VÂNĂTOAREA ÎN REUNIUNEA DE LUCRU VÂNĂTOAREA - AGVPS

REUNIUNE DE LUCRUCU REPREZENTANŢII CONDUCERILORASOCIAŢIILOR AFILIATEBRAÆOV29-30 MAI 2012|Actualitatecare nu sunt grevate de contracte în derularesau hotărâri judecătoreşti executorii;• să atribuie gratuit administrarea resurseiacvatice vii AGVPS din România, asimilatăprin lege instituţiilor de utilitate publică carepot primi gratuit în folosinţă astfel de bunuripublice, deoarece AGVPS este în măsură să organizezeşi să coordoneze mai bine, fără nici unfel de cheltuială din partea statului, exploatareadurabilă şi protecţia/conservarea mai eficientăa resursei acvatice vii din habitatele piscicolenaturale.În sfârşit, sunt multe probleme neclare şi controversate,dar importante pentru asociaţiile de vânătorişi de pescari sportivi, din punct de vedere financiarcontabil,în primul rând din cauza reglementărilorextinse şi confuze în materie, aflate uneori încontradicţie.La solicitarea reprezentanţilor mai multorasociaţii de vânători şi de pescari sportivi dinRomânia şi în contextul schimbărilor intervenitela nivelul conducerilor ministerelorsub „influenţa” cărora se desfăşoară activităţile devânătoare şi de pescuit recreativ-sportiv din ţaranoastră, a fost convocată, de către directorul generalal AGVPS, o reuniune de lucru cu preşedinţii şi/sau directoriişi contabilii şefi ai asociaţiilor afiliate, pentrua inventaria problemele actuale, de interes general,cu care se confruntă acestea, a avea un schimb largde opinii şi experienţă în domeniul preocupărilorcotidiene şi a stabili, împreună, un mod mai unitarşi eficient de susţinere a intereselor comune, înavantajul, până la urmă, al vânătorilor şi pescarilorsportivi din România şi al societăţii în care trăim. Nua fost ocolită nici problema delicată a oportunităţiiunor plângeri adresate, din partea tuturor sau doara celor direct afectaţi, DNA sau Parchetului de pelângă ÎCCJ şi, în completare, Curţii de Conturi aRomâniei, în legătură cu modul abuziv şi păgubitorde recontractare a gestionării faunei cinegetice şia autorizării abuzive a exploatării resursei acvaticevii din habitatele piscicole naturale. Prilejul a fostfolosit şi pentru lansarea unui apel, din partea conduceriiexecutive a AGVPS, în interesul participăriireprezentanţilor tuturor asociaţiilor afiliate la reuşitamanifestării halieutico-cinegetice programate a sedesfăşura în perioada 26-30 septembrie 2012, laConstanţa.La reuniunea convocată în timp util, cu un proiectde ordine de zi mobilizator şi materiale conciseanexate în scopul preorientării dezbaterilor peprobleme importante şi de interes comun, au fostprezenţi 100 delegaţi, din partea a 35 judeţe şidin Municipiul Bucureşti, reprezentând 49 dintreasociaţiile tradiţionale afiliate.În deschiderea lucrărilor, dl dir. gen. N. Şelaru a remarcatcă problemele majore ale asociaţiilor afiliate,dar nu numai ale acestora, sunt, după cum bine secunoaşte, departe de a fi total soluţionate.S-a depăşit problema spinoasă a recontractării celormai multe dintre fondurile cinegetice la care contracteleau expirat în anii 2011 şi 2012, dar acţiuneanu s-a finalizat încă şi, în plus, sunt foarte multelitigii de soluţionat pe rolul instanţelor competentede judecată, în legătură cu atribuirile abuzive defonduri cinegetice, făcute de conducerea şi structurileMMP unor gestionari propuşi de asociaţiilede proprietari de terenuri nelegal constituite. Înafara acestor probleme ale unora dintre asociaţii,toate asociaţiile gestionare de fonduri cinegeticeau o problemă prezentă şi de viitor, în legătură cuîndeplinirea obligaţiilor contractuale, criticate acum,dar însuşite anterior fără posibilitate de negociere.O problemă de mare importanţă pentruprotecţia eficientă şi gestionarea durabilă a fauneicinegetice o constituie, mai nou, şi existenţavânătorilor în afara organizaţiilor vânătoreşti. Aceştivânători, care nu îşi aduc în nici un fel contribuţiala ocrotirea şi îngrijirea vânatului, nu sunt delocinteresaţi de ceea ce lasă în urma lor după vânătorilela care sunt acceptaţi. Prin modificarea neinspiratăadusă Legii armelor şi muniţiilor în anul 2011, fărănici un fel de consultare a forurilor de reprezentareale vânătorilor din România, s-a creat, deliberatsau nu, premiza dezorganizării vânătorilor, a spoririinumărului lor şi a creşterii vânzărilor de arme defoc şi muniţii, concomitent cu înmulţirea bruscă anumărului de potenţiali braconieri.Pe linie de pescuit recreativ-sportiv, problemelesunt, la momentul actual, mai complicate. Fărărespectarea şi aplicarea prevederilor legii în domeniuşi a unor hotărâri judecătoreşti definitiveşi irevocabile, conducerea ANPA nu poate ieşi dincriza generalizată, creată deliberat prin autorizareanelegală a asociaţiilor de pescari sportivi, în scopulexploatării, prin pescuit recreativ-sportiv, a resurseiacvatice vii din habitatele piscicole naturale. ANPAnu mai are, în opinia conducerii executive a AGVPS,decât trei posibilităţi de reintrare în legalitate:• să prelungească, prin acte-adiţionale, contracteleîncheiate anterior între asociaţiile depescari sportivi şi CNAFP, aşa cum o obliga legeaşi, de curând, hotărârile obţinute în acest sens,definitive şi irevocabile, de AJVPS Suceava şiAJVPS Galaţi;• să concesioneze, cu respectarea întocmai alegii, exploatarea resursei acvatice vii din habitatelepiscicole naturale, după cum o obligăaceasta, dar numai pentru zonele de pescuitVânătorul și Pescarul RomânAvând în vedere multitudinea problemelor propusea se dezbate şi marea diversitate a acestora,reuniunea de lucru s-a organizat şi desfăşurat pedouă secţiuni distincte, cu preşedinţii şi/sau directoriiasociaţiilor afiliate, în probleme administrativjuridice,şi cu contabilii şefi ai acestor asociaţii, înprobleme financiar-contabile.Dezbaterile din secţiunea de lucru cupreşedinţii/directorii asociaţiilor afiliateÎn baza Ordinii de zi au fost abordate, sistematic şila obiect, problemele administrativ-juridice curente,de interes general, precum şi altele colaterale acestora,referitoare la protecţia şi conservarea fauneicinegetice şi a mediului acesteia de viaţă.Discuţiile au demarat prin prezentarea situaţieiactuale a gestionării faunei cinegetice din România,rezultată în urma modificării forţate a legii şi aaplicării interpretative a acesteia, fără respectareaîntocmai a prevederilor ei şi a reglementărilor subsidiare,de către conducerea şi structurile MMP.În condiţiile cunoscute, de aplicare incorectă şipărtinitoare a reglementărilor în materie, majoritateaasociaţiilor vânătoreşti tradiţionale, afiliate laAGVPS din România, au reuşit să preia în gestionarefoarte multe dintre fondurile cinegetice pe care leavusese până atunci în responsabilitate. Unele aureuşit chiar să depăşească numărul acestora (AVPSRoman, AJVPS Gorj, AJVPS Galaţi), dar au fost şimulte asociaţii tradiţionale cu număr foarte marede vânători, grav afectate din acest punct de vedere(AJVPS Mureş, AJVPS Bistriţa Năsăud, AJVPSCovasna, AJVPS Braşov, AJVPS Sibiu, AJVPS Alba şialtele din Ardeal). Meritele asociaţiilor câştigătoareşi eşecurile asociaţiilor perdante, în condiţiile deaplicare incorectă şi părtinitoare a reglementărilor învigoare de către structurile MMP, s-au datorat conjuncturilorlocale, pe de o parte, şi eforturilor conduceriloracestor asociaţii, de pe altă parte. Au fost şisituaţii sesizate, în care conducerile unor asociaţii nuau ştiut să-şi valorifice posibilităţile sau pur şi simpluau uitat, din varii motive, de interesele majoreale vânătorilor cotizanţi. Nu se detaliază însă astfelde situaţii, motivat de faptul că sunt puţine, neverificabileşi, mai ales, fiindcă se doreşte o regrupare arândurilor noastre, inclusiv cu cei care, la un momentdat, se bănuieşte că au uitat de interesele comunesau interesele celor ce i-au ales.Spre deosebire de situaţia asociaţiilor vânătoreştiafiliate, dar şi a celor neafiliate, RNP Romsilva apierdut, forţat apreciem noi, gestionarea a foarte3|

