Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Astfel de plantaţii de ros în zona pădurilor de răşinoase şi de amestec se potinstala în poienile destinate hrănirii vânatului, prea umbrite ori situate pe soluri preascheletice ca să poată fi cultivate sau folosite ca fâneaţă de calitate. De asemenea, se potinstala sub liniile de înaltă tensiune. Prin plantarea acestor suprafeţe în scheme dese, cuspartium, salcie căprească, soc, sorb păsăresc şi alte specii forestiere adecvate, grupateîn funcţie de substrat şi luminozitate, precum şi prin aportul natural în specii spontane(arin, plop tremurător, mesteacăn etc.) se creează, în scurt timp, o plantaţie deasă, careoferă vânatului o cantitate mare de lujeri tineri, în condiţiile în care periodic serecepează câte o bandă din aceasta.Plantaţiile de ros, neglijate până acum, sunt cu mult mai importante şi maiieftine pentru hrănirea naturală a vânatului plantivor decât fânurile, frunzarele şiconcentratele, mai ales în perspectiva extinderii păşunatului în pădurile retrocedate.3.7.3. Amenajarea fondurilor de vânătoare din zona de dealÎn zona de deal, unde proporţia pădurilor de foioase este redusă la mai puţin de50% din suprafaţa totală a fondurilor de vânătoare, apar mai extinse păşunile, fâneţele,culturile de cartofi, ovăz şi porumb, plantaţiile pomicole şi chiar viticole etc.Eterogenitatea habitatelor din zona de deal este accentuată de multitudineaporţiunilor de teren degradat, de luncile neîndiguite dar împădurite ale râurilor, delocalităţile mai puţin sistematizate răspândite aparent haotic etc.Habitatul vânatului este mult mai diversificat şi odată cu acesta este maidiversificată şi fauna de interes cinegetic. Speciile de interes vânătoresc caracteristicezonei sunt mistreţul, căpriorul, iepurele, vulpea, pisica sălbatică, viezurele, jderii şipotârnichea. Frecvent coboară în zonă cerbul comun, ursul, lupul şi chiar râsul, iaruneori urcă fazanul.În condiţiile de habitat expuse, modul de dotare a fondurilor de vânătoare depână acum cu construcţii vânătoreşti (cabane de vânătoare şi bordeie de pândă),instalaţii vânătoreşti (hrănitori pentru cervide, fazani şi potârnichi, observatoare pentrucăprior, sărării etc.) şi amenajări vânătoreşti (poteci de vânătoare şi ogoare de hrană) s-adovedit potrivit.Totuşi, din motive pragmatice şi de eficienţă, se vor face următoarelerecomandări şi precizări: nu trebuie exagerat în privinţa numărului de hrănitori pentru cervide;normativele sunt acoperitoare din acest punct de vedere; hrănitorile se impune a firăspândite în toate trupurile mai importante de pădure şi amplasate în locuri uşoraccesibile cu hrană iarna; în apropierea hrănitorilor sau sub acoperişul lor, la adăpost deploaie şi zăpadă, să fie amenajate sărării; hrănitorile pentru potârnichi, uitate complet în ultima perioadă, trebuieamplasate în locuri populate cu această specie şi alimentate periodic cu hranăcomplementară pentru întreg efectivul existent; ele pot avea rezultate nebănuit de bune,deoarece potârnichea este una dintre speciile care reacţionează cel mai favorabil lahrănirea complementară; observatoarele înalte, amplasate în poieni şi la margine de culturi, precum şiobservatoarele improvizate în arbori, oriunde este un loc potrivit pentru pânda lacăprior, întregesc, alături de potecile de vânătoare, imaginea de fond de vânătoare binegospodărit;