadar, în contextul existenţei unor relaţii extrem de diverseîntre indivizii aceleiaşi specii (intraspecifice) şi indivizii altor specii (interspecifice) dinacelaşi biotop, precum şi a relaţiilor complexe dintre indivizii speciilor de interesvânătoresc şi mediul lor anorganic de viaţă. Ansamblul acţiunii extrem de complicate atuturor factorilor de mediu amintiţi - de natură biotică şi abiotică - au ca efect reglareaefectivelor populaţionale, mai exact menţinerea numărului de indivizi aparţinând uneipopulaţii la un nivel relativ staţionar.Cunoaşterea locului şi rolului speciilor de interes vânătoresc în lumea vieînconjurătoare, precum şi a mecanismelor care guvernează reglarea efectivelorpopulaţionale prin intermediul ansamblului de factori de mediu precizaţi prezintă uninteres deosebit pentru cinegeticieni, care pot, dar numai limitat şi cu înţelepciune, săintervină în evoluţia acestor efective. Exemplele speciilor altădată de interes vânătoresc,acum dispărute sau pe cale de dispariţie în Europa şi chiar în România, este elocvent şide natură să atragă atenţia asupra acestui adevăr de necontestat.Între anumite limite, profesioniştii cu o pregătire teoretică şi practică temeinicăîn cinegetică - singurii îndreptăţiţi să fie denumiţi specialişti - pot influenţa, cucertitudine, evoluţia efectivelor unor specii de vânat, inclusiv a celor aflate în realpericol de dispariţie. Dar intervenţiile acestora necesită, desigur, eliminarea oricăruiamatorism în materie.Personalul angajat în cinegetică şi vânătorii pot influenţa şi ei evoluţiaefectivelor multor specii de vânat, prin aplicarea arhicunoscutei teorii a îmbunătăţiriicondiţiilor de hrană, de adăpost şi de linişte. De asemenea, prin populări adecvate cuanumite specii de vânat şi, mai nou, prin tratarea preventivă şi curativă a unor populaţiidense de vânat, care riscă să fie afectate sau sunt afectate de diverşi factori maladivi.Totul se impune a fi făcut însă cu măsură, fără exagerări care pot crea efectecontrare celor urmărite.Combaterea prădătorilor vânatului fără discernământ, hrănirea vânatuluiplantivor „la iesle” şi realizarea unor condiţii exagerate de adăpost care concentreazăvânatul în suprafeţe restrânse, pot conduce, dar numai temporar, la o creştereexcepţională a efectivelor, urmată însă, cel mai probabil, de o scădere a acestora caurmare a fenomenelor complexe de autoreglare.
Din cele expuse mai sus, se impune a fi desprinsă ideea de profesionalism încinegetică, unde diletantismul a avut şi are urmări nefaste, unele ce par acum sau chiarpot fi în viitor ireversibile.Cum vor mai putea fi reintroduşi oare, în noile condiţii socio-economice, mariiprădători exterminaţi din centrul Europei? Este aproape imposibil de crezut cărepopularea acestora va mai fi acceptată, vreodată, de către crescătorii de animaledezobişnuiţi să le mai păzească noaptea împotriva prădării.Dar cum şi în ce condiţii, cu ce cheltuieli şi cu ce rezultate s-ar puteareintroduce zimbrul - fiindcă de bour, de saiga, de măgar sălbatic şi de alte sălbăticiunidin vremea străbunilor noştri nu mai poate fi vorba - în fondurile de vânătoare dinRomânia?Răspunsurile nu pot fi deloc încurajatoare.Iată