urile, ca structuri specializate ale statului în domeniu,au demonstrat deja nivelul responsabilităţii şiprofesionalismului, cum nu se poate mai evident, cuocazia recontractării gestionării faunei cinegetice înanii 2011 şi 2012. Responsabilitatea acestora a fostreliefată, la fel de clar, în managementul fonduluiforestier şi activitatea de exploatare forestieră, careau condus la concluzia, de notorietate, a dezastruluiactual din pădurile României.În legătură cu situaţia şi perspectivele gestionăriiresponsabile a faunei cinegetice au luat cuvântul 16participanţi:1. Dl dir. Martiniuc Eusebiu (AJVPS Vrancea) aridicat problema „studiilor”fondurilor cinegetice.Conform art. 17din Legea nr. 407/2006actualizată, „planurilede management cinegetic”trebuiau întocmitede personal cuspecializare superioarăsilvică şi predate ITRSV,spre aprobare, în 6luni de la contractareagestionării faunei din fondurile cinegetice. Darinstrucţiunile şi conţinutul modelului de studiu, conceputde ICAS şi Facultatea de Silvicultură din Braşov,au făcut obiectul unor discuţii nefinalizate, deoareceprintr-un eventual studiu întocmit conform acestoras-ar fi modificat sau s-ar fi încălcat anumite prevedericontractuale, referitoare la numărul de instalaţiişi la cantităţile de hrană necesare a fi asiguratepentru vânat. Mai există însă şi un alt impedimentprivind întocmirea acestor studii. Suprafeţele fondurilorcinegetice per total, pe natură de folosinţă şi peproprietari, ca şi descrierea limitelor acestor fonduri,nu sunt reale la peste 90% din fondurile cinegetice.ITRSV nu a realizat obligaţia ce decurge din lege în sarcinasa, şi anume rearondarea fondurilor cinegetice, în4 ani de la promulgarea Legii nr. 407/2006 şi nici pânăîn prezent. Însuşirea, prin planurile de management,a vechilor limite şi suprafeţe nereale, ar constitui omulte şi valoroase fonduri cinegetice. Le-a pierdutîn condiţii de evidentă încălcare a legii, fără intenţiesau posibilitate reală de împotrivire, în condiţiilepresiunii exercitate de beneficiari, susţinuţi făţiş defactorii politici şi de funcţionarii publici şi structurileMMP.În contextul prezentat mai sus, s-a ajuns la o creşterebruscă a numărului de gestionari de fonduri cinegetice,de la sub 200 în anul 2010, la peste 550 înprezent, dintre care în unele judeţe chiar peste 20 degestionari (Alba – 31, Arad – 28, Sibiu – 27, Timiş –27, Mureş – 25, Bihor – 24, Bistriţa – 23, Cluj – 22,Braşov – 21, Teleorman – 21 şi Tulcea – 21). Aceastăfărâmiţare exagerată a gestionării faunei cinegeticela nivelul României s-a produs în condiţiile în caremulţi dintre noii gestionari au fost desemnaţi deasociaţii nelegale de proprietari de terenuri, iar alţiinu mai îndeplineau (şi nu mai îndeplinesc) condiţiilede licenţiere, situaţii bine cunoscute la nivelul MMPşi structurilor sale.În această situaţie şi a diletantismului favorizatîn cinegetică de autoritatea publică centrală carerăspunde de silvicultură este de aşteptat o supraexploatarea faunei cinegetice, în special pe fondurilecinegetice preluate de la RNP Romsilva, ceea ce vaafecta, categoric, situaţia şi evoluţia efectivelor devânat din fondurile gestionarilor vecini şi, per total,la nivelul ţării. Evoluţia efectivelor de vânat dinprimăvara acestui an şi a cotele de recoltă obţinutede unele asociaţii nou constituite ne surprinde şi nesperie în acelaşi timp. Asupra acestui aspect se vamai reveni.Adăugând acestei situaţii previzibile, consecinţelepromovării abuzive şi discreţionare, de cătrereprezentanţii MMP şi ai Facultăţii de Silviculturădin Braşov, a mii de vânători insuficient pregătiţiîn fiecare an şi posibilitatea existenţei vânătorilorîn afara asociaţiilor vânătoreşti, ultimii fără nicio contribuţie la ocrotirea şi îngrijirea vânatului,putem înţelege riscul potenţial al prăbuşirii bruştece poate urma în cinegetica din România. Oricum,gestionarea responsabilă şi durabilă de până acum,oarecum generalizată la nivelul ţării, nu mai poatefi impusă şi, mai ales, nu are cine să o facă. ITRSVachiesarela susţinerile incorecte ale ITRSV în aceastăprivinţă.La acest moment a intervenit dl dir. Vasilescu Ion(AVPS Sitarul), care a comunicat faptul că dna dir.gen. adj. Szabo Ilona a transmis ITRSV un ordin înacest an, cu un conţinut nou al modelului de plande management, pe care ITRSV Bucureşti l-a pus ladispoziţia asociaţiilor din raza acestui inspectorat.Dl dir. Martiniuc E. a subliniat că instrucţiunile şi ordinulîn discuţie nu au ajuns şi la nivelul asociaţiilorvânătoreşti din alte ITRSV-uri. Ordinul încă nu a fostdat în conformitate cu legea, deoarece nu a fostsupus analizei Consiliului Naţional de Vânătoare.De altfel, nu este normal ca un ordin al unui directoradjunct din minister să înlocuiască un ordin alministrului, mai ales în situaţia în care conţine multeinepţii, precum obligarea gestionarilor să prevadăscăldători pentru căpriori.Dl dir. gen. Şelaru N. a promis să studieze situaţia şisă transmită o recomandare către asociaţii, pentruîntocmire unitară şi la obiect a acestor studii la nivelde ţară.Dl dir. Martiniuc E. a atras atenţia şi asupravânătorilor independenţi care, nefiind înscrişi înnici o asociaţie, nu îşi aduc nici un aport la ocrotireaşi îngrijirea vânatului şi nu sunt interesaţi nici dinpunct de vedere al protecţiei şi conservării vânatuluiîn terenurile în care sunt primiţi să vâneze. Ei sunt şirămân potenţiali braconieri. De aceea, ei nu pot fiprimiţi la vânătoare decât în măsura în care şi grupelecare gestionează fondurile sunt de acord, chiardacă plătesc aceleaşi tarife ca şi vânătorii străini.Solicită ca, de la nivelul conducerii AGVPS, să se încercesoluţionarea acestei probleme nou apărută înanul 2011.2. Dl dir. Vrânceanu Gheorghe (AJVPS Bacău) aridicat două problemepunctuale, pe care leapreciază de interesgeneral, prima referitoarela terenurile dehrană pentru vânat,iar cealaltă la nivelul şimodul de calcul al tarifelorde gestionare.Conform legii, RNP Romsilvaavea obligaţia săpună la dispoziţia gestionarilorfondurilor cinegetice, gratuit, din fondulforestier proprietate de stat, poieni şi alte suprafeţelibere de vegetaţie forestieră, pentru producerea dehrană complementară necesară vânatului. Legea nuprevede însă şi sancţiuni pentru neîndeplinirea acesteiobligaţii. În aceste condiţii, Direcţiile Silvice dincadrul RNP Romsilva nu mai asigură gestionarilorfondurilor cinegetice nici măcar suprafeţele insuficientede până acum, pe unele fonduri neasigurândusenici măcar un ar de teren.În consecinţă, gestionarii fondurilor cinegetice suntobligaţi să concesioneze de la privaţi terenuri pe caresă le cultive sau să cumpere de la producători hrananecesară vânatului, în caz contrar fiind sancţionaţicu rezilierea contractelor şi pierderea fondurilor cinegeticedin gestionare.Lacuna actualului model de contract de gestionare,datorită căreia tarifele aferente pădurilor de stat seplătesc integral către Direcţiile Silvice, chiar dacăacestea nu îşi îndeplinesc obligaţia de a asiguranecesarul de teren de hrană pentru vânat, ar trebuicorectată printr-un act adiţional care să-i permită|4 Vânătorul și Pescarul Român

gestionarului să-şi recupereze sumele cheltuite înplus pentru asigurarea hranei vânatului prin neplataintegrală a tarifului de gestionare.În acest sens, AJVPS Bacău a făcut deja intervenţiiscrise la nivelul MMP şi AGVPS, cu propuneri concreteîn acest sens.Cea de-a doua problemă s-a referit la faptul căAnexa 3 la Legea 407/2006, în baza căreia secalculează tarifele de gestionare a fondurilor cinegetice,prevede pentru pădurile în care se găsescurşi şi cocoşi de munte – specii la care vânătoareaeste interzisă – tarife mai mari cu 30%, în condiţiileîn care aceste fonduri sunt inferioare ca bonitatecinegetică, gestionarul este obligat să facă eforturisuplimentare pentru ocrotirea speciilor strict protejate,iar pe majoritatea acestor fonduri MMP nuaprobă cote de extras.Practica nu este unitară nici în privinţa procentelordin suprafaţa de pădure pentru care se calculeazăaceste tarife majorate, pe unele fonduri aplicândusepentru toată suprafaţa, pe altele doar pentru oparte din suprafaţă.Consideră că este necesară anularea acestei prevederidin Anexa 3 la lege şi propune ca, doaratunci când gestionarul primeşte, într-un sezonde vânătoare, cote de extras pentru aceste specii,să se prevadă (prin completarea contractului degestionare) majorarea corespunzătoare a tarifuluipentru pădure.3. Dl dir. Calciu Dorin (AJVPS Hunedoara) a insistatpe necesitateaunei plângeri penaleadresate DNA sau Parchetuluide pe lângăÎCCJ cu privire la modulabuziv prin care gestionareamultor fonduricinegetice a fost abuzivluată de la asociaţiileconsacrate şi datăasociaţiilor noi, carenu îndeplineau toatecondiţiile legale, nici în privinţa înfiinţării asociaţiilorde proprietari care le-au propus şi nici în ceea cepriveşte cerinţele licenţierii. A verificat situaţia unordosare depuse la ITRSV Timişoara şi I.S.V. Hunedoaraşi a constatat falsuri grosolane, pe care le-a semnalatcomisiilor MMP, dar pe care acestea nu le-auluat în considerare. Este clar că funcţionarii publicide la MMP, ITRSV Timişoara şi I.S.V. Hunedoara suntvinovaţi de aplicarea discreţionară şi de conivenţă aprevederilor legii în favoarea asociaţiilor pe care leaususţinut din interese de neînţeles pentru el.Susţine ca reprezentanţii tuturor asociaţiilor consacratetrebuie să semneze plângerea penală, fiindcătoţi au fost afectaţi, mai mult sau mai puţin, fiind şiun potenţial precedent, iar AGVPS să facă cunoscutălista celor ce se abţin să semneze plângerea, dar carebeneficiază indirect, de eforturile asociaţiilor care nus-au ferit niciodată şi nu se feresc să acţioneze unitarşi după cum îi obligă legea. Toţi au luat cunoştinţădespre faptele săvârşite de grupul organizat implicatîn atribuirea gestionării faunei cinegetice, faptecomise prin înţelegerea prealabilă a tuturor acestoraşi nu doar în detrimentul asociaţiilor consacrate, cişi al bugetului public. Cunoscând faptele, apreciazăcă nu avem dreptul să le tăinuim sau să achiesămla fărădelegile grupului organizat la care s-a făcutreferire, fiindcă riscăm noi să devenim pasibili desancţiunea penală a legii pentru complicitate sautăinuire.Atrage atenţia asupra faptului că AGVPS din România,care este asimilată prin prevederile legii uneiinstituţii de utilitate publică, ar putea prelua gratuitadministrarea faunei din fondurile cinegetice dinRomânia, a cărei exploatare o poate organiza maieficient şi responsabil prin intermediul asociaţiilorvânătoreşti care au contracte în derulare. Statulromân ar fi scutit de orice cheltuială în acest sens,iar protecţia, conservarea şi gestionarea durabilă aacestei faune cinegetice ar ajunge pe mâini bune.