Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
2.4.5. Gâsca călugăriţă (Branta leucopsis)Altă denumire: Gâsca-cu-obraji-albi.Recunoaştere: Este gâscă de talie mică, atingând 1,5-2,0 kg. Fruntea, obrajii,pieptul şi abdomenul sunt albe, în contrast cu creştetul capului, gâtul, parţial spatele şirectricele care sunt negre (planşa 36). În România este întâlnită rar şi în efective reduse,ca oaspete de iarnă.De obicei zboară în stoluri mari, dispuse sub formă de arc. În zbor este dificil derecunoscut, mai ales de la distanţă.2.4.6. Raţa roşie (Aythya nyroca G.)Altă denumire: Raţa-cu-ochi-albi.Recunoaştere: Este specie de pasaj, dar şi oaspete de vară, care vine în martie şipleacă în noiembrie. Se întâlneşte mai frecvent în Deltă şi în bălţile din lungul Dunării.Coloraţia ambelor sexe este maronie-roşcată, mai estompată în cazul femelei.Răţoiul are ochii albi, ca de altfel şi abdomenul şi subcaudalele. Femela are ochiiînchişi la culoare, dar abdomenul şi subcaudalele albe. Ciocul şi picioarele sunt cenuşiialbăstrui.Oglinda la ambele sexe este albă. Caracteristic este şi capul uşor ţuguiat(planşa 38). Se poate confunda uşor cu raţa moţată, dar numai în zbor.2.4.7. Raţa arămie (Oxyura leucocephala S.)Altă denumire: Raţa-cu-cap-alb.Recunoaştere: Este specie de pasaj, oaspete de iarnă, care poate cuibări în modexcepţional în sud-estul României. Preferă lagunele cu apă sărată, dar se întâlneşte şi înunele amenajări piscicole cu apă dulce. Coloraţia ambelor sexe este maro-roşiatică.Răţoiul are capul alb, exceptând creştetul acestuia care este, ca şi gâtul, negru. Ochiisunt galbeni-roşietici, iar picioarele roşii întunecat. Femela are doar un desen maialbicios sub ochi şi spre gât (planşa 36).Se scufundă mult, dar zboară puţin.Ambele sexe au ciocul specific, mai pronunţat umflat la bază în cazul răţoiului.2.4.8. Raţa-cu-ciuf (Netta rufina P.)Este o raţă scufundătoare, de talie mare, oaspete de vară care soseşte înfebruarie - început de martie şi pleacă în octombrie-noiembrie. Este întâlnită în DeltaDunării şi foarte rar în alte zone. Dimorfismul sexual este evident. Masculul are capulcărămiziu cu penele creştetului erectibile, ciocul roşu, gâtul şi pieptul negre, spatelecafeniu, abdomenul alb strălucitor şi coada închisă la culoare. Femela este cafenie, cuobrajii albi şi cioc albăstrui, traversat de o dungă galbenă spre vârf. Oglinda, la ambelesexe, este albă (planşa 39).2.4.9. Raţa catifelată (Melanitta fusca L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete de iarnă, doar pe malul mării. Răţoiuleste aproape negru, cu o sprânceană albă, discretă, sub ochi. Raţa este brună, cu câte
două pete albicioase sub ochi. Oglinda, la ambele sexe, este albă. Femela are cioculcenuşiu închis, aproape negru, cel al masculului fiind negru, flancat de nuanţeportocalii, vizibile chiar şi în zbor. Caracteristică este umflătura acestuia (ongletul) sprebază (planşa 39).Ambele sexe au picioarele colorate în cenuşiu foarte închis, aproape negru.2.4.10. Raţa neagră (Melanitta nigra L.)Este oaspete de iarnă foarte rar întâlnit în România, doar pe malul mării. Răţoiuleste complet negru, cu onglet negru vizibil la rădăcina ciocului. De la onglet spre vârf,ciocul este galben-roşcat. Femela este brună, cu obrajii decoloraţi spre alb. Seamănăatât cu raţa catifelată, cu deosebirea că nu are oglindă albă, cât şi cu raţa cu cap alb, decare se distinge prin forma ciocului (planşa 40).2.4.11. Raţa-de-gheţuri (Clangula hyemalis L.)Apare foarte rar în România, exclusiv iarna. Răţoiul are mult alb în penaj, cucapul, pieptul şi spatele brune, iar oglinda evident albă. Coada lungă, în formă defurculiţă, are culoare brună. Raţa este brună pe spate şi piept, albă pe abdomen, cuoglinda şi gâtul, de asemenea, albe. Doar pe creştet şi pe obraz are uşoare pete brune.Picioarele raţei sunt cenuşii-albastre, ca şi ciocul acesteia, ciocul răţoiului fiind galben,în degrade către negru spre vârf şi bază (planşa 39).2.4.12. Ferăstraşul mare (Mergus merganser L.)Alte denumiri: Bâldan mare.Recunoaştere: Este un oaspete de iarnă, destul de rar întâlnit în România, caresoseşte în octombrie şi pleacă la sfârşitul lunii martie. Ca ordin de mărime, aregreutatea puţin peste cea a raţei mari (1,3-1,9 kg masculul, 1-1,4 kg - femela). Prezintăînsă un corpul mult mai zvelt. Ciocul este zimţat pe margine, roşu-portocaliu aprins, iarpicioarele galbene-portocalii îl fac inconfundabil. Masculul, în haină de nuntă, are capulşi gâtul de culoare verde-închis, spatele negru, abdomenul şi flancurile nuanţate în rozgalbenşi moţul, cu un singur vârf, lins. Femela are capul şi gâtul de culoare brună,moţul cu un singur vârf, de aceeaşi culoare, spatele şi flancurile cenuşii, cu nuanţebrune şi albastre, iar abdomenul alb. Linia de demarcaţie a gâtului de restul culoriicapului este tranşantă. Oglinda este albă, fără dungi negre (planşa 40). Ferestraşul marepreferă lagunele de pe malul mării, dar poate fi întâlnit şi în Delta Dunării. Hrana esteconstituită în principal din peşte, după care se scufundă până la 4 m adâncime. Poaterezista în apă până la 2 minute.2.4.13. Ferăstraşul moţat (Mergus serrator L.)Alte denumiri: Ferăstraş mijlociu, bâldan moţat.Recunoaştere: Este, ca şi ferăstraşul mare, oaspete de iarnă, mai rar întâlnit şiceva mai mic decât acesta (1-1,4 kg - masculul, 0,7-1,1 kg - femela). Soseşte tot în
