Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

13.07.2015 Views

Se întâlneşte de obicei în fâneţe şi lanuri de cereale, fiind afectat puternic înperioada cositului. Mai mult fuge pieziş decât zboară. Când este zburătăcit se ridicăpuţin, cu picioarele atârnânde, şi se lasă repede jos.2.4.22. Cârsteiul-de-baltă (Rallus aquaticus L.)Altă denumire: Cristel-de-baltă.Recunoaştere: Este foarte asemănător cu cristelul de câmp, dar se deosebeşteuşor de acesta prin penajul mai închis, ciocul roşu mai lung şi abdomenul dungat negrucu alb (planşa 47). Este oaspete de vară, întâlnit în stufărişuri, dar dificil de văzut.Prezenţa îi este trădată mai mult de sunetele puternice scoase în serii lungi. Esteuşor de recunoscut după un sunet caracteristic, exploziv care se stinge treptat.2.4.23. Cristelul pestriţ (Porzana porzana L.)Altă denumire: Cârstei pestriţ.Seamănă cu cârsteiul-de-câmp, dar este mai închis şi mai pestriţ în privinţacoloraţiei, şi cu cârsteiul-de-baltă în privinţa obiceiurilor. Are ciocul destul de scurt, ca şicârsteiul-de-câmp, iar picioarele colorate verzui (planşa 47).Trăieşte şi cuibăreşte în mlaştini, motiv pentru care este foarte greu de observat.Glasul sonor, care îi trădează prezenţa, se aude în nopţile de primăvară şi varatimpurie. Sunetele scurte, repetate mult timp, se aud de la mare distanţă, ca niştepicături de apă care cad într-un ritm de mai mult de una pe secundă.2.4.24. Cocorul mare (Grus grus L.)Este pasăre migratoare, de 5-6 kg, care trece în efective din ce în ce mai reduseprin România, în lunile aprilie şi septembrie-noiembrie. La noi în ţară nu cuibăreşte.Se recunoaşte uşor după penajul cenuşiu, după fruntea, sprâncenele şi rectricelenegre şi după creştetul capului nud şi roşu la exemplarele adulte. La cele tinere, creştetulcapului este sur. De la ochi pornesc spre gât două dungi deschise, iar o parte din remigelesecundare sunt late şi arcuite, atârnând în formă de seceră. Ciocul este roşiatic la bază şicenuşiu spre vârf. Degetul din spate al piciorului este poziţionat mai sus pe tars decât laalte păsări (planşa 47).În timpul migraţiei se deplasează cu o viteză relativ constantă de cca. 50 km/oră,în stoluri mari, atât ziua cât şi noaptea, păstrând forma de „V” a acestora.Întârzie la noi în timpul pasajului de toamnă, când se hrăneşte în porumburi,întotdeauna cu pază asigurată prin rotaţie, de anumite exemplare cu experienţă.Consumă însă şi alte seminţe, broaşte, melci.2.4.25. Cocorul mic (Anthropoides virgo L.)Este mai mic şi foarte rar întâlnit, doar în trecere, prin România. Are culoareapenajului cenuşie, un moţ specific pe cap şi partea anterioară a gâtului, guşa şi pieptulnegre-albăstrui. Nu are remigele secundare arcuite în formă de seceră precum cocorulmare (planşa 47).2.4.26. Dropia (Otis tarda L.)

Este pasăre tipic de stepă, cu comportament eratic. Masculul atinge 14-15(chiar 18) kg, iar femela doar 5-7 kg. Penajul masculului este alb-cenuşiu pe capşi gât, cu spatele ruginiu-gălbui cu dungi negre transversale şi rectricele externe albe.De o parte şi de alta a ciocului prezintă mustăţi specifice, a căror lungime creşte o datăcu vârsta (până la 18-19 cm). Femela are penajul închis şi nu prezintă mustăţi.Picioarele sunt cenuşiu-negricioase (planşa 47).La noi a fost întâlnită în efective apreciabile în Câmpia Română, Dobrogea,Banat şi Crişana. Acum sunt semnalate doar câteva exemplare în vestul ţării (judeţeleBihor şi Timiş). Cu intermitenţe a fost semnalată şi în judeţul Constanţa unde vine şiprobabil pleacă peste graniţă.Responsabilă de împuţinarea dropiei, până spre dispariţie, nu poate fi decâtmodernizarea agriculturii (desţelenirea stepelor necultivate, mecanizarea lucrăriloragricole şi, mai ales, chimizarea, constând în fertilizare, erbicidare, combatereadăunătorilor etc.).Pentru refacerea efectivelor se impune crearea unor habitate favorabile, incluseîn arii protejate special destinate acestui scop, şi importul de exemplare în vederearepopulării, eventual în cadrul unui program internaţional de protecţie şi favorizare aspeciei.2.4.27. Spârcaciul (Otis tetrax L.)Altă denumire: Dropie mică.Recunoaştere: Are talie evident mai mică decât dropia, cocoşul atingând doar0,7-0,9 kg. Penajul este diferit în funcţie de vârstă şi sex. Cocoşii maturi au capul brunruginiu,brăzdat de dungi negre, şi gâtul negru, cu două inele albe vizibile pe acesta. Pespate este brun-închis, cu dungi transversale subţiri şi negre, iar abdomenul estealbicios. Femela se deosebeşte prin capul şi gâtul brune-închis, cu dungi negretransversale. Aripile apar albe în zbor, exceptând vârful negricios al remigelor (planşa47).La noi este din ce în ce mai rar întâlnit şi doar în trecere. Cândva a cuibărit înRomânia. În ultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi în ţară.Manifestă preferinţă pentru terenurile deschise de stepă, de la Mediterană pânăîn Ucraina.2.4.28. Sitarul-de-mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite de lege, cum arfi sitarul-de-mal nordic, sitarul-de-nămol, culicii şi fugacii. Se recunoaşte însă dupăcioc, care este foarte asemănător cu cel al sitarului de pădure.Este o pasăre de pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, ca oaspete de vară,în Delta Dunării. Trece prin România în stoluri mici. Pare agitat permanent şi relativzgomotos, având zborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcate ruginii.Pe piept şi gât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada este neagră. Capul esteroşcat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine şi negre. Aripile sunt maronii-cenuşii, cu