În acest sens se impune însă, o iniţiativă legislativă,care trebuie mai detaliat fundamentată.4. Dl dir. Crişan Cristian (AJVPS Sălaj) a adus îndiscuţie problemaasociaţiilor de proprietaride terenuri ilegalconstituite, a căror solicitarede desemnarea gestionarilor propuşide ei a fost respinsăde MMP, iar fondul arevenit, prin atribuiredirectă, AJVPS Sălaj, încalitate de gestionarconsacrat. Asociaţia de vânătoare desemnată deasociaţia proprietarilor (ilegal constituită) a dat înjudecată MMP şi speră să câştige recursul, deşi aupierdut pe fond, la Curtea de Apel Cluj. Dacă câştigă,AJVPS va pierde un fond din cele 5 + 50% pentrucare a optat. Ce se va întâmpla într-o asemeneasituaţie?Dl dir. gen. N. Şelaru nu crede că este posibilă oasemenea decizie, în condiţiile în care AJVPS Sălaja intervenit în proces, şi bine a făcut, în interesulMMP. Dacă prin absurd instanţa ar da o asemeneasentinţă, problema ar deveni extrem de complicată,fiindcă trebuie să se revină la momentul opţiuniiAJVPS pentru 5 + 50% şi, implicit, la anularea contractelorşi încheierea altora pentru multe fonduri.Apreciază că problema se poate relua dacă va devenireală, dar este greu de crezut acest lucru.5. Dl dir. Coman Liviu (AJVPS Călăraşi) a precizatpoziţia AJVPS Călăraşifaţă de interpretarea şiaplicarea dispoziţiilorart. 8 din Legea nr.406/2006 în forma saactualizată prin OUG nr.102/2010.Astfel, consideră că,în cazul gestionarilorconsacraţi ale cărorcontracte expiră la momentediferite, atribuirea dreptului de gestionare afaunei cinegetice se va realiza secvenţial, urmândusede fiecare dată o nouă procedură de atribuire,distinctă de cele anterior derulate. Toate procedurilede atribuire deja finalizate cu încheierea unorcontracte de gestionare a faunei cinegetice nu vorfi luate în considerare în cadrul procedurilor de atribuiredirectă iniţiate ulterior expirării altor contracte,dispoziţia art. 8 (4) fiind de strictă interpretare: „Atribuireadreptului de gestionare se realizează ori decâte ori este cazul, ca urmare a încetării contracteloranterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, dinorice motive”.În contextul arătat, apreciază că intenţia declaratăa autorităţii publice centrale care răspunde deVânătorul și Pescarul Românsilvicultură de a aplica alt algoritm decât cel legal,cu ocazia următoarei etape de atribuire în gestionarea faunei cinegetice, respectiv de a acorda doar 50%din fonduri prin atribuire directă şi 50% prin licitaţiepublică, este de natură a prejudicia intereseleorganizaţiilor vânătoreşti consacrate, prejudiciere cear urma să se facă cu încălcarea evidentă a legii.Prin urmare, roagă conducerea AGVPS ca, în cadruldiscuţiilor ce le va purta cu responsabilii autorităţiipublice de resort, să prezinte această problematicăde interes actual (chiar urgent), cu rugămintea de-ainforma asociaţiile interesate cu privire la eventualepuncte de vedere exprimate, informare ce ar fi foarteutilă în abordarea, după caz chiar în instanţă, a etapeide atribuire care urmează să fie parcursă.6. Dl dir. Stan Florică (AJVPS Dâmboviţa) a reluatproblema planurilor demanagement ale fondurilorcinegetice, care deşis-au făcut sub formă destudii anterior, sunt impusea fi refăcute subo altă formă, de cătreITRSV, dar în esenţăcu un conţinut similar.Reaminteşte, totodată,obligaţia asociaţiilor dea-şi viza autorizaţiile dedeţinere a armelor de foc din 2 în 2 ani şi aduce lacunoştinţa celor prezenţi o reglementare recentă aorganelor de poliţie de a amenda contravenţional şia suspenda pentru doi ani permisul de armă în cazulpersoanelor care nu şi-au făcut viza acestor permisedupă 5 ani de la precedenta. Apreciază că avem,cu toţii, datoria morală de a reaminti membrilorasociaţiilor pe care le reprezentăm această îndatorire– de a-şi viza periodic şi la timp permisul de armă.7. Dl dir. Zlate Emil (AJVPS Teleorman) a prezentat,concis, situaţia managementuluivânatuluiîn zonele de frontieră,în sensul că acesta nuse poate face pe o fâşiede 500 m de la punctulîn care apa Dunăriiatinge malul românesc.Această porţiune, îngeneral împădurită,constituie cel mai favorabilloc de concentrare a vânatului, în specialiarna. Imposibilitatea practicării vânătorii în aceastăporţiune de teren prezintă trei mari inconveniente:• constituie loc de concentrare pentru prădători,care se înmulţesc aici în condiţii excelente, deoareceau linişte din partea omului şi hrană dinabundenţă;• oferă loc de odihnă pentru mistreţi, de undenestingheriţi, ies noaptea în câmpul agricol şifac ravagii în culturile din apropiere;• în lipsa prezenţei vânătorului, este favorizatbraconajul celor ce nu se sfiiesc să încalce legea.De aceea se impune a fi întreprinse demersuri legalepentru modificarea reglementărilor, ce pot fi consideratecontraproductive şi deja anacronice de-alungul unei frontiere ce se menţine încă între stateleaceleiaşi Uniuni Europene.8. Dl dir. Drăgoi Victor (AVPS Acvila - Bucureşti)a abordat problema tarifelor de gestionare, sub5|

a dat pe de o parte importanţacuvenită eforturilor naţionale în sensulconservării bogăţiilor naturalepe care le administrează, pe de altăparte a susţinut recunoaşterea Africiica un continent dornic să fie apreciatde lumea mondială ştiinţifică şinu numai. Totodată, a fost recunoscutfaptul că principiile conservăriibiodiversităţii vieţii sălbatice suntnecesare şi sunt susţinute în direcţiadezvoltării comunităţilor umaneşi al protejării faunei şi florei de oinestimabilă valoare biologică şieconomică.Rapoartele de activitateale Diviziilor din cadrul CIC(Divizia Ştiinţe aplicate, DiviziaPolitici şi Legislaţie, Divizia Culturăşi Grupul de lucru Opinia Tânără)au arătat, uneori cu detalii, întreagaactivitate desfăşurată în ultimul an,realizările și eforturile comune alăturide alte organizaţii sau organisme zonalesau mondiale. Demn de remarcateste faptul că activităţile desfăşurateîn acest ultim an au pus ConsiliulInternaţional de Vânătoare pe o nouăorbită a relaţiilor şi recunoaşteriiinternaţionale în sensibilul domeniual conservării biodiversităţii vieţiisălbatice. Au fost scoase în evidenţăeforturile unor delegaţii naţionale saual unor membri ai acestor delegaţii,precum şi ale conducerii CIC, în acestsens. Toţi au depus un efort consistentîn a impune politicile şi principiileCIC în Europa, dar şi în celelaltecontinente. În acest sens este demnde amintit faptul că începând cu acestan limba rusă a devenit a patra limbăoficială a CIC, ca o recunoaşterea eforturilor importante făcute deFederaţia Rusă şi fostele state aleURSS în conservarea faunei sălbaticeşi în sprijinirea studiilor întocmite deimportante instituţii ştiinţifice ruseştiprecum Academia de Ştiinţe de laMoscova şi institute de cercetări afiliateacesteia.Discuţii finaleau fost făcuteși cu privirela formulelede evaluare atrofeelor devânat, în sensulcă până latoamnă vor fieditate noilefişe cu metodologiade calcul,în acestfel dorinduseîncheiereaunei perioade neclare şi confuze carea marcat ultimii ani. De asemenea, s-adiscutat formarea, tot până în toamnaacestui an, a structurilor zonaleşi naţionale pentru evaluarea trofeelor,astfel încât şi acest domeniu atâtde important, prin care se răsplătesceforturile adevăraţilor profesionişti,să-şi recapete importanţa.Au fost discutateşi probleme specifice DelegaţieiRomâniei, iar domnii Bernard Lozé- Preşedinte CIC şi Dieter Schramm- Preşedinte de Onoare CIC şi-au reafirmatsprijinul direct în a susţine, individualsau în totalitate, acţiunile pe caredorim să le iniţiem, dar şi implicareamembrilor noştri în proiectele iniţiatede către Diviziile CIC - ului.Prin demersurileGuvernului de la Budapesta, CICare toate şansele să devină un organismmondial pe lângă OrganizaţiaNaţiunilor Unite, angajaţii săi putând fiasimilaţi personalului diplomatic. Estedeocamdată o dorinţă şi speranţă.În concluzie, a 59-aAdunare Generala CIC a reliefatpoziţia acestei organizaţii de susţinătoral vânătorii ca o componentă a PatrimoniuluiCultural Universal, punândbazele începerii unor noi studii în domeniulEconomiei Conservării FauneiSălbatice.S-a hotărât ca ceade-a 60-a Adunare Generală a CIC dinanul 2013 să se desfăşoare în trei ţări,şi anume Cehia, Slovacia şi Ungaria,pe parcursul unei săptămâni şi sub patronajulextraordinar al Preşedinţilordin aceste ţări.Despre frumuseţileAfricii de Sud, atât cât am putut vedea,într-un material viitor.Valeriu BOLGIUIlustrația : N.ȘelaruVânătorul și Pescarul Român11|

