Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS
Date fiind motivele evidenţiate şi ţinând cont de faptul că sporul natural estemare, vânarea gaiţei este permisă în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie.În fapt se vânează doar ocazional, deoarece nu prezintă interes vânătoresc nicidin punct de vedere al tirului, nici pentru carne.2.4. Păsări de interes vânătoresc, la care vânătoarea este interzisăDouă categorii de păsări, la care vânarea este interzisă în prezent, se impune a fi,pe scurt, prezentate:speciile de păsări la care vânătoarea s-a interzis de mai mulţi ani, din cauzareducerii exagerate a efectivelor acestora în România (dropia, spârcaciul, cocoşul-demesteacăn,călifarii, potârnichea-de-stâncă, cocorul mare şi cocorul mic);speciile de păsări încă bine reprezentate în România, la care vânătoarea a fostinterzisă prin lege ca urmare a împuţinării efectivelor acestora în lume şi a protecţiei decare se bucură prin prevederile convenţiilor internaţionale şi directivele europene(gârliţa mică, gâsca neagră, gâsca-cu- obraji albi, gâsca-cu-gât-roşu, raţa roşie, raţaarămie, raţa-cu-ciuf, raţa catifelată, raţa neagră, ferăstraşul mic, mare şi moţat, fundacii,corcodeii, cormoranul mic, mare şi creţ, ţigănuşul, becaţina mare, sitarul-de-mal,cristeii şi ciocârlanul).Prezentarea speciilor de mai sus se face în scopul recunoaşterii lor, aşadarpentru a le putea deosebi de cele care sunt admise, în prezent, la vânătoare. Confuzia arputea interveni fie din faptul că se pot confunda uşor cu cele admise la vânătoare, fiedin cauza obişnuinţei intervenite în cazul celor a căror împuşcare a fost admisă până decurând.Şi într-un caz şi în celălalt, împuşcarea din greşeală a unui exemplar dintr-oastfel de specie atrage după sine răspunderi la fel de mari ca şi în cazul altor infracţiunicomise din culpă.Nu s-a considerat necesar să mai fie prezentate lebedele (mută, cântătoare şimică) şi pelicanii (comun şi creţ), deoarece sunt specii foarte bine cunoscute, la fel debine ca şi interdicţia împuşcării acestora. Nu s-a considerat necesar să mai fieprezentate nici speciile de vulturi, acvile, ulii şi şoimi, bufniţa, huhurezii, ciufii,cucuvelele şi striga, deoarece se ştie, la fel de bine, că împuşcarea tuturor acestor speciirăpitoare de zi şi de noapte este, de mai mult timp, interzisă. Aceste specii nu se potconfunda cu nici unele dintre cele admise la vânătoare.Doar în situaţia în care echilibrul ecologic ar putea fi pus în pericol în anumitezone, prin prădarea intensă a unor specii de interes vânătoresc (potârniche, fazan,iepuri, lapini în coloniile nou întemeiate), s-ar putea pune problema reducerii selective aefectivelor unora dintre aceste specii, cu aprobarea autorităţii publice centrale carerăspunde de protecţia mediului. Înmulţirea exagerată a uliului porumbar (Accipitergentilis) şi concentrările extraordinare de şorecari (Buteo sp.) din anumite ierni producîngrijorare, în multe situaţii, cinegeticienilor. Dar legea este lege şi trebuie respectată,pentru a nu suporta rigorile ei.2.4.1. Gârliţa mică (Anser erythropus L.)
