Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Se întâlneşte de obicei în fâneţe şi lanuri de cereale, fiind afectat puternic înperioada cositului. Mai mult fuge pieziş decât zboară. Când este zburătăcit se ridicăpuţin, cu picioarele atârnânde, şi se lasă repede jos.2.4.22. Cârsteiul-de-baltă (Rallus aquaticus L.)Altă denumire: Cristel-de-baltă.Recunoaştere: Este foarte asemănător cu cristelul de câmp, dar se deosebeşteuşor de acesta prin penajul mai închis, ciocul roşu mai lung şi abdomenul dungat negrucu alb (planşa 47). Este oaspete de vară, întâlnit în stufărişuri, dar dificil de văzut.Prezenţa îi este trădată mai mult de sunetele puternice scoase în serii lungi. Esteuşor de recunoscut după un sunet caracteristic, exploziv care se stinge treptat.2.4.23. Cristelul pestriţ (Porzana porzana L.)Altă denumire: Cârstei pestriţ.Seamănă cu cârsteiul-de-câmp, dar este mai închis şi mai pestriţ în privinţacoloraţiei, şi cu cârsteiul-de-baltă în privinţa obiceiurilor. Are ciocul destul de scurt, ca şicârsteiul-de-câmp, iar picioarele colorate verzui (planşa 47).Trăieşte şi cuibăreşte în mlaştini, motiv pentru care este foarte greu de observat.Glasul sonor, care îi trădează prezenţa, se aude în nopţile de primăvară şi varatimpurie. Sunetele scurte, repetate mult timp, se aud de la mare distanţă, ca niştepicături de apă care cad într-un ritm de mai mult de una pe secundă.2.4.24. Cocorul mare (Grus grus L.)Este pasăre migratoare, de 5-6 kg, care trece în efective din ce în ce mai reduseprin România, în lunile aprilie şi septembrie-noiembrie. La noi în ţară nu cuibăreşte.Se recunoaşte uşor după penajul cenuşiu, după fruntea, sprâncenele şi rectricelenegre şi după creştetul capului nud şi roşu la exemplarele adulte. La cele tinere, creştetulcapului este sur. De la ochi pornesc spre gât două dungi deschise, iar o parte din remigelesecundare sunt late şi arcuite, atârnând în formă de seceră. Ciocul este roşiatic la bază şicenuşiu spre vârf. Degetul din spate al piciorului este poziţionat mai sus pe tars decât laalte păsări (planşa 47).În timpul migraţiei se deplasează cu o viteză relativ constantă de cca. 50 km/oră,în stoluri mari, atât ziua cât şi noaptea, păstrând forma de „V” a acestora.Întârzie la noi în timpul pasajului de toamnă, când se hrăneşte în porumburi,întotdeauna cu pază asigurată prin rotaţie, de anumite exemplare cu experienţă.Consumă însă şi alte seminţe, broaşte, melci.2.4.25. Cocorul mic (Anthropoides virgo L.)Este mai mic şi foarte rar întâlnit, doar în trecere, prin România. Are culoareapenajului cenuşie, un moţ specific pe cap şi partea anterioară a gâtului, guşa şi pieptulnegre-albăstrui. Nu are remigele secundare arcuite în formă de seceră precum cocorulmare (planşa 47).2.4.26. Dropia (Otis tarda L.)
Este pasăre tipic de stepă, cu comportament eratic. Masculul atinge 14-15(chiar 18) kg, iar femela doar 5-7 kg. Penajul masculului este alb-cenuşiu pe capşi gât, cu spatele ruginiu-gălbui cu dungi negre transversale şi rectricele externe albe.De o parte şi de alta a ciocului prezintă mustăţi specifice, a căror lungime creşte o datăcu vârsta (până la 18-19 cm). Femela are penajul închis şi nu prezintă mustăţi.Picioarele sunt cenuşiu-negricioase (planşa 47).La noi a fost întâlnită în efective apreciabile în Câmpia Română, Dobrogea,Banat şi Crişana. Acum sunt semnalate doar câteva exemplare în vestul ţării (judeţeleBihor şi Timiş). Cu intermitenţe a fost semnalată şi în judeţul Constanţa unde vine şiprobabil pleacă peste graniţă.Responsabilă de împuţinarea dropiei, până spre dispariţie, nu poate fi decâtmodernizarea agriculturii (desţelenirea stepelor necultivate, mecanizarea lucrăriloragricole şi, mai ales, chimizarea, constând în fertilizare, erbicidare, combatereadăunătorilor etc.).Pentru refacerea efectivelor se impune crearea unor habitate favorabile, incluseîn arii protejate special destinate acestui scop, şi importul de exemplare în vederearepopulării, eventual în cadrul unui program internaţional de protecţie şi favorizare aspeciei.2.4.27. Spârcaciul (Otis tetrax L.)Altă denumire: Dropie mică.Recunoaştere: Are talie evident mai mică decât dropia, cocoşul atingând doar0,7-0,9 kg. Penajul este diferit în funcţie de vârstă şi sex. Cocoşii maturi au capul brunruginiu,brăzdat de dungi negre, şi gâtul negru, cu două inele albe vizibile pe acesta. Pespate este brun-închis, cu dungi transversale subţiri şi negre, iar abdomenul estealbicios. Femela se deosebeşte prin capul şi gâtul brune-închis, cu dungi negretransversale. Aripile apar albe în zbor, exceptând vârful negricios al remigelor (planşa47).La noi este din ce în ce mai rar întâlnit şi doar în trecere. Cândva a cuibărit înRomânia. În ultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi în ţară.Manifestă preferinţă pentru terenurile deschise de stepă, de la Mediterană pânăîn Ucraina.2.4.28. Sitarul-de-mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite de lege, cum arfi sitarul-de-mal nordic, sitarul-de-nămol, culicii şi fugacii. Se recunoaşte însă dupăcioc, care este foarte asemănător cu cel al sitarului de pădure.Este o pasăre de pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, ca oaspete de vară,în Delta Dunării. Trece prin România în stoluri mici. Pare agitat permanent şi relativzgomotos, având zborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcate ruginii.Pe piept şi gât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada este neagră. Capul esteroşcat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine şi negre. Aripile sunt maronii-cenuşii, cu