întrebări şi răspunsuri care trebuie să dea de gândit în privinţa perspectiveialtor specii, altădată de interes vânătoresc (dropia, cocoşul de mesteacăn, cocorul etc.).Dar şi în privinţa multor specii care prezintă încă interes vânătoresc, dar ale cărorefective nu evoluează convingător în Europa (ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică,hârciogul, vidra, nurca etc).Experienţa trecută şi cea actuală trebuie să conducă la concluzia conform căreianu mai trebuie repetate greşelile care au costat România din punct de vedere cinegetic şinici greşelile altor precursori în materie din centrul Europei. Natura trebuie respectată,iar acţiunile umane asupra acesteia se impune a fi realizate cu măsură, în deplinăconcordanţă cu legităţile care o guvernează. Altfel se va răzbuna, în continuare, pe noi.1.4. Obiectul etologiei vânatuluiTimp îndelungat, comportamentul animalelor a constituit doar obiectulpreocupărilor empirice ale vânătorilor şi ale crescătorilor de animale. Relativ recent, înultimele decenii, s-a acceptat ideea că acest comportament trebuie sistematic studiat,deoarece prezintă un interes practic deosebit în activitatea de creştere a animalelor. Aşas-a ajuns ca etologia - care este ştiinţa comportamentului animalelor în condiţiinormale de viaţă - să fie introdusă în programa unor instituţii de învăţământ superior.Etologia vânatului, parte a etologiei animalelor, are ca obiect de studiu, dupăcum reflectă şi denumirea, speciile de interes vânătoresc.Un bun vânător nu poate fi acela care cunoaşte bine doar ecologia speciilor deinteres vânătoresc. Rezultate practice în domeniul vânătorii va avea numai cel care vareuşi să înţeleagă, în plus, şi comportamentul vânatului. Acela care va şti permanent,indiferent de anotimp şi vreme, unde, când şi mai ales cum să caute vânatul, pentru a-lputea ajuta sau pentru a-l putea întâlni şi dobândi.Foarte mulţi vânători moştenesc cunoştinţele în materie de la înaintaşi. Alţii,înzestraţi cu putere de înţelegere, cu intuiţie şi cu spirit fin de observaţie, le dobândescsinguri, iar alţii se mulţumesc să facă vânătoare bazându-se doar pe experienţa şiinstinctul camarazilor.Cunoştinţele necesare de comportament al vânatului se pot dobândi însă şi prinstudiu sistematic, chiar dacă literatura în domeniu nu este încă suficient de bogată şi devariată în materie.Comportamentul speciilor de vânat, ca de altfel şi al altor specii de animale,poate fi abordat complex, sub o multitudine de aspecte, dar poate fi prezentat şi
- Page 3 and 4: 2.3. Păsări protejate, la care v
- Page 5 and 6: 4.2.10. Verificarea armelor de vân
- Page 7 and 8: Din anul 1996, de pregătirea candi
- Page 10 and 11: iodiversităţii florei şi faunei
- Page 12 and 13: iniţiativa unor uzurpatori, care
- Page 16 and 17: sistematic, ţinând seama de rapor
- Page 18 and 19: Comportamentul de igienă, de confo
- Page 20 and 21: comportament se manifestă periodic
- Page 22 and 23: Astfel, capul, mai mult sau mai pu
- Page 24 and 25: tegumentare care oferă prima prote
- Page 26 and 27: stare să sesizeze mişcarea prăzi
- Page 28 and 29: Iniţial, vânatul mare, cunoscut
- Page 30 and 31: hârciogul (Cricetus cricetus L.)*.