PREGĂTIRIPENTRU VREMEALUI CUPTORtimp cât suntem în razalor de vedere şi mai alesîn porţiunea din zona lorfrontală în care şi ei au ovedere binoculară. Să nuuităm că mişcarea, zgomotulşi mai ales mirosul,alături bineînţeles deculorile echipamentului,sunt aspectele cheiede care trebuie să ţinemseama atunci când vânămla căpriori. De altfel, defelul în care vom gestionaaceste elemente va depindeîn mare parte imagineacu care vom pleca dinteren la finele partidei devânătoare: un căprior cese pierde în desiş sau untrofeu binemeritat pentrupanoplia cu amintiri!Ce putem vânaIUNIEMamifere: căprior (mascul), şacal, vulpe.Păsări: cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, coţofană.|MacIlustrația autoruluiTimpul lui Cireşar va trece cât ai bate din palme şi vom fi faţă în faţă cuvremea călduroasă a lui Cuptor. Nu neapărat că ar fi ceva semnificativdeschis la vânătoare în iulie, dar pregătirea câinelui de vânătoare pentrudeschiderea de la mijlocul lui Gustar trebuie făcută cu grijă şi din timp.Nimic nu trebuie lăsat pentru ultimele zile, nici repetiţiile – aducerile aminteşi practica constantă a comenzilor, nici administrarea vaccinului împotrivacăpuşelor şi a altor insecte parazite şi cu atât mai puţin antrenamentul fizic,pe cât posibil în condiţii cât mai apropiate de cele în care vom vâna.Şi pentru că a venit vorba despre vremea călduroasă să vedem “ce şi cum”trebuie să procedăm în aceste condiţii vis-a-vis de partenerul nostru patruped.Antrenamentul fizic trebuie efectuat continuu, cel puţin de două-trei oripe săptămână, o ieşire de cel puţin o oră - două în parc, în locurile specialamenajate sau, şi mai bine, pe un teren liber unde poate alerga în voie, potmenţine câinele în formă. Nu mai puţin important de reţinut este faptul căantrenamentul trebuie început, cu atât mai mult dacă a lipsit, cu cel puţindouă luni înaintea deschiderii sezonului de vânătoare!Ce temperaturi sunt periculoase ? Pentru pontatori, care lucrează intenspe teren uscat, chiar şi numai + 15/ 20 o C pot deveni o problemă. Dacăvorbim despre retreiveri, care lucrează în apropierea unei ape, situaţia seschimbă, deoarece poate singur să se răcorească ori de câte ori este nevoie.Să nu uităm că majoritatea raselor de câini pot suporta mult mai bine friguldecât căldura!Cum prevenim deshidratarea ? Foarte simplu, trebuie doar să fimpregătiţi şi cu apă pentru câinele nostru. Doi, trei litri de apă la maşină,poate unul la noi în teren, sunt suficienţi pentru o jumătate de zi devânătoare pe vreme călduroasă. La fiecare oră când e cald, la o jumătatede oră în zilele toride, daţi-i să bea pe săturate şi nu strică dacă îl şi stropiţicu puţină apă. Monitorizaţi permanent câinele. Dacă mersul devine apatic,ochii sticloşi sau pur şi simplu se aşază des, singur, pe sol, toate sunt semnede alertă. Faceţi o pauză, treceţi la umbră şi, din nou, daţi-i să bea apă. Dacăeste vreo apă prin apropiere lăsaţi-l să facă o baie de voie. Are cu siguranţănevoie de odihnă pentru a se reface. Nu uitaţi că la nivelul ierbii temperaturaeste mai ridicată, iar ventilaţia este mai redusă. O căldură tolerabilăpentru noi poate fi deja prea ridicată pentru companionul nostru patruped.Un câine pasionat şi dedicat poate alerga la vânătoare până la colaps şi nucred că vreunul dintre noi ar dori aşa ceva!Alexandru CODRINIULIEMamifere: căprior (mascul), şacal, vulpe.Păsări: cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, coţofană; dela 15.07.-stăncuţă.Ilustrația autoruluiVânătorul și Pescarul Român13|

| Cultură VânătoreascăMETODE TRADIȚIONALE DE VÂNĂTOARE (II)VÂNĂTOAREACU ARCUL|N. ȘelaruÎn lume sunt practicate încă şi sunt încurajate,în prezent, metode considerate tradiţionaleşi culturale de vânătoare. Am abordat recent„vânătoarea cu păsări de pradă”. Continui,acum, prin prezentarea „vânătorii cu arcul”. Estela fel de veche, poate chiar mai veche, decâtvânătoarea cu păsări de pradă şi câini arhaicide vânătoare. Şi este la fel de etică şi recreativă,dacă se poate compara din punct de vedere aldificultăţii practicării ei, cât şi al apropierii subtilea OMUL-ui de natură.Oricum, aceste metode străvechi de vânătoare,alături de altele la fel de „tradiţionale” şi „culturale”,aduc un plus de farmec şi diversitate vânătoriicontemporane, contribuind efectiv la conservareapatrimoniului cultural comun al omenirii.Dar să revenim la „vânătoarea cu arcul”. Aceastas-a menţinut, cu continuitate, din Paleoliticpână prin secolul XV, când arma de foc a determinatrevoluţionarea mai multor activităţi, printrecare şi vânătoarea. Deşi teoretic părea apusă,vânătoarea cu arcul renaşte în secolul XIX şicunoaşte momente de glorie în SUA, în secolul XX.În Europa, primii arcaşi încep să se organizezede abia după anii ’60, când s-a creat, în Franţa,Asociaţia Sportivă a Vânătorilor cu Arcul (ASCA,1969), apoi Federaţia Vânătorilor cu Arcul (FCA,1986). Dar cadrul legislativ pentru vânătoareacu arcul s-a conturat de abia ulterior, în perioada2003-2008, impunând, printre altele, o pregătireobligatorie prealabilă obţinerii dreptului de a vânaprin această metodă. În cadrul acestei pregătiris-a urmărit şi se urmăreşte transmiterea unorcunoştinţe de bază, necesare acestei vânătoridificile, şi transmiterea valorilor, prin care sedoreşte dezvoltarea unei imagini favorabilevânătorii în societate.Exemplul recent al Franţei a fost urmat în Europade mai multe ţări în care vânătoarea cu arcul estepermisă: Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Ungaria,Italia, Portugalia, Spania şi Turcia. În terenurileprivate sau împrejmuite, vânătoarea cu arcul estepermisă şi în Croaţia, Serbia, Slovenia şi Slovacia.Aşa s-a ajuns şi la fondarea Federaţiei Europenede Vânătoare cu Arcul (FECA), care şi-a propus săpromoveze activitatea şi standardele înalte aleeticii unei modalităţi de vânătoare veche de peste30 000 ani.Misiunea acestei federaţii este de a informapublicul larg cu privire la avantajele vânătorii cu arculpentru mediu şi societate, precum şi de a oferiinstituţiilor statului argumente convingătoareîn interesul promovării acestei modalităţi devânătoare.Pe zi ce trece, vânătoarea cu arcul a câştigatteren, nu numai ca număr de ţări, ci şi în privinţanumărului de practicanţi. În SUA, de exemplu,din cei peste 14,5 milioane de vânători,3,5 milioane, deci 24%, practică vânătoarea cuarcul, iar în Franţa au urmat pregătirea impusă17 000 de vânători, din care 7 000, organizaţi în75 de asociaţii departamentale afiliate FECA, chiarpractică vânătoarea cu arcuri tradiţionale (50%) şicu arcuri cu mecanism (50%).Aceasta pentru că vânătoarea cu arcul constituieo adevărată artă, incitantă, fiindcă implică unangajament total din partea arcaşului, în interesuldobândirii a ceea ce alţii obțin dificil chiarcu arma de foc. O astfel de vânătoare necesităcunoştinţe temeinice despre comportamentulanimalelor sălbatice vizate şi despre terenul încare se vânează, motive stimulative permanentede autodepăşire. Dar vânătoarea cu arculmai necesită ceva, care lipseşte multora dintrepurtătorii de arme de foc: simţul vânătorii, pecare-l descoperim sau îl intuim doar la unii organizatorifoarte buni de vânătoare.Arcaşul rămâne singur şi vânează singur, cu obucată de lemn, o sfoară şi o săgeată, fără abeneficia de îndrumarea, ajutorul sau complicitateacuiva. El pândeşte sau se apropie de ţintasa ca un supraprădător situat în vârful piramideitrofice. Iar dacă ratează repetat, se lasă deziluzionatde o practică în care nu poate reuşi. Aşa seajunge la o selecţie aparte, ce pare să nu operezeîn rândul vânătorilor cu arme de foc.Vânătorul cu arcul este, prin urmare, un vânătorde excepţie, care respectă vânatul şi se respectăpe sine însuşi, purtând cu onoare îmbrăcăminteatradiţională, arcul, tolba cu săgeţi şi un simplucuţit la cingătoare.În CARTA VÂNĂTORULUI CU ARCUL sunt înscriseconcis, cu titlu de interdicţii, următoarele obligaţii:• să tragă în vânat şi să nu se ocupe de recuperarealui;• să rănească vânatul şi să-l lase să sufere;• să tragă la distanţe prea mari, riscând sărănească vânatul;• să nu mănânce carnea vânatului dobândit;• să prezinte trofee însângerate;• să folosească un limbaj înjositor pentru vânat;• să-şi neglijeze aspectul exterior şi să abuzeze debăuturi alcoolice în locuri publice;• să nu respecte proprietăţile private;• să nu se antreneze;• să nu respecte legea.În concluzie, vânătorul cu arcul ar putea constituiun model în comuniunea largă a vânătorilor depretutindeni, inclusiv de la noi, în ceea cepriveşte instruirea, dorinţa de autodepăşireşi, mai ales, modul sportiv şi etic de a vânaşi de a se comporta la vânătoare şi … însocietate.|16 Vânătorul și Pescarul Român