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 104 and 105: Date fiind motivele evidenţiate ş
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121: Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123: eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125: permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127: uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129: dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131: Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133: Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135: Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137: Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141: procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143: Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145: aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147: speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149: - amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151: neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153: CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
- Page 154 and 155: ezultate la vânarea speciilor de c
două pete albicioase sub ochi. Oglinda, la ambele sexe, este albă. Femela are cioculcenuşiu închis, aproape negru, cel al masculului fiind negru, flancat <strong>de</strong> nuanţeportocalii, vizibile chiar şi în zbor. Caracteristică este umflătura acestuia (ongletul) sprebază (planşa 39).Ambele sexe au picioarele colorate în cenuşiu foarte închis, aproape negru.2.4.10. Raţa neagră (Melanitta nigra L.)Este oaspete <strong>de</strong> iarnă foarte rar întâlnit în România, doar pe malul mării. Răţoiuleste complet negru, cu onglet negru vizibil la rădăcina ciocului. De la onglet spre vârf,ciocul este galben-roşcat. Femela este brună, cu obrajii <strong>de</strong>coloraţi spre alb. Seamănăatât cu raţa catifelată, cu <strong>de</strong>osebirea că nu are oglindă albă, cât şi cu raţa cu cap alb, <strong>de</strong>care se distinge prin forma ciocului (planşa 40).2.4.11. Raţa-<strong>de</strong>-gheţuri (Clangula hyemalis L.)Apare foarte rar în România, exclusiv iarna. Răţoiul are mult alb în penaj, cucapul, pieptul şi spatele brune, iar oglinda evi<strong>de</strong>nt albă. Coada lungă, în formă <strong>de</strong>furculiţă, are culoare brună. Raţa este brună pe spate şi piept, albă pe abdomen, cuoglinda şi gâtul, <strong>de</strong> asemenea, albe. Doar pe creştet şi pe obraz are uşoare pete brune.Picioarele raţei sunt cenuşii-albastre, ca şi ciocul acesteia, ciocul răţoiului fiind galben,în <strong>de</strong>gra<strong>de</strong> către negru spre vârf şi bază (planşa 39).2.4.12. Ferăstraşul mare (Mergus merganser L.)Alte <strong>de</strong>numiri: Bâldan mare.Recunoaştere: Este un oaspete <strong>de</strong> iarnă, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> rar întâlnit în România, caresoseşte în octombrie şi pleacă la sfârşitul lunii martie. Ca ordin <strong>de</strong> mărime, aregreutatea puţin peste cea a raţei mari (1,3-1,9 kg masculul, 1-1,4 kg - femela). Prezintăînsă un corpul mult mai zvelt. Ciocul este zimţat pe margine, roşu-portocaliu aprins, iarpicioarele galbene-portocalii îl fac inconfundabil. Masculul, în haină <strong>de</strong> nuntă, are capulşi gâtul <strong>de</strong> culoare ver<strong>de</strong>-închis, spatele negru, abdomenul şi flancurile nuanţate în rozgalbenşi moţul, cu un singur vârf, lins. Femela are capul şi gâtul <strong>de</strong> culoare brună,moţul cu un singur vârf, <strong>de</strong> aceeaşi culoare, spatele şi flancurile cenuşii, cu nuanţebrune şi albastre, iar abdomenul alb. Linia <strong>de</strong> <strong>de</strong>marcaţie a gâtului <strong>de</strong> restul culoriicapului este tranşantă. Oglinda este albă, fără dungi negre (planşa 40). Ferestraşul marepreferă lagunele <strong>de</strong> pe malul mării, dar poate fi întâlnit şi în Delta Dunării. Hrana esteconstituită în principal din peşte, după care se scufundă până la 4 m adâncime. Poaterezista în apă până la 2 minute.2.4.13. Ferăstraşul moţat (Mergus serrator L.)Alte <strong>de</strong>numiri: Ferăstraş mijlociu, bâldan moţat.Recunoaştere: Este, ca şi ferăstraşul mare, oaspete <strong>de</strong> iarnă, mai rar întâlnit şiceva mai mic <strong>de</strong>cât acesta (1-1,4 kg - masculul, 0,7-1,1 kg - femela). Soseşte tot în