- Page 32 and 33: subfamilia Tadornidae, care cuprind
- Page 34 and 35: coţofana (Pica pica L.); stăncuţ
- Page 36 and 37: Sunete: Sunt diferite de la o situa
- Page 38 and 39: domestice, deranjului în locurile
- Page 40 and 41: arealul lui. Atunci când arealuril
- Page 42 and 43: fructele de lemn câinesc, de măce
- Page 44 and 45: Importantă este existenţa locuril
- Page 46 and 47: Reproducere: Ambele sexe ating matu
- Page 48 and 49: Duşmani: Lupii sunt duşmanii prin
- Page 50 and 51: Între iepuri şi iepuroaice nu sun
- Page 52 and 53: Longevitate: Se apreciază la maxim
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
populaţii vegetale şi animale, care vieţuiesc împreună în acelaşi fragment viu alplanetei.Totalitatea populaţiilor vegetale (fitocenoza) şi populaţiilor animale(zoocenoza) dintr-un anumit fragment al planetei formează o biocenoză, iar totalitateabiocenozelor <strong>de</strong> pe pământ compun biosfera sau, altfel spus, învelişul <strong>de</strong> viaţă alplanetei.Astfel a fost sistematizată, concis, <strong>de</strong> către oamenii <strong>de</strong> ştiinţă, organizarea lumiivii, înconjurătoare.Această lume vie nu poate fi abordată, în vastitatea ei, <strong>de</strong>cât în strânsăinter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă cu suportul său material, constituit din pământ, apă sau aer, care poartă<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> biotop. Biocenoza împreună cu biotopul formează ecosistemul, tratat caun sistem unitar, iar totalitatea ecosistemelor, care pot fi aeriene, acvatice sau terestre,alcătuiesc ecosistemul planetei Pământ.Revenind la puţinele specii <strong>de</strong> interes vânătoresc, din multitudinea celorlalte,<strong>de</strong>numite generic vânat, acestea nu pot fi abordate ştiinţific <strong>de</strong>cât în contextulstructurilor prezentate. Aşadar, în contextul existenţei unor relaţii extrem <strong>de</strong> diverseîntre indivizii aceleiaşi specii (intraspecifice) şi indivizii altor specii (interspecifice) dinacelaşi biotop, precum şi a relaţiilor complexe dintre indivizii speciilor <strong>de</strong> interesvânătoresc şi mediul lor anorganic <strong>de</strong> viaţă. Ansamblul acţiunii extrem <strong>de</strong> complicate atuturor factorilor <strong>de</strong> mediu amintiţi - <strong>de</strong> natură biotică şi abiotică - au ca efect reglareaefectivelor populaţionale, mai exact menţinerea numărului <strong>de</strong> indivizi aparţinând uneipopulaţii la un nivel relativ staţionar.Cunoaşterea locului şi rolului speciilor <strong>de</strong> interes vânătoresc în lumea vieînconjurătoare, precum şi a mecanismelor care guvernează reglarea efectivelorpopulaţionale prin intermediul ansamblului <strong>de</strong> factori <strong>de</strong> mediu precizaţi prezintă uninteres <strong>de</strong>osebit <strong>pentru</strong> cinegeticieni, care pot, dar numai limitat şi cu înţelepciune, săintervină în evoluţia acestor efective. Exemplele speciilor altădată <strong>de</strong> interes vânătoresc,acum dispărute sau pe cale <strong>de</strong> dispariţie în Europa şi chiar în România, este elocvent şi<strong>de</strong> natură să atragă atenţia asupra acestui a<strong>de</strong>văr <strong>de</strong> necontestat.Între anumite limite, profesioniştii cu o pregătire teoretică şi practică temeinicăîn cinegetică - singurii îndreptăţiţi să fie <strong>de</strong>numiţi specialişti - pot influenţa, cucertitudine, evoluţia efectivelor unor specii <strong>de</strong> vânat, inclusiv a celor aflate în realpericol <strong>de</strong> dispariţie. Dar intervenţiile acestora necesită, <strong>de</strong>sigur, eliminarea oricăruiamatorism în materie.Personalul angajat în cinegetică şi vânătorii pot influenţa şi ei evoluţiaefectivelor multor specii <strong>de</strong> vânat, prin aplicarea arhicunoscutei teorii a îmbunătăţiriicondiţiilor <strong>de</strong> hrană, <strong>de</strong> adăpost şi <strong>de</strong> linişte. De asemenea, prin populări a<strong>de</strong>cvate cuanumite specii <strong>de</strong> vânat şi, mai nou, prin tratarea preventivă şi curativă a unor populaţii<strong>de</strong>nse <strong>de</strong> vânat, care riscă să fie afectate sau sunt afectate <strong>de</strong> diverşi factori maladivi.Totul se impune a fi făcut însă cu măsură, fără exagerări care pot crea efectecontrare celor urmărite.Combaterea prădătorilor vânatului fără discernământ, hrănirea vânatuluiplantivor „la iesle” şi realizarea unor condiţii exagerate <strong>de</strong> adăpost care concentreazăvânatul în suprafeţe restrânse, pot conduce, dar numai temporar, la o creştereexcepţională a efectivelor, urmată însă, cel mai probabil, <strong>de</strong> o scă<strong>de</strong>re a acestora caurmare a fenomenelor complexe <strong>de</strong> autoreglare.