Seamănă foarte mult cu gârliţa mare, dar se deosebeşte de aceasta prin:mărimea cu ceva mai redusă;culoarea uşor mai închisă a penajului;pata albă de pe frunte mai mare, care atinge ochiul;ciocul mai mic;un cerc galben în jurul ochiului, prezent şi la exemplarele juvenile;vârful aripilor închise care depăşesc vârful cozii;sunetele asemănătoare, dar de o tonalitate mai ridicată.Este întâlnită doar iarna în România, de regulă în cârdurile de gârliţă mare, înproporţie de doar 1-2%.Analizată de aproape este uşor de determinat (planşa 36). În zbor însă esteaproape imposibil de deosebit de gârliţa mare. Totuşi, vânătoarea acestei specii esteinterzisă.2.4.2. Gâsca-cu-cioc-scurt (Anser brachyrhyncus B.)Este oaspete de iarnă, foarte asemănătoare cu gâsca-de-semănătură (planşa 35).Se deosebeşte de aceasta prin: ciocul evident mai scurt şi de culoare roz la mijloc, nu portocaliu; picioarele de culoare roz; subcaudalele albe, ce se văd ca o bandă mai lată;capul mai mic şi mai închis la culoare, iar spatele mai deschis, cu luciu grialbastru; mărimea mai redusă.Se deosebeşte uşor de gâsca mare, nu numai prin mărime, ci şi prin coloraţiaciocului.2.4.3. Gâsca-cu-gât-roşu (Branta ruficollis P.)Este o gâscă mică, de 1,5-2,0 kg, inconfundabilă datorită penajului negru cupete roşii ruginii pe cap, guşă, gât şi piept, delimitate clar prin dungi albe (planşa 36).Sunetele şi zborul sunt de asemenea specifice.Soseşte iarna, de obicei o dată cu gârliţa mare, dar foarte rar zboară amestecatăcu aceasta. De regulă zboară în stoluri separate, dar nu în formaţie, ci asemănătorstolurilor de ciori.Iernează îndeosebi în Dobrogea şi în nord-estul Bulgariei.2.4.4. Gâsca neagră (Branta bernicla L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete de iarnă.Este o gâscă mică (1,5 - 2 kg), de culoare neagră-gri, cu abdomenul albicios şisubcaudelele de un alb strălucitor. Prezintă două pete albe, în formă de semilună,poziţionate orizontal pe gât (planşa 35).
- Page 54 and 55: culoare spre vârf.Greutatea exempl
- Page 56 and 57: îndreptate în sus. Nuanţele culo
- Page 58 and 59: Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul
- Page 60 and 61: Simţuri: Este înzestrat cu un mir
- Page 62 and 63: zona de câmpie şi în Lunca Dună
- Page 64 and 65: 2.1.17. Hermelina (Mustela erminea
- Page 66 and 67: Habitat: Mediul cel mai propice de
- Page 68 and 69: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 70 and 71: deveni la un moment dat explozivă,
- Page 72 and 73: culcuşul pentru iernat. În căuta
- Page 74 and 75: apropiate decât la câine. La trap
- Page 76 and 77: cioturi, pe arbori tăiaţi, pe bă
- Page 78 and 79: Denumiri: Vidră, lutră, pui de vi
- Page 80 and 81: Alte denumiri: Gâscă mare, gânsa
- Page 82 and 83: Alte denumiri: Raţă sălbatică m
- Page 84 and 85: Perioada de vânare este cuprinsă
- Page 86 and 87: iar abdomenul alb. Femela, mai disc
- Page 88 and 89: creştet, orientate transversal. Oc
- Page 90 and 91: Descriere: Dimorfismul sexual este
- Page 92 and 93: Vânarea trebuie efectuată cu mare
- Page 94 and 95: şi seminţe suculente, cereale de
- Page 96 and 97: La sfârşitul lunii aprilie - înc
- Page 98 and 99: Alte denumiri: Golumb, porumbel alb
- Page 100 and 101: Cuibăreşte în păduri, în parcu
- Page 102 and 103: Vânare: Vânătorii sunt conştien
- Page 106 and 107: 2.4.5. Gâsca călugăriţă (Brant
- Page 108 and 109: octombrie şi pleacă în martie. A
- Page 110 and 111: Se întâlneşte de obicei în fân
- Page 112 and 113: dungi longitudinale închise la cul
- Page 114 and 115: CAPITOLUL IIIGESTIONAREA VÂNATULUI
