Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

(Gospodării Vânătoreşti Speciale). Acestea totalizau restul de aproape 1/3 din suprafaţacinegetică a ţării.Aşa era organizată activitatea vânătorească în decembrie 1989, cu o ponderepuţin mai ridicată a fondurilor gospodărite special (37%), în dauna suprafeţei dateiniţial în folosinţă asociaţiilor afiliate la A.G.V.P.S. din România (63%).Transformările socio-economice petrecute în ţara noastră după această dată, caşi necesitatea alinierii legilor naţionale la noile reglementări internaţionale la careRomânia a aderat, au impus schimbarea legislaţiei şi în domeniul cinegetic.Noua lege intitulată Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, nr.103 din 27 sept. 1996, a intrat în vigoare începând cu data de 26 oct. 1996. Ea a fost, înprincipal, rezultatul intervenţiilor şi insistenţelor conducerii A.G.V.P.S. din România.Forţaţi de împrejurări şi de scăderea aparent nejustificată a efectivelor unor speciiprincipale de vânat, care a urmat evenimentelor din 1989, s-au aliniat ulterior iniţiativei,impunându-şi unele formulări discutabile, şi reprezentanţii Autorităţii publice centralecare răspunde de silvicultură şi ai R.A. Romsilva.Legea în discuţie a fost îmbunătăţită ulterior prin prevederile Legii nr. 654/2001şi republicată, în noua formă, doar în anul 2002.Din prevederile legii reieşea cadrul organizatoric al activităţii, cu reliefareacelor trei niveluri: de stabilire a strategiei şi emanare a reglementărilor de administrare(1), de administrare propriu-zisă şi de control (2), precum şi de gestionare (3), aşadar deconcepţie, de decizie şi de execuţie în domeniul cinegetic (planşa 1).Plecându-se de la tradiţia din domeniul cinegetic, de la prevederile legii şiavând clar delimitat cadrul organizatoric al activităţii, s-a putut continua un modeficient de administrare şi de gestionare a fondului cinegetic naţional. Nu întâmplător,România a rămas una dintre puţinele ţări din sud-estul Europei cu efective mari devânat sălbatic de calitate. Legea nr. 407/2006, modificată şi completată prin prevederileLegii nr. 197/2007 şi Legii nr. 215/2008, precum şi prin prevederile O.U.G. nr.154/2008, a conservat, într-o mare măsură, modul benefic de administrare şi gestionarea fondului cinegetic. Din păcate, schimbările legislative prea dese şi reglementărilesecundare ce au urmat celor dintâi, au introdus o notă de confuzie şi neîncredere înviitorul organizării vânătoreşti din România, care şi-a dovedit în timp eficienţa.3.2. Scopul gestionării vânatuluiÎntre speciile de vânat, pe de o parte, şi între acestea şi mediul lor biotic şiabiotic de viaţă, pe de altă parte, s-a stabilit, în decursul timpului, un anumit echilibrurelativ stabil, menţinut în această stare de către vânători, prin vânătoare. Este vorbabineînţeles de o modalitate de vânătoare limitată, desfăşurată după reguli bine înţeleseşi respectate.Scopul principal al gestionării sau al gospodăririi durabile a vânatului îlconstituie tocmai menţinerea acestui echilibru denumit agro-silvo-cinegetic. Acest scopse poate enunţa mai detaliat astfel: conservarea unor efective sănătoase de vânat, într-ostructură convenabilă pe specii, pe clase de vârstă şi pe sexe, aşa încât să fie asigurateposibilităţi cât mai mari de practicare a vânătorii, în condiţiile unor prejudicii cât maireduse (acceptabile) produse sectoarelor de activitate agricol şi forestier.Concretizând cele de mai sus, în contextul legislaţiei în vigoare, trebuie precizatcă ministerul de resort, care este administratorul fondului cinegetic naţional, urmăreşte