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121: Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123: eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125: permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127: uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129: dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131: Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133: Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135: Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137: Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141: procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143: Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145: aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147: speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149: - amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151: neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153: CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155: ezultate la vânarea speciilor de c
- Page 156 and 157: de câte 50 m de sfoară cu stegule
- Page 158 and 159: Profilul interior al ţevilor cupri
Este pasăre tipic <strong>de</strong> stepă, cu comportament eratic. Masculul atinge 14-15(chiar 18) kg, iar femela doar 5-7 kg. Penajul masculului este alb-cenuşiu pe capşi gât, cu spatele ruginiu-gălbui cu dungi negre transversale şi rectricele externe albe.De o parte şi <strong>de</strong> alta a ciocului prezintă mustăţi specifice, a căror lungime creşte o datăcu vârsta (până la 18-19 cm). Femela are penajul închis şi nu prezintă mustăţi.Picioarele sunt cenuşiu-negricioase (planşa 47).La noi a fost întâlnită în efective apreciabile în Câmpia Română, Dobrogea,Banat şi Crişana. Acum sunt semnalate doar câteva exemplare în vestul ţării (ju<strong>de</strong>ţeleBihor şi Timiş). Cu intermitenţe a fost semnalată şi în ju<strong>de</strong>ţul Constanţa un<strong>de</strong> vine şiprobabil pleacă peste graniţă.Responsabilă <strong>de</strong> împuţinarea dropiei, până spre dispariţie, nu poate fi <strong>de</strong>câtmo<strong>de</strong>rnizarea agriculturii (<strong>de</strong>sţelenirea stepelor necultivate, mecanizarea lucrăriloragricole şi, mai ales, chimizarea, constând în fertilizare, erbicidare, combatereadăunătorilor etc.).Pentru refacerea efectivelor se impune crearea unor habitate favorabile, incluseîn arii protejate special <strong>de</strong>stinate acestui scop, şi importul <strong>de</strong> exemplare în ve<strong>de</strong>rearepopulării, eventual în cadrul unui program internaţional <strong>de</strong> protecţie şi favorizare aspeciei.2.4.27. Spârcaciul (Otis tetrax L.)Altă <strong>de</strong>numire: Dropie mică.Recunoaştere: Are talie evi<strong>de</strong>nt mai mică <strong>de</strong>cât dropia, cocoşul atingând doar0,7-0,9 kg. Penajul este diferit în funcţie <strong>de</strong> vârstă şi sex. Cocoşii maturi au capul brunruginiu,brăzdat <strong>de</strong> dungi negre, şi gâtul negru, cu două inele albe vizibile pe acesta. Pespate este brun-închis, cu dungi transversale subţiri şi negre, iar abdomenul estealbicios. Femela se <strong>de</strong>osebeşte prin capul şi gâtul brune-închis, cu dungi negretransversale. Aripile apar albe în zbor, exceptând vârful negricios al remigelor (planşa47).La noi este din ce în ce mai rar întâlnit şi doar în trecere. Cândva a cuibărit înRomânia. În ultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi în ţară.Manifestă preferinţă <strong>pentru</strong> terenurile <strong>de</strong>schise <strong>de</strong> stepă, <strong>de</strong> la Mediterană pânăîn Ucraina.2.4.28. Sitarul-<strong>de</strong>-mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite <strong>de</strong> lege, cum arfi sitarul-<strong>de</strong>-mal nordic, sitarul-<strong>de</strong>-nămol, culicii şi fugacii. Se recunoaşte însă dupăcioc, care este foarte asemănător cu cel al sitarului <strong>de</strong> pădure.Este o pasăre <strong>de</strong> pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, ca oaspete <strong>de</strong> vară,în Delta Dunării. Trece prin România în stoluri mici. Pare agitat permanent şi relativzgomotos, având zborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcate ruginii.Pe piept şi gât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada este neagră. Capul esteroşcat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine şi negre. Aripile sunt maronii-cenuşii, cu