Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Se întâlneşte de obicei în fâneţe şi lanuri de cereale, fiind afectat puternic înperioada cositului. Mai mult fuge pieziş decât zboară. Când este zburătăcit se ridicăpuţin, cu picioarele atârnânde, şi se lasă repede jos.2.4.22. Cârsteiul-de-baltă (Rallus aquaticus L.)Altă denumire: Cristel-de-baltă.Recunoaştere: Este foarte asemănător cu cristelul de câmp, dar se deosebeşteuşor de acesta prin penajul mai închis, ciocul roşu mai lung şi abdomenul dungat negrucu alb (planşa 47). Este oaspete de vară, întâlnit în stufărişuri, dar dificil de văzut.Prezenţa îi este trădată mai mult de sunetele puternice scoase în serii lungi. Esteuşor de recunoscut după un sunet caracteristic, exploziv care se stinge treptat.2.4.23. Cristelul pestriţ (Porzana porzana L.)Altă denumire: Cârstei pestriţ.Seamănă cu cârsteiul-de-câmp, dar este mai închis şi mai pestriţ în privinţacoloraţiei, şi cu cârsteiul-de-baltă în privinţa obiceiurilor. Are ciocul destul de scurt, ca şicârsteiul-de-câmp, iar picioarele colorate verzui (planşa 47).Trăieşte şi cuibăreşte în mlaştini, motiv pentru care este foarte greu de observat.Glasul sonor, care îi trădează prezenţa, se aude în nopţile de primăvară şi varatimpurie. Sunetele scurte, repetate mult timp, se aud de la mare distanţă, ca niştepicături de apă care cad într-un ritm de mai mult de una pe secundă.2.4.24. Cocorul mare (Grus grus L.)Este pasăre migratoare, de 5-6 kg, care trece în efective din ce în ce mai reduseprin România, în lunile aprilie şi septembrie-noiembrie. La noi în ţară nu cuibăreşte.Se recunoaşte uşor după penajul cenuşiu, după fruntea, sprâncenele şi rectricelenegre şi după creştetul capului nud şi roşu la exemplarele adulte. La cele tinere, creştetulcapului este sur. De la ochi pornesc spre gât două dungi deschise, iar o parte din remigelesecundare sunt late şi arcuite, atârnând în formă de seceră. Ciocul este roşiatic la bază şicenuşiu spre vârf. Degetul din spate al piciorului este poziţionat mai sus pe tars decât laalte păsări (planşa 47).În timpul migraţiei se deplasează cu o viteză relativ constantă de cca. 50 km/oră,în stoluri mari, atât ziua cât şi noaptea, păstrând forma de „V” a acestora.Întârzie la noi în timpul pasajului de toamnă, când se hrăneşte în porumburi,întotdeauna cu pază asigurată prin rotaţie, de anumite exemplare cu experienţă.Consumă însă şi alte seminţe, broaşte, melci.2.4.25. Cocorul mic (Anthropoides virgo L.)Este mai mic şi foarte rar întâlnit, doar în trecere, prin România. Are culoareapenajului cenuşie, un moţ specific pe cap şi partea anterioară a gâtului, guşa şi pieptulnegre-albăstrui. Nu are remigele secundare arcuite în formă de seceră precum cocorulmare (planşa 47).2.4.26. Dropia (Otis tarda L.)