- Page 116 and 117: anual evoluţia efectivelor speciil
- Page 118 and 119: între categoriile de vârstă juve
- Page 120 and 121: Prin însumarea efectivelor reale s
- Page 122 and 123: eproducţie, trebuie ocrotite şi
- Page 124 and 125: permanent locurile de înnoptare, t
- Page 126 and 127: uscate, cereale etc.). De asemenea,
- Page 128 and 129: dezafectării celor devenite neutil
- Page 130 and 131: Astfel, crestele munţilor şi o pa
- Page 132 and 133: Astfel de plantaţii de ros în zon
- Page 134 and 135: Acolo unde există linii parcelare
- Page 136 and 137: Anatidele şi alte specii de păsă
- Page 138 and 139: păsări de apă aflate în pasaj
- Page 140 and 141: procurarea şi transportul material
- Page 142 and 143: Asemenea crescătoriilor tradiţion
- Page 144 and 145: aprobat ordonanţele şi hotărâri
- Page 146 and 147: speciale de conservare a unor mamif
- Page 148 and 149: - amenajarea de scăldători uscate
- Page 150 and 151: neglijenţă, fondului cinegetic. M
- Page 152 and 153: CAPITOLUL IVPRACTICA VÂNĂTORII4.1
Seamănă foarte mult cu gârliţa mare, dar se <strong>de</strong>osebeşte <strong>de</strong> aceasta prin:mărimea cu ceva mai redusă;culoarea uşor mai închisă a penajului;pata albă <strong>de</strong> pe frunte mai mare, care atinge ochiul;ciocul mai mic;un cerc galben în jurul ochiului, prezent şi la exemplarele juvenile;vârful aripilor închise care <strong>de</strong>păşesc vârful cozii;sunetele asemănătoare, dar <strong>de</strong> o tonalitate mai ridicată.Este întâlnită doar iarna în România, <strong>de</strong> regulă în cârdurile <strong>de</strong> gârliţă mare, înproporţie <strong>de</strong> doar 1-2%.Analizată <strong>de</strong> aproape este uşor <strong>de</strong> <strong>de</strong>terminat (planşa 36). În zbor însă esteaproape imposibil <strong>de</strong> <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> gârliţa mare. Totuşi, vânătoarea acestei specii esteinterzisă.2.4.2. Gâsca-cu-cioc-scurt (Anser brachyrhyncus B.)Este oaspete <strong>de</strong> iarnă, foarte asemănătoare cu gâsca-<strong>de</strong>-semănătură (planşa 35).Se <strong>de</strong>osebeşte <strong>de</strong> aceasta prin: ciocul evi<strong>de</strong>nt mai scurt şi <strong>de</strong> culoare roz la mijloc, nu portocaliu; picioarele <strong>de</strong> culoare roz; subcaudalele albe, ce se văd ca o bandă mai lată;capul mai mic şi mai închis la culoare, iar spatele mai <strong>de</strong>schis, cu luciu grialbastru; mărimea mai redusă.Se <strong>de</strong>osebeşte uşor <strong>de</strong> gâsca mare, nu numai prin mărime, ci şi prin coloraţiaciocului.2.4.3. Gâsca-cu-gât-roşu (Branta ruficollis P.)Este o gâscă mică, <strong>de</strong> 1,5-2,0 kg, inconfundabilă datorită penajului negru cupete roşii ruginii pe cap, guşă, gât şi piept, <strong>de</strong>limitate clar prin dungi albe (planşa 36).Sunetele şi zborul sunt <strong>de</strong> asemenea specifice.Soseşte iarna, <strong>de</strong> obicei o dată cu gârliţa mare, dar foarte rar zboară amestecatăcu aceasta. De regulă zboară în stoluri separate, dar nu în formaţie, ci asemănătorstolurilor <strong>de</strong> ciori.Iernează în<strong>de</strong>osebi în Dobrogea şi în nord-estul Bulgariei.2.4.4. Gâsca neagră (Branta bernicla L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete <strong>de</strong> iarnă.Este o gâscă mică (1,5 - 2 kg), <strong>de</strong> culoare neagră-gri, cu abdomenul albicios şisubcau<strong>de</strong>lele <strong>de</strong> un alb strălucitor. Prezintă două pete albe, în formă <strong>de</strong> semilună,poziţionate orizontal pe gât (planşa 35).
Change language