Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

scufundă mult în apă, fugărind peştele pe care-l ajunge din urmă ca şi vidra. Se hrăneşteaproape exclusiv cu peşte.Trăieşte în colonii, se deplasează de regulă în stoluri, dar vânează solitar.După efectuarea scufundărilor stă la soare, cu aripile deschise, pentru a-şizvânta penajul. Acesta, spre deosebire de cel al altor păsări acvatice, nu este protejatprin ungere, deoarece glanda uropigiană lipseşte la cormoran.În luna aprilie femelele depun 3-4 ouă, în colonii de cuiburi amenajate în arbori.Puii sunt nidicoli şi nu pot zbura decât la 8 săptămâni.2.4.18. Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus P.)Este foarte asemănător cormoranului mare, de care se deosebeşte evident prinmărimea mult mai redusă (planşa 41). Este ca şi ceilalţi cormorani oaspete de vară, atâtîn Delta Dunării cât şi pe lacurile interioare, inclusiv de acumulare. Cuibăreşte încolonii amplasate în arbori situaţi lângă lacuri şi râuri. Zboară cu bătăi de aripi mai desedecât cormoranul mare.2.4.19. Cormoranul creţ (Phalacrocorax aristotelis P.)Este asemănător celorlalţi cormorani, dar se situează ca mărime între aceştia.Are corpul mai închis la culoare, prezentând primăvara un moţ specific pe creştet,poziţionat însă spre frunte, nu spre ceafă precum la cormoranul mare (planşa 41).2.4.20. Ţigănuşul (Plegadis falcinellus L.)Este o pasăre migratoare, oaspete de vară în perioada aprilie-octombrie. Seîntâlneşte frecvent în Delta Dunării şi foarte rar în sudul ţării. Culoarea sa generală esteneagră-măslinie. De aproape se pot observa nuanţele brune-ruginii pe cap, gât şiabdomen, precum şi nuanţe metalice purpurii şi verzui pe aripi. Ciocul lung, subţire şiuşor curbat în jos, este brun-verzui. Picioarele sunt brun-măslinii (planşa 41). În zborţine gâtul întins, combinând bătăile relativ repezi din aripi cu scurte planări. Emiteţipete diverse, însă specifice, când zboară.Consumă lipitori, melci, larve şi viermi, motiv pentru care este consideratfolositor.În mai-iunie depune 3-5 ouă într-un cuib amenajat pe sol sau în sălcii pe timp deinundaţii. Cloceşte numai femela, circa 21 de zile. Puii sunt nidicoli.2.4.21. Cârsteiul-de-câmp (Crex crex L.)Altă denumire: Cristel-de-câmp.Recunoaştere: Pasăre uşor mai mare decât prepeliţa, cu picioare mai lungi şicoloraţie generală brun-măslinie cu pete longitudinale roşcate. Are corpul şi gâtul maideschise şi pete alb-gălbui spre abdomen. Ciocul este cenuşiu-roşcat, iar picioarelecenuşii (planşa 47).Glasul masculului, foarte aspru, poate fi auzit din aprilie până în iulie, mai alesseara şi dimineaţa, în teren deschis.