Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Este pasăre tipic de stepă, cu comportament eratic. Masculul atinge 14-15(chiar 18) kg, iar femela doar 5-7 kg. Penajul masculului este alb-cenuşiu pe capşi gât, cu spatele ruginiu-gălbui cu dungi negre transversale şi rectricele externe albe.De o parte şi de alta a ciocului prezintă mustăţi specifice, a căror lungime creşte o datăcu vârsta (până la 18-19 cm). Femela are penajul închis şi nu prezintă mustăţi.Picioarele sunt cenuşiu-negricioase (planşa 47).La noi a fost întâlnită în efective apreciabile în Câmpia Română, Dobrogea,Banat şi Crişana. Acum sunt semnalate doar câteva exemplare în vestul ţării (judeţeleBihor şi Timiş). Cu intermitenţe a fost semnalată şi în judeţul Constanţa unde vine şiprobabil pleacă peste graniţă.Responsabilă de împuţinarea dropiei, până spre dispariţie, nu poate fi decâtmodernizarea agriculturii (desţelenirea stepelor necultivate, mecanizarea lucrăriloragricole şi, mai ales, chimizarea, constând în fertilizare, erbicidare, combatereadăunătorilor etc.).Pentru refacerea efectivelor se impune crearea unor habitate favorabile, incluseîn arii protejate special destinate acestui scop, şi importul de exemplare în vederearepopulării, eventual în cadrul unui program internaţional de protecţie şi favorizare aspeciei.2.4.27. Spârcaciul (Otis tetrax L.)Altă denumire: Dropie mică.Recunoaştere: Are talie evident mai mică decât dropia, cocoşul atingând doar0,7-0,9 kg. Penajul este diferit în funcţie de vârstă şi sex. Cocoşii maturi au capul brunruginiu,brăzdat de dungi negre, şi gâtul negru, cu două inele albe vizibile pe acesta. Pespate este brun-închis, cu dungi transversale subţiri şi negre, iar abdomenul estealbicios. Femela se deosebeşte prin capul şi gâtul brune-închis, cu dungi negretransversale. Aripile apar albe în zbor, exceptând vârful negricios al remigelor (planşa47).La noi este din ce în ce mai rar întâlnit şi doar în trecere. Cândva a cuibărit înRomânia. În ultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi în ţară.Manifestă preferinţă pentru terenurile deschise de stepă, de la Mediterană pânăîn Ucraina.2.4.28. Sitarul-de-mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite de lege, cum arfi sitarul-de-mal nordic, sitarul-de-nămol, culicii şi fugacii. Se recunoaşte însă dupăcioc, care este foarte asemănător cu cel al sitarului de pădure.Este o pasăre de pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, ca oaspete de vară,în Delta Dunării. Trece prin România în stoluri mici. Pare agitat permanent şi relativzgomotos, având zborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcate ruginii.Pe piept şi gât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada este neagră. Capul esteroşcat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine şi negre. Aripile sunt maronii-cenuşii, cu