Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

urmele singulare găsite, sexul şi vârsta animalului în cazul anumitor specii de vânatmare (cerb, mistreţ etc.), iar după urmele în grup, structura grupului pe vârste şi pesexe.Informaţiile obţinute de la fiecare observator sau echipă de observatori în partese centralizează şi se interpretează de responsabilul acţiunii, care formulează concluziipertinente în legătură cu efectivele reale de vânat din fondul de vânătoare respectiv.În cazul aplicării acestei metode, indicate pentru evaluarea efectivelor de vânatmare cantonat la deal şi la munte, se recomandă, ca şi în cazul evaluării efectivelor decapră neagră din golul de munte prin metoda observaţiilor directe, ca evaluarea să sedesfăşoare concomitent pe mai multe fonduri de vânătoare învecinate, dacă este posibilpe zone mai întinse sau într-un masiv muntos în întregime, chiar în condiţiile în careaceste fonduri sunt arondate în mai multe judeţe învecinate.Metoda suprafeţelor de probă se aplică de regulă la vânatul mic situat atât înterenul agricol, cât şi în pădurile din zona de câmpie.Suprafeţele de probă, de mărimea unor unităţi amenajistice (parcele) în pădure(15-25 ha) şi de 50-100 ha în terenul agricol, trebuie alese în aşa fel încât să cuprindăcondiţii medii de viaţă pentru vânat. Aşadar nu trebuie optat nici pentru terenurile cudensităţile cele mai ridicate, nici pentru cele cu densităţile cele mai mici de vânat.De asemenea, aceste suprafeţe vor trebui să totalizeze împreună un procent de5-10% din suprafaţa terenurilor agricole din fondurile de vânătoare şi de 10-20% dinsuprafaţa pădurii din acestea, pentru ca rezultatele să fie relevante.Suprafeţele de probă se parcurg cu gonaci, suficient de apropiaţi pentru a stârnitot vânatul existent spre linia de observatori. Observatorii, care stau pe loc, vor număraşi nota, pe specii şi la unele dintre acestea şi pe sexe şi categorii de vârstă, vânatul carea trecut prin porţiunea ţinută sub observaţie. De obicei se numără doar vânatul caretrece prin dreapta fiecărui observator, în spaţiul care-l desparte de următorul.Pentru folosirea unui număr cât mai mic de gonaci se aleg suprafeţe de probă deformă dreptunghiulară, care se „bat” paralel cu latura mai lungă a acestora. Acestesuprafeţe se stabilesc şi se delimitează în terenul agricol cu ţăruşi, astfel încât să aibă, înmăsura în care este posibil, 500 x 2000 m. Nu se exclude însă nici posibilitatea alegeriiunor suprafeţe mai înguste şi mai lungi, chiar de 50 m sau 100 m lăţime, şi de 2-5 kmlungime, parcurse de 2-3 bătăiaşi, însoţiţi de câini scotocitori, deoarece necesităcheltuieli mult mai reduse, iar rezultatul poate fi uşor mai relevant.La sfârşitul fiecărei acţiuni se totalizează rezultatele din respectivele suprafeţede probă. Apoi se totalizează rezultatele din suprafeţele de probă situate în pădure şiseparat din cele situate în spaţiul agricol. În final, efectivele de vânat din pădure şiefectivele de vânat din terenul agricol se calculează folosindu-se formula clasică:E =Ss• n, în care:E = efectivul real;S = mărimea suprafeţelor de pădure şi, respectiv, de teren agricol productivcinegetic din fondul de vânătoare;s = mărimea suprafeţelor de probă din pădure sau din câmpul cultivat agricol,după caz, aparţinând fondului de vânătoare respectiv;n = numărul de exemplare înregistrate în suprafaţa de probă, pe specii.