Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

octombrie şi pleacă în martie. Are ciocul şi picioarele roşii. Masculul prezintă nuanţemai închise decât cele ale ferăstraşului mare, ciuful fiind mai evident şi având douăvârfuri. Peste piept prezintă o tentă brună galbenă cu dungi mai închise. Femela are şiea moţul cu două vârfuri. Oglinda, la ambele sexe, este albă, cu două dungi negretransversale, vizibile şi în timpul zborului (planşa 40). Spatele are culoarea mai închisădecât la ferăstraşul mare.2.4.14. Ferăstraşul mic (Mergus albellus L.)Este oaspete de iarnă, ca şi ceilalţi ferăstraşi, şi se întâlneşte, de regulă, în DeltaDunării. Se deosebeşte de aceştia prin mărimea mai redusă şi coloraţie. De asemenea, sedeosebeşte de ceilalţi ferăstraşi prin moţul care, atât la mascul cât şi la femelă, este abiaschiţat şi prin ciocul mai scurt, asemănător ciocului de raţă. Masculul este alb, cu excepţiasprâncenei, unei pete pe ceafă şi spatelui, care sunt negre. Femela şi exemplarele juvenileau capul maroniu, iar flancurile şi spatele maroniu-cenuşiu. Ambele sexe se disting uşordatorită obrajilor albi. Au zbor rapid şi agil, de obicei tăcut (planşa 40).2.4.15. Călifarul alb (Tadorna tadorna L.)Este specie de pasaj, dar şi oaspete de vară în România. Masculul şi femela seaseamănă la penaj, care pe fundal alb prezintă o bandă maro-roşiatică pe piept şi spate,negru cu luciu verzui pe cap şi la oglindă, iar remigele negricioase. Ciocul este roşu, caşi picioarele, iar masculul are în plus o protuberanţă evidentă, de aceeaşi culoare, pecioc (planşa 36).Cuibăreşte în vizuini, în apropierea malurilor.2.4.16. Călifarul roşu (Tadorna feruginea P.)Este mai terestru decât călifarul alb, preferând lacurile din zonele uscate destepă. Cuibăreşte atât în vizuini, cât şi în scorburile copacilor. Se deosebeşte de călifarulalb prin culoarea uniform ruginie. Prezintă ca şi călifarul alb oglindă verde-metalizat,precedată de o bandă albă. Masculul prezintă un inel negru schiţat la baza gâtului, darnu are protuberanţă pe cioc (planşa 36).2.4.17. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo B.)Este pasăre de pasaj şi oaspete de vară, care se comportă frecvent în DeltaDunării şi în lacurile de acumulare interioare, ca pasăre sedentară. Doar în iernile grelepărăseşte România, iar atunci când o face, pleacă toamna târziu şi soseşte înapoiprimăvara devreme.Este bine cunoscut şi nu prezintă interes pentru vânători.Exemplarele din ambele sexe sunt de culoare neagră, cu capul, gâtul şi pieptulde culoare negru lucios. Spatele este negru-măsliniu mat. Guşa, sub formă de sac, estelipsită de pene şi are culoarea alb-murdar spre galben. Picioarele negre au membranăinterdigitală completă. În haină de nuntă are câteva pene zbârlite pe cap, iarexemplarele mature prezintă pete albe pe gât şi pe flancuri. Ciocul, lung şi subţire, esteîntors la vârf pentru a facilita prinderea peştelui (planşa 41). Înoată foarte bine şi se