Este pasăre tipic <strong>de</strong> stepă, cu comportament eratic. Masculul atinge 14-15(chiar 18) kg, iar femela doar 5-7 kg. Penajul masculului este alb-cenuşiu pe capşi gât, cu spatele ruginiu-gălbui cu dungi negre transversale şi rectricele externe albe.De o parte şi <strong>de</strong> alta a ciocului prezintă mustăţi specifice, a căror lungime creşte o datăcu vârsta (până la 18-19 cm). Femela are penajul închis şi nu prezintă mustăţi.Picioarele sunt cenuşiu-negricioase (planşa 47).La noi a fost întâlnită în efective apreciabile în Câmpia Română, Dobrogea,Banat şi Crişana. Acum sunt semnalate doar câteva exemplare în vestul ţării (ju<strong>de</strong>ţeleBihor şi Timiş). Cu intermitenţe a fost semnalată şi în ju<strong>de</strong>ţul Constanţa un<strong>de</strong> vine şiprobabil pleacă peste graniţă.Responsabilă <strong>de</strong> împuţinarea dropiei, până spre dispariţie, nu poate fi <strong>de</strong>câtmo<strong>de</strong>rnizarea agriculturii (<strong>de</strong>sţelenirea stepelor necultivate, mecanizarea lucrăriloragricole şi, mai ales, chimizarea, constând în fertilizare, erbicidare, combatereadăunătorilor etc.).Pentru refacerea efectivelor se impune crearea unor habitate favorabile, incluseîn arii protejate special <strong>de</strong>stinate acestui scop, şi importul <strong>de</strong> exemplare în ve<strong>de</strong>rearepopulării, eventual în cadrul unui program internaţional <strong>de</strong> protecţie şi favorizare aspeciei.2.4.27. Spârcaciul (Otis tetrax L.)Altă <strong>de</strong>numire: Dropie mică.Recunoaştere: Are talie evi<strong>de</strong>nt mai mică <strong>de</strong>cât dropia, cocoşul atingând doar0,7-0,9 kg. Penajul este diferit în funcţie <strong>de</strong> vârstă şi sex. Cocoşii maturi au capul brunruginiu,brăzdat <strong>de</strong> dungi negre, şi gâtul negru, cu două inele albe vizibile pe acesta. Pespate este brun-închis, cu dungi transversale subţiri şi negre, iar abdomenul estealbicios. Femela se <strong>de</strong>osebeşte prin capul şi gâtul brune-închis, cu dungi negretransversale. Aripile apar albe în zbor, exceptând vârful negricios al remigelor (planşa47).La noi este din ce în ce mai rar întâlnit şi doar în trecere. Cândva a cuibărit înRomânia. În ultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi în ţară.Manifestă preferinţă <strong>pentru</strong> terenurile <strong>de</strong>schise <strong>de</strong> stepă, <strong>de</strong> la Mediterană pânăîn Ucraina.2.4.28. Sitarul-<strong>de</strong>-mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite <strong>de</strong> lege, cum arfi sitarul-<strong>de</strong>-mal nordic, sitarul-<strong>de</strong>-nămol, culicii şi fugacii. Se recunoaşte însă dupăcioc, care este foarte asemănător cu cel al sitarului <strong>de</strong> pădure.Este o pasăre <strong>de</strong> pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, ca oaspete <strong>de</strong> vară,în Delta Dunării. Trece prin România în stoluri mici. Pare agitat permanent şi relativzgomotos, având zborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcate ruginii.Pe piept şi gât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada este neagră. Capul esteroşcat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine şi negre. Aripile sunt maronii-cenuşii, cu

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!