Nr. 1 - Pro Didactica

EX CATHEDRACeea ce avem de învãþatsã facem, învãþãm fãcînd./Aristotel/EX CATHEDRAPreliminarii curriculareReforma curricularã constituie esenþa reformeidin sistemul educaþional. Fiind motivatã ºi argumentatãdin punct de vedere teoretic ºi practic, inclusivde metamorfozele social-politice ºi culturale, aceastaa fost iniþiatã în majoritatea þãrilor din Europa de Estla începutul anilor nouãzeci. Conceptul de curriculumînsã "traseazã o direcþie fundamentalã în proiectareaºi dezvoltarea educaþiei" secolului al XX-lea. Termenulca atare a început sã-ºi facã loc în vocabularulpedagogic basarabean acum un deceniu, rãstimp încare a reuºit sã se încetãþeneascã în mare ºi în lexiculprofesional, nu fãrã rezerve ºi reticenþe chiar din parteaunor spirite mai conservatoare ºi tributare tradiþiei,deseori perimate. O succintã explicaþie a etimologieicuvîntului o credem oportunã, mai ales pentru amotiva "familiaritatea" noþiunii pentru vorbitorii delimba românã: provenit din latinã, în care are sensulde "scurtã alergare", în românã a devenit bine cunoscutîn sintagma latinã uzualã "curriculum vitae"(cursul vieþii), în domeniul educaþional însã înglobeazã"tot ce are legãturã cu procesul devenirii umaneprin intermediul învãþãrii" (Criºan, Al., 1997)."Dicþionarul de pedagogie" din 1979 defineºtecurriculum-ul ca "programul activitãþii educaþionale/ºcolare în integralitatea ºi funcþionalitatea sa, care seconcretizeazã în plan de învãþãmînt, programe ºcolare,manuale, ghiduri metodice (…) ce conduc larealizarea obiectivelor", respectiv la formarea personalitãþiiumane, în general, a elevului în mod special,"corespunzãtor scopurilor educaþionale" (apudCristea, S.,1998).Filozoful ºi psihopedagogul american JohnDewey (1859-1952) a formulat încã în 1902 o semnificaþieexhaustivã a conceptului de curriculum, carea devenit clasicã pentru pedagogia secolului alXX-lea, cuprinzînd astfel nu numai conþinuturileViorica GORAª-POSTICÃincluse în programele ºcolare ci ºi experienþele deînvãþare ale elevilor. Pe parcursul secolului, conceptula evoluat, avînd astãzi o semnificaþie complexã ºidesemnînd "atît aria extinsã a ofertelor de învãþare ºia manierelor de organizare a acestora de cãtre instituþiileºcolare cît ºi corpusul de documente prinintermediul cãrora sînt proiectate, organizate, implementate,evaluate ºi revizuite, într-o manierã (depreferinþã, flexibilã ºi deschisã) aceste "oferte","contexte" ori "activitãþi" de învãþare" (Criºan, Al.,1997). În literatura de specialitate se vehiculeazãfoarte multe definiþii ale conceptului; este interesantde remarcat cã aproape toate definiþiile acestea vizeazãînvãþarea, din care derivã o întrebare fundamentalã:"Ce ºi cît ne intereseazã din ceea ce numim învãþare?"(Criºan, Al., 1997). Ulterior, conceptul a evoluat,ajungînd sã întruneascã ºi întrebãrile cum ºi din caremateriale se învaþã în ºcoalã, treptat antrenînd ºi altesensuri adiacente care au contribuit la "sofisticarea"noþiunii. La sfîrºitul anilor ’70 curriculum-ul eraînþeles ca "un ansamblu de acþiuni planificate pentruprovocarea instruirii: el cuprinde definirea obiectivelorpredãrii, conþinuturile, metodele (incluzînd ºievaluarea), materialele (ºi manualele ºcolare) ºi28PRELIMINARII CURRICULARE