Managament cinegetic|MORTALITATEAVÂNATULUI (I)Afost o vreme când toateexemplarele speciilor deinteres vânătoresc găsitemoarte erau conştiinciosînscrise în condicile de serviciuale paznicilor de vânătoare şi raportateierarhic până la nivelulautorităţii publice centrale cerăspundea de silvicultură. La acelnivel erau înregistrate an de an, pecauze distincte, mortalităţile pentruo imagine corectă a evoluţieifenomenului şi pentru prelucrareîn interesul ştiinţei şi practiciivânătoreşti.A fost o vreme în care lucrările sefăceau cu rigurozitate şi cu rezultatece nu cred să mai fie atinsevreodată în cinegetică. Toate parînsă rămase într-un trecut dince în ce mai îndepărtat, datoritărenunţării la orice fel de pretenţiiîn privinţa pregătirii profesionaleşi conştiinţei civice.Acum ne grăbim să trecem prinşcoală şi viaţă precum „gâsca prinapă”, neluând în seamă, din cauzapreocupărilor prioritare, abateriiatenţiei şi ignoranţei generalizatede jos până sus, aspecte şi proceseimportante pentru înţelegereaschimbărilor survenite, inclusiv încinegetica despre care facem vorbire.La cele de mai sus, sau poate laîmpuţinarea vizibilă a vânatului înmulte zone ale ţării, meditam cunostalgie, stând singur în pândă,la marginea unui crâng, dinspreo lucernieră, proaspăt cosită pejumătate.Soarele apusese şi doar ciorile şicoţofenele continuau să se plimbeghiftuite printre brazdele încăverzi de lucernă.La un moment dat, atenţia mi-a fost atrasă de un grupagitat de 6 coţofene şi o cioară grivă care, strânse buchet,ciuguleau, parcă în silă, din ceva ce nu putea fidecât vreun pui de iepure sau ied de căprioară tăiatde cositoare. Îmi pusesem deja în gând ca, după terminareapândei, să merg cu lanterna şi să văd desprece este vorba.Grupul de păsări ce se ciondăneau şi se găseau mereuîn mişcare în jurul presupusei „nade” a semnalizatprezenţa acesteia şi altui musafir. O vulpe le-a observatde sub poala pădurii şi, lăsând la o parte oriceprecauţie, s-a dus aţă laospăţul intuit din comportamentulaparte alpăsărilor. A căzut, dupăcum se poate vedea, cu„nada” în gură. Nu autrecut nici 10 minute şio altă vulpe, ieşită dincrâng, a luat urma celeidintâi şi a rămas, asemenea,puţin mai departe.Pânda fiind dejaderanjată, m-am grăbitspre locul în cauză,unde am făcut fotografiaalăturată. Eacompletează, cum nu se poate mai sugestiv, cele concisnarate anterior. Alte cuvinte în plus, în completareaimaginii şi explicaţiei încercate, sunt de prisos.Nu însă şi concluzia că, observând seara şi dimineaţasuprafeţele de teren proaspăt cosite şi grânele recenttreierate, pot fi descoperite cu uşurinţă, după comportamentulciorilor şi coţofenelor, cadavrele mutilate,lăsate în urmă de utilajele agricole moderne. Nu credsă exagerez deloc apreciind că, în prezent, în zona decâmpie cultivată agricol, mai mulţi căpriori şi poateiepuri, toacă aceste utilaje, în lipsa echipării lor cudispozitive eficiente de speriat vânatul, decât extragvânătorii din grupa ce ocroteşte şi îngrijeşte faunacinegetică din fondul respectiv.Este o părere doar, care ar putea fi fundamentatăsau contrazisă, cu sprijinul armatei de paznici devânătoare, ce ar trebui să facă sistematic astfel deobservaţii, fiecare în fondul cinegetic pe care-l are înprimire. Ar fi cei dintâi şi cei mai interesaţi să poatăaprecia, în urma unor astfel de observaţii sistematicfăcute, pierderile cauzate de utilajele agricole moderne, cuo lăţime de lucru din ce în ce mai mare şi cu o vitezăce surprinde până şi exemplarele adulte, nu doar progeniturilevânatului.Dar oare mai ştiu ce au de făcut sau mai au timp să facăce ştiu ? Mai are cine să le ceară să-şi facă meseria şidatoria, precum înaintaşii acestora ?Ilustraţia autoruluiN. STORESCUVânătorul și Pescarul RomânINCENDIEREAMIRIȘTILOR,UN DEZASTRUCU REPETIȚIEDe cum dă firul ierbii la început de primăvară şi încontinuare toată vara şi toamna, cât sunt ele delungi, o mare parte din confraţii noştri din mediulrural purced plini de elan distructiv la incendiereamiriştilor, în particular, şi a întregii vegetaţii uscate,în general. Cum de mai există şi persistă acest comportamentmedieval într-o ţară şi într-o societatecu pretenţii de civilizaţie europeană este simplude înţeles dacă privim cu atenţie în ce hal a ajunsînvăţământul românesc, în special cel din mediulrural, având în vedere şi sărăcia extremă care a pusstăpânire în ultimele două decenii pe populaţia dinsatul românesc. Media scrisă şi audio-vizuală neprezintă, aproape zilnic, pe cei ce săvârşesc astfelde fapte, terminate de cele mai multe ori cu pagubemateriale ireparabile şi, mai grav, chiar cu pierderi devieţi omeneşti. Însă, mai puţin vizibile şi cunoscutepentru întreaga societate sunt pagubele imenseaduse fondului cinegetic naţional de către acesteincendii devastatoare. Cel mai bine cunoaştem noi,vânătorii, pierderile pricinuite efectivelor de vânatde aceste incendii de vegetaţie, dar din păcatechiar şi noi de cele mai multe ori nu putem decât săprivim neputincioşi cum vânatul plăteşte un tributgreu şi nemeritat. Întotdeauna când am participat,primăvara şi vara, la combaterea răpitoarelor, precumşi la început de toamnă la frumoasele conacede prepeliţe, am cercetat cu atenţie miriştile şi canalelede stuf incendiate şi am rămas profund marcatde amploarea dezastrului provocat de foc asupracuiburilor de prepeliţe, potârnichi şi fazani. Decâteva ori mi s-a întâmplat să găsesc chiar şi pui deiepuri şi căprioară carbonizaţi. Foarte tristă situaţia,dar din păcate extrem de reală an de an.Când se va termina odată cu această batjocură laadresa naturii, în ansamblul ei ? Greu de spus pentrucă legislaţia, trebuie să recunoaştem cu toţii,deşi este destul de punitivă în acest domeniu alincendierii intenţionate a vegetaţiei uscate, esteînsă foarte greu de aplicat datorită greutăţii de asurprinde în flagrant pe aceia care înfăptuiesc acestlucru. O speranţă de schimbare în bine în aceastăproblemă a incendierii vegetaţiei uscate va veninumai atunci când şi mentalitatea omului din mediulrural se va schimba radical, în sprijinul naturii,conştientizând şi el că aceasta nu poate îndura lanesfârşit astfel de suplicii.CLAUDIU OPRESCU17|

|Însemnări de sezonCĂPRIORUL NEGRURecent, răsfoind paginile unei reviste străine,am descoperit o fotografie insolită : cea a unuicăprior negru. Chiar dacă sunt rare, există animalecare prezintă această particularitate. Îngeneral se întâmplă la feline. Dar şi cazurilelopătarilor închişi la culoare sunt destul decomune. Sunt evocate cazuri similare la cerbulde Virginia (cunoscut sub denumirea de cerb cucoada albă) - văr apropiat al căpriorului nostrueuropean. De asemenea, s-au mai întâlnitexemplare de springbocks şi foarte comuniifazanii tenebroşi. Alte specii care prezintăaceastă anomalie sunt veveriţele, şerpii corailşi peştii. Şi nevertebratele pot dezvolta aceastăTabloul pictorului suedez Gustaf Otto Stenbockcare datează din anul 1654 şi reprezintă o capră deculoare neagrăcaracteristică (fluturii). În ciuda investigaţiilor,nu există nicio dovadă (animal naturalizat, fotografiesau mărturisire) care să ateste cazuri de cerbcomun negru. Dar există exemplare foarte închisela culoare.Aceşti subiecţi negri sunt melanici sau atinşide melanism, fenomen caracterizat prin culoareafoarte închisă a robei. Fenomenul apareatunci când pielea conţine o proporţie anormalde ridicată de pigmenţi brun-negri, denumiţimelanină.Termenul melanină provine din grecescul melos,negru, pe care îl găsim într-un număr dedenumiri de animale, dar mai ales de păsări :Melanitta fusca (raţa catifelată), Melanocoryphacalandra (ciocârlia de Bărăgan), Calidrismelanotos (fugaciul pătat), Acrocephalusmelanopogon (privighetoarea de baltă), Diomedeamelanophris (albatrosul cu sprâncenenegre) etc.Melanismul se datorează unei gene mutante şirecesive, care dispare în faţa genei dominantece dă, de exemplu la căprior, coloritul roşu alanimalului. „Loteria genetică” face ca genarecesivă să ajungă uneori să se impună cu ungrad de penetrare variabil, de unde şi indivizimai mult sau mai puţin închişi sau negri. Douăanimale negre au şansa mai mare de a aveaurmaşi de aceeaşi culoare. Caracterul ereditaral melanismului este evident, însă delocsistematic. Adevăratele populaţii de căpriorinegri sunt rare, la ora actuală fiind cunoscutedoar cele din nordul Germaniei. În alte locuri,cazurile observate constituie excepţii.Căpriorii negri fascinează atât de mult amatorii deciudăţenii încât uneori sunt importate exemplaregermane şi în alte terenuri din Europa. Pentru cao populaţie de căpriori negri să se dezvolte artrebui importat un număr suficient de mare deanimale şi, de asemenea, ar trebui ca aceştia sănu fie vânaţi un timp pentru a putea constituio masă. În ciuda acestor eforturi, rezultatul arfi totuşi aleatoriu deoarece legile geneticii suntdestul de misterioase.Evoluează specia căpriorului ? Specialiştiibănuiesc că această evoluţie vine dintr-un impas.Cei mai îndrăzneţi evocă o subspecie.S-ar părea că o constantă există totuşi: căprioriimelanici – dar şi felinele atinse de melanism– trăiesc adesea în zone umede. Într-o astfelde teorie, atunci când vine vorba de indivizi deculoare neagră, nemţii fac referire la „căprioriimlaştinilor” sau „de mlaştină”.Gri, cenuşiu, cărbunar …În funcţie de nivelul de penetraţie a genei negre,animalele – atât masculii cât şi femelele– arborează atât roba închisă cu reflexii negre,întunecate, de cărbunar - aşa cum se spune lavulpe - dar şi cea cenuşie, chiar gri. Prin urmare,blana poate fi atinsă de melanism în întregimesau parţial. În cazuri foarte rare, melanismul seamestecă cu albinismul.Atât căpriorii negri cât şi cei albi au coloritulcoarnelor perfect normal, principiul de colorarea coarnelor (de esenţă osoasă) nefiind legat decolorarea părului. În schimb, petele albe carele ornează nările se pot atenua, chiar înnegri,la fel ca şi oglinda sau petele deschise careîncadrează roba iedului.