Manual pentru examenul de vanator.pdf - AGVPS

Cuibăreşte în păduri, în parcuri şi în grădini mari. Este sperios şi precaut.Depune în aprilie 4-5 ouă verzi, cu stropi roşcaţi, amplasate în cuiburi asemănătoarecelor de cocoşar. Femela cloceşte 14 zile. Puii sunt nidicoli.Iernează în stoluri mici, în pădurile de stejar, unde consumă preponderent boabede vâsc.Se vânează, ca şi ceilalţi sturzi, între 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alice de2 mm.2.3.32. Sturzul cântător (Turdus philomelos L.)Este foarte asemănător cu sturzul-de-vâsc, dar de dimensiuni puţin mai reduse.Coloraţia celor două specii pare identică la prima vedere, dar în cazul sturzuluicântător, remigele şi rectricele sunt colorate uniform. În plus, gâtul, pieptul şiabdomenul sunt uşor mai alburii, fără însă ca această culoare să atingă ochiul. Aripilesunt albe pe dedesubt doar în partea posterioară, partea anterioară fiind galbenă (planşa48).Este un oaspete de vară, care iernează doar sporadic în Delta Dunării. Apare înmartie, de la câmpie până la munte, cuibărind în păduri, în crânguri, în parcuri şi îngrădini. Pleacă târziu, când vremea se strică.Se vânează ca şi speciile de sturzi abordate anterior.2.3.33. Sturzul-de-vii (Turdus iliacus)Este mai mult specie de pasaj, care rămâne iarna în România, din octombriepână în mai. În timpul migraţiei şi iarna este întâlnit în stoluri mici, în pădurile rare, cutufişuri înalte, şi în vii. Seamănă cu sturzul cântător, dar are flancurile roşcate, parteainferioară şi interioară a aripii de culoare roşie-cărămizie şi o sprânceană albă evidentă(planşa 48). Cântecul său prezintă mai multe variante.Se vânează ca şi celelalte specii de sturzi.2.3.34. Graurul (Sturnus vulgaris L.)Este oaspete de vară, întâlnit în efective foarte mari în România. Soseşte lasfârşitul lunii februarie şi pleacă toamna târziu.Se recunoaşte după culoarea neagră, împestriţată cu pete albe, mai intense iarna.Vara are ciocul galben şi culoarea mai vie, toamna are ciocul cenuşiu şi culoarea maimată (planşa 49).Se află tot timpul în mişcare, în căutare de insecte, fructe, seminţe etc.Trăieşte în stoluri, exceptând perioada de cuibărit. Stolurile sunt uneori dedimensiuni uriaşe, membrii acestora zburând perfect sincronizat. Înnoptează cuprecădere în stufărişuri, făcând o zarvă de nedescris. În zbor scoate continuu strigătescurte şi aspre. Cântecul său este însă melodios, compus din fluierături, combinate cufoarte multe sunete imitate.Cuibăreşte în scorburi, în crăpături din ziduri, sub ţiglele caselor părăsite, încuiburi artificiale şi în alte asemenea locuri care îi asigură protecţia puilor. Cuibul esteamenajat din fibre vegetale şi din fulgi, la construirea lui contribuind atât masculul, câtşi femela.