Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

între categoriile de vârstă juvenilă şi adultă, se pot trage anumite concluzii, relativsigure, în privinţa evoluţiei efectivelor reale de vânat.Situaţia acestor efective reale se stabileşte însă, cu destul de mare precizie, prinaşa-numita lucrare de evaluare a efectivelor de vânat, care se organizează în fiecareprimăvară. De fapt, se stabileşte stocul de reproducţie rămas după sezonul de vânătoareşi după trecerea perioadei critice de iarnă, într-o perioadă în care se consideră cămortalitatea vânatului a devenit insignifiantă.Metodele clasice de evaluare a efectivelor reale de vânat sunt următoarele:a) metoda observaţiilor directe;b) metoda citirii urmelor pe zăpadă;c) metoda suprafeţelor de probă.Prima dintre aceste metode şi anume metoda observaţiilor directe se bazeazăîn principal pe cunoaşterea numărului, a raportului între sexe şi a raportului întrecategoriile de vârstă (adulţi, juvenili şi pui) la speciile de vânat existente într-un anumitteritoriu, pe bază de observaţii vizuale. În mod normal, un paznic de vânătoare cunoaştecu suficientă precizie numărul urşilor, mistreţilor, cerbilor, caprelor negre, lupilor şialtor specii stabile care se găsesc în fondul de vânătoare primit în gestiune sau înanumite porţiuni din acesta, după ce a observat repetat vânatul, după urmele lăsate deacesta şi din informaţiile certe primite din partea unor observatorilor din echipele deevaluare.Metoda cunoaşterii efectivelor de vânat prin observaţii directe se bazează peobiceiul speciilor de vânat de a-şi păstra un anumit teritoriu sau de a se grupa diferit dela o perioadă la alta. Observaţiile se fac atât cu ocazia desfăşurării activităţii zilnice, câtşi în mod sistematic în anumite perioade ale anului, când vânatul devine mai uşorsesizabil, cum sunt: perioadele de alergat la căprior şi la capră neagră, de boncănit lacerb, de rotit la cocoşul-de-munte, de hrănire în puncte fixe la mistreţ etc.Metoda observaţiilor directe este aplicabilă cu succes şi în anumite fonduri devânătoare sau pe porţiuni ale acestora în care vânatul este uşor sesizabil. De exemplu,metoda se recomandă pentru evaluarea efectivelor de căprior din câmpia cultivatăagricol la începutul sezonului de vânătoare, dar şi mai devreme (martie-aprilie), precumşi pentru evaluarea efectivelor de capre negre din golul de munte.Această metodă se completează foarte bine cu metoda cunoaşterii efectivelorde vânat după urmele lăsate de acesta. Orice astfel de urmă imprimată pe sol sau pezăpadă, dar şi lăsată prin hrănire, defecare sau frecarea coarnelor oferă informaţiicomplexe asupra speciilor de vânat din teren, asupra categoriei lor de vârstă şi asuprasexului acestora, completând informaţiile culese prin observaţii directe în respectivaprivinţă.Metoda se aplică sistematic primăvara, cu ocazia căderii ultimelor zăpezi, cândse consideră că mortalitatea vânatului, din cauza condiţiilor de iarnă grea, practic aîncetat.Pentru aplicarea acestei metode, fondul de vânătoare se împarte în porţiuni maimici, de regulă în bazinete, care se parcurg concomitent, pe conturul acestora.Observatorii, buni cunoscători ai urmelor vânatului, sau echipele de observatori, dupăcaz, se deplasează pe traseele indicate de responsabilul acţiunii, astfel încât să leacopere integral, înregistrând urmele proaspete, din noaptea precedentă, caretraversează traseul parcurs. Mai mult decât atât, aceştia încearcă să deducă, după