În 1959, Mantes d'Angeny scria: „Aceste animalesunt absolut normale din toate punctelede vedere, poate că sunt puţin mai delicate,ceea ce ar explica dispariţia lor progresivă,neputând fi menţinute decât cu preţul uneiconsangvinizări periculoase. Se reproduc întreele păstrându-şi culoarea particulară sause încrucişează cu indivizi de culoare normalădând urmaşi uneori negri, uneori normali saude o culoare intermediară. Ar fi vorba deci de ovarietate al cărei caracter nou ar putea fi fixatşi transmisibil”. Doctorul Bernad Collin (autor alunui remarcabil Dicţionar al medicinii vânatului(Petit Dictionnnaire de la médicine du gibier)afirmă: „Contrar albinismului, melanismul nueste o afecţiune. Este o mutaţie genetică carenu diminuează cu nimic vitalitatea, rezistenţaexemplarului. Animalele melanice au o bunăcondiţie fizică”. Astfel spus, această anomalie…nu este o anomalie.În afară de melanism, mai există două culorisingulare ale părului : albinismul - astăzi binecunoscut – şi, cel mai discret, leucismul. Încazul albinismului, animalul suferă de lipsamelaninei, în întregime, parţial sau foarteuşor, de unde exemplare total albe sau pătate.Căpriorul albinos prezintă un iris rozaliu saudiafan, nări deschise, pielea albă şi o blană deculoare blond - deschis până la alb. În schimb,animalul atins de leucism păstrează o culoarenormală a ochilor, copitelor şi nărilor, doar culoareapărului este blondă.Păsările nu sunt niciodată albinoase ci sunt atinsede leucism. Leucismul sau leucistismul este ovariantă a albinismului, datorat unei carenţe amelaninei. Este vorba de unul dintre cele mai rarefenomene, confundate cu albinismul.|18 Vânătorul și Pescarul Român

Rețeta lunii|Căpriori negri există în întreaga Europă. De-alungul timpului au fost semnalate cazuri înSpania, Estonia, Ungaria, Italia, Olanda, Polonia.În Suedia, există un tablou care dateazădin anul 1654 şi reprezintă o capră de culoareneagră (al pictorului Gustaf Otto Stenbock). Înprezent, Asociaţia Vânătorilor din Suedia numai are cunoştinţă de astfel de indivizi.În lucrarea À propos du chevreuil (À proposde căprior), din 1983, Ducele şi Ducesa de Bavariamenţionează că au împuşcat un căpriornegricios pe terenul lor de vânătoare austriac.Descriind căpriorul, ei notează: „Acest căpriornu era deloc roşu, ci mai degrabă brun închis cuporţiuni negre-cenuşii, mai ales pe cap, spată şipicioare. Nu au mai fost văzuţi căpriori negri înregiune”. În Scoţia, faimosul specialist RichardPrior evocă în „Dibuitul căpriorului”, din 1986,o tendinţă de melanism a căpriorilor din Galloway”,regiune din sud-vestul ţării. În Belgiaastfel de căpriori au fost observaţi în regiuneaMaastrich.În schimb, în Germania fenomenul este vizibilamplificat şi cunoscut de mult timp, încă din980, după cum scrie dr. Horst Meyer-Brenken,autorul lucrării Das schwarze Rehwild (Căpriorulnegru), din 1970. Prin urmare, fenomenul esteobservat la sfârşitul secolului XVI şi în cursulurmătoarelor secole, în mai multe regiuni dinnordul ţării. Sectorul cel mai bogat este cel dinHanovra, mai precis Haste, unde 25-50% dincăpriori ar fi melanici. De notat este faptul căo agenţie de turism cinegetic comercializeazăsejururi speciale pentru vânătoarea la căpriornegru.În concluzie, căpriorul negru este un animalextraordinar şi normal. Acesta constituie cusiguranţă un trofeu rar şi foarte râvnit.A.I.DUET DE CAPRIOARĂ ŞI FAZANÎN MANTIE DE COSTIŢĂ AFUMATĂ SERVIT CU ȘTRUDEL DIN CARTOFI DULCI CU CHIMEN, PIURE DE ŢELINĂ,SPANAC SOTÉ, RAGOUT DE CĂPŞUNI CU MANGO ŞI SOS DE IENUPĂR.Ingrediente:DUETMuşchi de căprioară - 400gPiept de fazan - 400gCostiţă afumată - 250gFond de vânat - 200mlSmântână lichidă - 50mlVin roşu - 20mlSare, piper, cimbrişor, ienupărȘTRUDEL CU CARTOFIDULCI ŞI CHIMENCartofi dulci - 200gCartofi - 200gFoaie de plăcintă - 200gUnt - 50gChimen -10gOu - 3bucSare, piper alb măcinatRAGOUT DE CĂPŞUNIŞI MANGOCăpşuni -100gMango -50gAmidon -10gVin roşu - 20mlUlei de măsline - 20mlSare, zahăr, oţet balsamicMOD DE PREPARARE:Pieptul de fazan se taie pe lungime de mărimeamuşchiului de căprioară, se condimentează cusare, piper şi cimbrişor, apoi se bandează cu costiţăafumată.Rulada obţinută se frige pe grătarul încins până seformează o crustă la suprafaţă, apoi se dă la cuptor la180°C circa 10 minute. Se păstrează la cald.Fondul de vânat se dă în clocot, se adaugă vin roşu,ienupăr zdrobit şi smântână lichidă. Se strecoară şise ţine la cald.ȘTRUDEL CU CARTOFI DULCI ŞICHIMENSe fierb ambele soiuri de cartofi în coajă, cartofii dulcise curăţă şi se taie cubuleţe, cartofii albi se paseazăşi se amestecă cu unt, sare, piper alb şi cubuleţele decartofi dulci.Cu această compoziţie se umple foaia de plăcintăşi se formează un ştrudel. Se unge cu ou bătut şi sepresară cu chimen. Se dă la cuptor 20 de minute la180°C.PIURE DE ŢELINĂ ŞI SPANAC SOTÉSe fierbe ţelina tăiată cubuleţe în lapte, apoi sepasează şi se adaugă unt, sare şi nucşoară. Spanaculse sotează în unt şi se condimentează cu sare, piperşi nucşoară.RAGOUT DE CĂPŞUNI ŞI MANGOSe taie cubuleţe căpşunile şi mango şi se sotează înulei de măsline, se adaugă sare, zahăr şi oţet balsamic.Amidonul se dizolvă în vin roşu, se adaugă în ragoutşi se mai dă un clocot.MONTAREA PE FARFURIE SE FACE CA ÎN FOTOGRAFIERețetă oferită cititorilor revistei VPRde către Maestrul în Arta CulinarăȘtefan BerceaVânătorul și Pescarul Român19|

vânÃtoarea în româniaîntre cele douà rÃzboaie mondialeRegele Ferdinand Ial României.... « istoria ne arată limpede că din celemai vechi timpuri şi până în zilele noastreaproape toţi scoborîtorii direcţi sauindirecţi ai îndepărtaţilor conducătoride neamuri au păstrat o dragostenemărginită pentru vânătoare »( Mihail Gr. Romaşcanu)Documentat, competent şi devotatproblematicii vânătorii, autorulunei sinteze a două decenii de activitatevânătorească în România, M.Gr.Romaşcanu ne înfăţişează o serie deconcluzii statistice, culese şi interpretatepentru intervalul de timp 1920 –1940. Dar cartea sa, « Vânătoarea înRomânia », nu este o culegere de cifrestatistice reci, mai degrabă o împletirea simţămintelor autorului cu informaţiadespre structura organizatorică avânătorii, asezonată cu informaţii pertinenteşi ilustrate despre răspândireaprincipalelor specii de vânat mare.Apoi ni se înfăţişează pe specii, întroordine aparent aleatorie, tot vânatuldobândit ce cei 28.874 de vânătoriexistenţi, în sezonul de vânătoare 1938– 1939. De fapt, ordinea nu este chiaraleatorie, deoarece, fără a ţine cont deo prezentare « sistematică » a acestuivânat, autorul îl prezintă în ordineacrescătoare a numărului de exemplarevânate în sezonul în cauză, cu intenţiedeclarată ... « ca cititorul să-şi poată daseama mai bine de felul şi cantitateavânatului împuşcat în fiecarean în România, tipărim tabloulcare urmează şi în care arătămsituaţia din sezonul 1938 –1939». Deci tabloul în cauză esteilustrarea unei medii a vânatuluidobândit anual de către vânătoriiromâni, pentru intervalul de 20de ani din perioada interbelicăanalizată. Dar, nu vom începe cucifrele reci – ca toate cifrele – civom reproduce scurte referiri lagândurile pline de sensibilitateale autorului faţă de nobila îndeletnicirea vânătorii, din caretranspare preţuirea sa deopotrivăpentru vânat şi vânători, ca şipentru sfânta natură care neînconjoară. În această privinţă,în scurte, simple, dar pline desimţire cuvinte, autorul strecoarăvibrante sfaturi de etică şi corectitudinevânătorească. Fapt maipuţin obişnuit într-o lucrare cucaracter statistic, dar care nu îiscade ci îi sporeşte valoarea.De asemeni, autorul îşi exprimărespectul cuvenit pentru vânătoriicu sânge regal, « Ferdinand I-iu » şi« Maiestatea Sa Regele Mihai I-iu » pecare îi citează (am păstrat ortografia şiformularea originală).După cum spuneam, vom începecu acele gânduri pline de sensibilitateale autorului, în ordinea în careni le reamintim.Făcând referire la cugetarea mareluiîmpărat