Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Începând din luna aprilie, femela depune 5-6 ouă, care sunt clocite alternativ decei doi parteneri, circa 14 zile. Puii sunt nidicoli. Scoate două serii de pui pe an.Se vânează în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alice de 2 mm.2.3.35. Cioara grivă (Corvus corone L.)Alte denumiri: Cioară cenuşie (Corvus corone sardonius), denumire uzitatăcorect în sud, şi cioară-grivă-ardeleană (Corvus corone cornix) folosită, de asemenea,corect în Transilvania, Banat şi Bucovina. Se mai folosesc denumirile de cioară sură,grivană sau cioara grivă sudică în restul ţării, la sud şi la est de Carpaţi. De fapt suntdouă subspecii de cioară grivă, care se deosebesc puţin din punct de vedere morfologic,nu însă şi din punct de vedere vânătoresc. Carpaţii par să reprezinte linia de demarcaţieîntre aceste două subspecii.În România, doar în Banat şi în sudul Ardealului, se mai întâlneşte o subspecieneagră de cioară grivă, denumită cioara neagră (Corvus corone corone L.), foarteasemănătoare cu cioara de semănătură, fără însă a prezenta piele nudă alburie la bazaciocului şi „pantaloni”. Se aseamănă la aspect general cu corbul, dar este mai redusă cadimensiuni.Recunoaştere: Cioara cenuşie are capul, guşa, remigele aripilor şi rectricelecozii de culoare neagră mată, restul corpului fiind cenuşiu (planşa 49). Cioara grivăardeleană este de dimensiuni puţin mai reduse decât cioara cenuşie, iar contrasteleculorilor sunt mai pregnante, în sensul că are remigele secundare de un negru lucios, iar„vesta” cenuşie este mai deschisă la culoare.Ambele subspecii trăiesc în număr mare la câmpie. În zonele de dealuri sunt mairare, iar în regiunea de munte, de-a lungul văilor, doar câteva exemplare. Cioaracenuşie este regăsită în efective numeroase şi în Lunca şi Delta Dunării.Glasul este un cârâit caracteristic. Simţul văzului este de o acuitate excepţională.Are longevitate mare, apreciată la 20-30 de ani.Hrana: Se hrăneşte cu ouăle şi puii păsărilor mici, producând pagube înpopulaţiile de fazani, potârnichi, prepeliţe, nagâţi, gâşte şi raţe sălbatice, lişiţe etc.Atacă puii mici de iepure şi chiar exemplarele adulte rănite sau neputincioase. Consumăînsă şi mari cantităţi de larve, insecte, şoareci, excremente, resturi de cadavre şi omulţime de vegetale (cereale, seminţe de floarea-soarelui, fructe etc.).Prin modul de hrănire produce pagube activităţii cinegetice, dar şi agriculturii,într-o măsură mai mare decât este folositoare prin culegerea larvelor dăunătoare. Dinaceste motive este considerată specie păgubitoare, mai ales pentru vânatul util cu pene,şi este tratată ca atare.Obiceiuri: Primăvara trăieşte în perechi izolate, vara în familii cu pui, iar spretoamnă se strânge în stoluri nu prea numeroase. Numărul ciorilor grive pare să creascăiarna, în anumite zone sud-estice şi vestice, prin aportul de exemplare eratice venitedinspre nord.Reproducere: Perechile de ciori îşi amenajează sau îşi reamenajează anualcuiburile în arbori izolaţi, înalţi. Nu cuibăreşte niciodată în colonii, dar cuiburile pot fiamplasate în arbori apropiaţi.Depune 4-6 ouă la începutul lunii aprilie. Femela cloceşte singură timp de 18zile. Puii sunt nidicoli şi părăsesc cuibul doar după o lună. Devin maturi sexual la unan.