Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

În egală măsură sunt expuse degradării şi celelalte specii purtătoare de trofeeconvenţionale care se vânează la pândă sau la dibuit, situaţii în care vânătorul areposibilitatea să aleagă trofeul. Este cazul cerbului comun, al caprei negre, al cerbuluilopătar şi chiar al căpriorului.3.6.2. Asigurarea liniştii vânatului şi a condiţiilor de adăpostFără un minimum de linişte din partea omului şi a prădătorilor naturali,îndeosebi atunci când lipsesc condiţiile care să ofere vânatului un adăpost naturaladecvat, acesta părăseşte zona, indiferent dacă celelalte condiţii de hrană şi apă îlsatisfac pe deplin.Omul pare să fie în prezent, datorită activităţilor pe care le desfăşoară, cel maiperturbator factor pentru vânat, prin: braconaj, efectuat cu arma de vânătoare, cu arme artizanale, cu capcane dediverse tipuri, cu otrăvuri şi cu câini special selecţionaţi şi înmulţiţi pentru prindereavânatului; lucrări forestiere şi agricole pe suprafeţe întinse, care deranjează vânatul înperioadele de rut, de iernare şi de creştere a progeniturii; păşunat în pădure, mai păgubitor în cazul turmelor de oi însoţite de câini şimai ales în zonele de creştere a progeniturii vânatului; turismul dezorganizat; vânătoarea prea des repetată pe aceeaşi suprafaţă ş.a.m.d.;Acelaşi efect perturbator asupra vânatului plantivor şi omnivor îl pot avea şiprădătorii naturali ai acestuia, dintre care cei mai distructivi, în momentul de faţă, sedovedesc a fi câinii sălbăticiţi, lupii şi şacalii. În concentrări temporare, în anumiteperioade din an sau în condiţii favorizante, chiar şi urşii pot deveni perturbanţi, deexemplu pentru mistreţi. Nici vulpile, pisicile sălbatice şi hoinare, jderii, dihorii şi uliiinu pot fi neglijaţi în terenurile cu vânat mic, mai ales în cele populate cu fazani.Este de la sine înţeles că efectul neliniştitor al activităţii antropice şi alprădătorilor naturali este cu atât mai mare cu cât lipsesc adăposturile naturale adecvate,suficient de întinse, în care vânatul să se retragă şi să se simtă protejat.În susţinerea celor de mai sus, din multitudinea exemplificărilor care se potformula ne vom opri asupra câtorva mai mult decât convingătoare: vânătoarea la goană, cu sau fără câini, prea des repetată pe aceeaşi suprafaţă lamistreţi, dar şi la alte specii de vânat, mai ales în pădurile cu puţine desişuri sau cudesişuri restrânse ca suprafaţă, poate determina atât exemplarele izolate, cât şi cârdurile,să părăsească zona pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp; deranjarea zilnică, prin vânătoare, pe suprafeţe întinse, a cârdurilor de gâştecare iernează în anumite zone, chiar în situaţia în care numărul exemplarelor împuşcateeste nesemnificativ, poate conduce la schimbarea „cartierelor” de iernat şi lamodificarea unor trasee de deplasare; este deja cunoscută deplasarea spre sud acârdurilor unor specii de gâşte sălbatice şi concentrarea acestora în sudul Dunării, pemăsura intensificării vânătorii cu străinii în Dobrogea şi sudul ţării; vânarea „la cracă” a porumbeilor sălbatici în locurile clasice de înnoptare,metodă de altfel interzisă de lege, precum şi „intrarea” cu maşina în stolurile care sehrănesc pe câmp, speriind milioanele de porumbei opriţi temporar din pasaj în anumitelocuri din sud-estul ţării, îi neliniştesc în aşa măsură încât îi determină să-şi schimbe