Maximilian, în « Carteasecretă a vânătorii », conform căreiaîşi povăţuia astfel urmaşii :.... « petine, Principe al Austriei....te sfătuescsă ieşi la vânătoare cât se poate de des,să cutreieri însuţi locurile cât mai mult,fiindcă numai în felul acesta poate unprincipe să-şi cunoască într,adevărţara» (ortografia originală) Şi maideparte... «Adevărul exprimat într-oformă aşa de simplă în aceste puţinecuvinte a fost ieri pentru Regele FerdinandI-iu şi este astăzi pentru MaiestateaSa Regele Mihai I-iu principalulizvor al dragostei pentru vânătoare »(ortografia originală). Revenind laRegele Ferdinand I-iu (sic !) reproduceversurile regale, care tălmăcesc « dragosteaSa neţărmurită faţă de tot ce azidit Dumnezeu » astfel : « Vânătorulare pururi un cuvânt de cinste dat : Săcruţe şi să aibă,n ocrotirea sa vânatul,Căci făcând o vânătoare, precum este,nlege sfatul, Preamări-vom Creatorulprin făptura ce-a creat » (ortografiaoriginală).Părăsim deocamdată tărâmul poetic|20 Vânătorul și Pescarul Român|Mitică Georgescuexprimat de autor, pentru o scurtăincursiune printre cifrele interesanteprivind situaţia din titlul anunţat. Maiîntâi, vânatul dobândit în sezonul 1938– 1939 : (în ortografia originală)Felul vânatuluiNumărulvietăţilorîmpuşcateCocoşi de mesteacăn 3Lebede 6Cerbi lopătari 18Râşi 19Urşi 38Ţapi negri 79Hermeline 88Cerbi 136Cocoşi de munte 246Spurcaci 308Bursuci 372Dropii 533Vidre 600Lupi 860Cocori 1152Porumbei sălbatici 1203Pisici sălbatice 1238Jderi 1658Căpriori 1743Dihori 2815Mistreţi 3048Nevăstuici 3583Cârstei 4057Fazani 18432Vulpi 28191Potârnichi 39996Gâşte sălbatice 40901Becaţine 47690Sitari 51235Porumbei sălbatici 53281Prepeliţe 250309Raţe sălbatice 302230Iepuri 1010000Pentru a face un joc decuvinte, remarcăm “prezenţa (în tabel)a unor absenţi” (din fauna actuală aţării), referindu-ne la spurcaci şi dropii.Ca să nu mai vorbim de specii lacare nici nu visăm că ar putea fi pelista speciilor vânate curent : cocoşul

de mesteacăn, lebăda, vidra şi cocorul.Atenţie la cifrele care însoţesc acestespecii, cărora le acordăm tot creditul,remarcând totodată minuţiozitatea cucare au fost redactate.Lucrarea cuprinde şi câtevahărţi cu răspândirea câtorva speciide vânat mare, inclusiv o prezentaresimplificată a bonităţii terenurilorrespective, care, evident nu se maipotrivesc cu situaţia actuală. Astfel,ursul şi-a extins arealul şi totodatăa crescut şi densitatea în numeroasezone din acest areal. Aceeaşi observaţieşi pentru cerb şi mai ales căprior, acestadin urmă fiind figurat ca aproape inexistentîn întreaga zonă sudică şi estică aţării, iar realitatea actuală este cu totulalta. Din fericire.Autorul ne prezintă şi o siuaţiea numărului de societăţi de vânătoarepe provincii istorice, inclusiv numărulde vânători :ProvinciaistoricăNumărulsocietățilordevânătoareNumărulmembrilorvânătoriBanat 207 4.580Basarabia 69 3.396BucovinaCrişana şi26 695Maramureş 82 1.858Moldova 124 3.298Muntenia 208 7.431Oltenia 80 2.331Transilvania 206 7.056TOTAL 1.036 32.110Într-un stil agreabil şi cursiv,autorul face şi câteva observaţiianalitice asupra unor aspecteale realizărilor din sectorul devânătoare. Începe prin a elogialegea de vânătoare din anul 1921,al cărei părinte a fost consideratregele Ferdinand, lege citată înFranţa anului 1934 ca fiind unmodel de inspiraţie pentru legiuitoriifrancezi. În continuare,M. Gr. Romaşcanu sintetizeazăaprecierea sa : « Legea noastrăde vânătoare nu se mărgineşte lastatornicirea unor norme obligatoriipentru vânător, la organizareaterenului dat în arendă, lamăsurile privitoare la protecţia,hrănirea şi îmbunătăţireacalitativă şi cantitativă a fauneinoastre, măsuri care cad însarcina arendaşilor sau a proprietarilor,dar impune chiar Statuluiobligaţii de natură să ajutela rezolvarea cât mai fericită aproblemei populării cu vânat utila întregului teritoriu naţional ».Cu idei de avangardă,face consideraţii privindnecesitatea introducerii unorobligativităţi care să ducă laînlăturarea consangvinizării(numind-o «incest prelungit») şipropunând împrospătarea sângeluiîn populaţiile de vânat mare. Face şiaprecierea necesităţii completării prevederilorlegale cu privire la vânatulmigrator.Trece în revistă rezultatele foartebune şi diversificate luate în folosulvânatului din Domeniile Regale (Periş,Scroviştea, Gherghiţa, Dobreşti, CasaVerde şi Chişineu-Criş, în privinţa combateriidăunătorilor, crearea ogoarelorşi plantaţiilor special pentru vânat,desfăşurarea unui program complexde amenajare a fondurilorde vânătoare. Referindu-sela vânătorile regale, apreciazăFile de istorie |Regele Mihai la o Vânătoare Regală înBanat, 1933vioiciunea regelui Ferdinand şi atmosferaagreabilă şi destinsă din preajmasuveranului. Apoi, autorul comunicăcifra de 1.500 piese din tabloul uneisingure zi de vânătoare – evident vânatmic – socotind că la un astfel de tablou,ar fi fost cea mai slabă zi de vânătoare,pentru ca la cea mai bună, tabloul săfie de 4.000 piese. Aprecieri deosebiteface şi în privinţa M.S. Regele( continuare în pag. 23 )Colonelul August von Spiess, cel care a avut în administrareTerenurile Regale de VânătoareRegele Mihaicu un trofeu decerb carpatinVânătorul și Pescarul Român21|

| Chinologie vânătoreascăO pasiune moștenită :VÂNĂTOAREA CU CÂINEFără intenţia de a brava înfaţa cuiva sau de a impresionape cineva, trebuie să vămărturisesc că nu am putinţade a elucida măsura în careau contribuit niscaiva gene atavice și„biotopul” atât de propice în care amdeschis ochii – mica localitate Hăghigde lângă Braşov, unde părinţii mei,pasionați vânători şi mari iubitori decâini, sau şi una şi alta – la declanşareaîn mine a instinctelor vânătoreşti.În anii de şcoală, urmaţi la liceul AndreiŞaguna din Braşov, m-am pomenitîntr-o bună zi „împrumutând” gioarsatatălui meu - cea cu ţevi de damascşi cu cocoaşe exterioare - şi furişândumă,prin dosuri de grădini din ScheiiBraşovului, spre locul unde îl zărisempe urechilă. Au urmat şi alte tentativeasemănătoare, fără „eficienţăeconomică” din diverse cauze „tehnice”inerentei vârstei.Pentru susţinerea afirmaţiilor făcutesunt dator să arăt care este motivulpentru care iubesc atât de mult câiniide vânătoare şi de ce, încă de copil,am fost atras de această îndeletniciresportivă de suflet, vânătoarea. Celorcare mi-au pus această întrebarele-am răspuns, în mod constant, înfelul următor: părinţii mei aveaupermanent în ogradă 3-4 câini devânătoare. Practic am crescut alăturide câinii de vânătoare, pe care i-amîndrăgit, i-am înţeles şi i-am apreciatpentru deosebitele lor calităţi. Maitârziu, adolescenţa mi-am petrecutoîn prima canisă înfiinţată de AGVRîn pădurea Băneasa-Tunari, lângăcapitală, unde tatăl meu era coordonatorulcrescătoriei, ajutându-l înmultiplele treburi legate de creşterea,îngrijirea şi dresajul câinilor existenţi,în număr de 60-70 capete.Din noianul amintirilor se desprindcele mai dragi păţanii la care mă gândesccu duioşie şi evlavie. Am credinţacă cele mai scumpe amintiri ale trecutelorisprăvi vânătoreşti sunt celeîn care am fost alături de credinciosulpatruped nelipsit, părtaş fără pretenţiial succeselor cinegetice – câinele devânătoare.O întâmplare reală s-a petrecut pecând eram abia un mândru licean. Nuaveam mai mult de 15 ani. Savuram întihnă ultima parte a vacanţei mari, lacasa părintească din Hăghig, localitateînşirată pe malul drept al Oltului. Deşimânuiam binişor arma de vânătoarede calibru 20, moştenită de la biatamama, trăgând acum promiţător şi lazbor, până în acea zi nu apucasem săo probez la pitpalaci… Îl însoţisem petata de câteva ori ca simplu gentaş laastfel de vânători, „nerentabile” dupăpărerea vânătorilor localnici. Era ziuade 25 august a anului respectiv, camal doilea după ”eliberarea glorioasă” aţării noastre. Tocmai gătam obişnuitulprogram de bălăceală în Olt, împreunăcu prietenii mei nedespărţiţi, Relu Furceaşi Sandu Cucu. Plin de iniţiativă,Relu a fost cel care a propus să„dibăcim” ceva prepeliţe pe careapoi să le preparăm la el acasă. Ideeadoptată rapid şi în unanimitate. Neamechipat fiecare pe cât posibil maivânătoreşte, am luat flinta, tolba cucartuşe şi pe Miss, căţeaua brac cu părscurt, şi am tulit-o prin fundul grădinii.Terenul de vânătoare, care de altfel începeaîndată după gardul grădinii, eraformat din lunca inundabilă a Oltului,o întinsă păşune presărată cu bălţistrăjuite de trestie şi stuf, însoţit paralelde o fâşie lată de câţiva kilometri decoline domoale.După un mers voinicesc de 10-15minute, în direcţia Arinului, o comunăvecină, sub bătaia soarelui dogoritor,ne-am trezit în mijlocul holdelorde sfeclă de zahăr, bine îmbrăcate cumohor, al miriştilor năpădite de mursălbatic şi al celor de cucuruz. Pânăsă ne dezmeticim, căţeaua care îşicunoştea bine meseria a şi început săcaute în zig-zag înaintea noastră. Nudupă mult timp, Miss cade în aret, cupiciorul din faţă în aer şi cu capul sucitspre mine. Am ocolit căţeaua prin faţă,aşa cum văzusem că procedează tatălmeu şi am avansat spre locul undeconsideram să este pitulată prepeliţa.Spre mirarea noastră, a ţâşnit un vătuicare a luat-o spre deal. Miss a simulato urmărire de 15-20 metri, ba a şichefnit de două ori, după care s-aîntors cuminte şi a continuat să cautemai departe în galopul ei domol,dar constant. Toţi trei urmăream cuînfrigurare mişcările căţelei. După5 minute o vedem pe Miss bătândagitată din coada-i ciuntă, după câţivapaşi rămânând ca trăsnită de mirosulvânatului prins în nasul ei fin. Am procedatca şi înainte, dar pasărea a continuatsă rămână nemişcată, răbdândatât aretul, cât şi intervenţia mea, careloveam cu piciorul în vegetaţia din faţalui Miss. Numai după ce am comandat„saltă” şi Miss s-a repezit în încâlciturade vreji de mur, a săltat o prepeliţă câttoate zilele, atât de grasă încât păreacă aripile-i mici cu greu îi asigurăpropulsia. Au urmat două bubuituriscurte şi puternice, un formidabil norde fum şi apoi s-a aşternut liniştea.Sandu a fost cel care a strigat că avăzut zburătoarea plecând sănătoasă.Eu, deşi după focurile pripite n-am maiputut zări pasărea, mi-am dat seamacă am ratat-o după privirea dojenitoarea căţelei. După ce am dat vina petrăgacele care scapă prea uşor, m-amangajat să nu mai arunc focurile atâtde aproape şi să trag numai după cepitpalacul ajunge la distanţa de 25-30metri. Uşor de zis, greu de respectat.M-am redresat numai după ce amaplicat în practică metoda simplă,|22 Vânătorul și Pescarul Romândar eficace, învăţată tot de la bietultata. Am pus cartuş numai pe ţeavadreaptă, lucru care m-a determinatsă fiu mai atent la primul foc, spresatisfacţia Missei, care a avut ce aporta.Când soarele a început să scapetedupă dealuri, prepeliţele au început sămişte după hrană, nemairăbdând aretul,iar noi având fiecare câteva păsăriîmpuşcate, am pornit-o în şir indianspre casă. Ne-am oprit la Relu unde,cu sprijinul mamei lui, Furcioaia cumîi ziceam noi, am pregătit apetisanteleprepeliţe, frigându-le învelite în foi devarză.Mai târziu, peste ani, când am ajunsvânător cu permis în regulă şi aveambrac „proprietate personală”, am maiînvăţat câte ceva de la câine. De pildă,am învăţat că uneori vânatul, teafărîn aparenţă, poate fi totuşi lovit demoarte şi că este recuperabil dacă tu,vânător cu slabe simţuri omeneşti, teajuţi de un câine, cu simţuri incomparabilsuperioare. Să povestesc însăfaptele aievea întâmplate.Mă aflam la pază de căprior, în adânculpădurii. După aproape o jumătatede ceas de aşteptare şi aprigă luptăcu ţânţarii, mi se năzare că undeva,la spate, am auzit un vreasc trosnind.Trag cu ochiul spre Heda, brăcuţa cupăr sârmos de lângă mine, şi o vădcu capul ridicat şi urechile ciulite. Mărotesc cu scaunul într-un picior spredreapta şi rămân cu gura căscată laun ţap bătrân, împietrit ca şi mine înnemişcare, cu ochii holbaţi în direcţiamea. Orice gest pripit ar fi făcut săvăd doar un salt graţios şi să aud unbrăhnit care mi-ar fi arătat drumul pecare ţapul s-ar fi mistuit spre desime.Văzând însă că nu e nicio nădejde casălbăticiunea să plece capul spre iarbagrasă, m-am decis să trag. Doar pentruasta venisem... Ridicând carabina,milimetru cu milimetru, am dibuitcum am putut spata animalului şi amslobozit, cu destulă stângăcie, un foc.Nici o nădejde - îmi zic – am tras pealături !Căpriorul dispăru în desime, iar Heda,care nu împlinise anul-încă, începu săcaute vijelios în jurul meu, ca la câmp.Negăsind nici un vânat de aport, niciurmă de vânat rănit, se trase curândlângă mine.Fluierând a pagubă, mi-am aprins oţigară şi, după adunarea acareturilorcu care venisem, am luat-o la vale.Trecând cu prepelicarul la curea, pe lalocul unde ţapul îmi „pozase”, bag de

seamă că Heda devine agitată; băteadin coadă şi sforăia cu nasul pe jos deparcă ar fi urmărit cârsteiul. Când i-amdat drumul din lesă, a zbughit-o sprehăţiş, în cu totul altă direcţie decât mise păruse că a luat-o ţapul. N-au trecutnici zece minute şi numai ce auzii lătratpe loc, întrerupt la scurte intervale deun gen de bocet necunoscut pentrumine. Răzbătând cu greu prin desime îndirecţia căţelei, spre totala mea surprindere,mi-am găsit ţapul încă zvâcninddin picioare, care, destul de bine lovit,mai făcuse totuşi o sută-două de paşiprin tufărişul de nepătruns.NIC. STRĂVOIU|Nic. Străvoiu( urmare din pag. 21 )Mihai I în legătură cu atracţia Sa faţăde vânătoare : « Maiestatea Sa RegeleMihai I-iu (ortografia originală) afost iniţiat în arta vânătoarei încă dincea mai fragedă copilărie, fiind astăzicea mai mare nădejde pentru lumeavânătorească. Luând parte la maitoate vânătorile regale, MaiestateaSa Regele Mihai I-iu împuşcaseîncă de la vârsta de doisprezece animajoritatea speciilor de vânat dinţară, de la potârnichea şi fazanul dinşesurile Dunării, pînă la mândrul cerbal Carpaţilor. Prin moştenirea calităţilorvânătoreşti ale familiei şi prin experienţavânătorească pe care a făcut-o, MaiestateaSa Regele Mihai I-iu este astăzi unvânător desăvârşit, fala tagmei noastre,iar viitorul vânătoresc al ţăriieste asigurat » (am încheiat citatul).Referindu-se la expoziţia de vânătoaredin anul 1935 în cadrul « Lunei (sic!)Bucureştilor », autorul apreciază că... « mii de cetăţeni din toate unghiurileţării şi foarte mulţi străini au pututadmira cea mai frumoasă şi maiînălţătoare manifestare vânătorească pecare România a cunoscut-o vreodată»Aminteşte apoi de participareaRomâniei la expoziţiile internaţionalede vânătoare de la Leipzig, Berlin şiParis, care în opinia sa ... « au condusla consacrarea noastră definitivă înlumea vânătorească mondială ».Către încheiere, autorul face un rechizitoriusocietăţilor de vânătoarecare nu îşi îndeplinesc obligaţiile faţăde vânat : .... « Nu este destul că neamstrâns într,o societate de prieteni,că am luat în arendă terenuri pe carele cutreierăm, gata în orice clipă sărăpunem vieaţa animalelor sălbatice...Ce ne-ar răspunde oare conducătoriiacestor societăţi dacă i-am întrebacâte capre, iepuri, potârnichi, etc., auadus pe terenuri de când le-au arendatşi până astăzi ? Au dat hrană în timpuliernii animalelor pentru ca să leuşureze traiul ? Câţi paznici au angajatşi care a fost activitatea lor ? Câteprocese de braconaj au încheiat ? » Neoprim aici cu aceste întrebări de bunsimţ, a căror valabilitate poate existăşi azi.După ce apreciază rolul şi importanţajandarmeriei de vânătoare createşi prezintă succint activitatealaborioasă a Direcţiei Vânătorii, MihaiGr. Romaşcanu îşi exprimă ideeanecesităţii unei educaţii în sprijinulnaturii şi a vieţuitoarelor ei :.... « Fărăteama de a greşi, susţinem cu tărieideea că propaganda pentru ocrotireavânatului ar trebui să înceapă dinclasele primare, micii şcolari urmândsă fie îndemnaţi ca în locul praştieişi al pietricelelor să poarte în buzunaregrăunţe sau fărâmituri de pâinepentru hrana nevinovatelor păsăriale cerului, care îndură frig şi foameîn timpul iernilor grele... Paralel cuaceastă acţiune energică, în sufletulomului matur urmează să se sădeascădragostea pentru toate vieţuitoarelenevătămătoare, printr-o continuăpropagandă lămuritoare asupra foloaselorpe care el le trage de pe urmalor»....***Iată deci o carte – fereastră sprevânătoarea din România în două deceniidin răstimpul interbelic - scrisănu de un profesionist al vânătorii, cide o mare personalitate a economieiromâneşti, autor a câtorva zeci delucrări de analiză în câteva din celemai diferite sectoare economice şiindustriale. A fost comisar general alComisariatului General al Preţurilordin Ministerul Economiei Naţionale,arestat în „Noaptea demnitarilor” din5 – 6 mai 1950 şi închis la penitenciarulGherla.Dar, claritatea cu care a privit şi analizatşi situaţia vânătorii, în toate aspecteleei materiale, organizatorice, deeducaţie etică, ni-l face contemporan.Tabloul « premiilor « (medaliilor) obţinute la expoziţia de vânătoaredin anul 1935 în cadrul « Lunei (sic !) Bucureştilor »Ilustrația autoruluiFoto 1: După o pândă la căpriorpetrecută cu 100 de ani în urmă;Foto 2: Mama autorului în funcțiade ajutor de dresor; Foto 3: Nic.Străvoiu în anii adolescenței,petrecuți la Canisa AGVR.Felul pieselorexpuseRecordmondialPremiuldeonoarePremiulI-iuPremiulal II-leaPremiulal III-leaTotalulpremiilorLa sutădin totalCerb - 11 38 53 28 130 31,71Căprior - 13 25 33 28 99 24,15Capră neagră 1 11 31 28 38 109 26,59Mistreţ - 2 3 10 22 37 9,02Urs 1 3 11 5 4 24 5,85Lup - 1 3 - 1 5 1,22Râs - 1 1 2 2 6 1,46TOTAL 2 42 112 131 123 410 100Vânătorul și Pescarul Român23|

ARTĂ ȘI PASIUNEŞtefan BerceaPreşedintele Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şiCofetarilor din Turism RomâniaFrancis Chevier în cartea sa “Notre gastronomieest une culture” (Gastronomia noastră este ocultură) vorbește de bucătăria franțuzească carea fost inclusă în Patrimoniul Umanității. DupăChevier, gastronomia nu este doar o pasiune, ciun “monument” al culturii francezilor. Însă obiceiurilede a mânca și a bea bine nu sunt propriiFranței. Numeroase alte civilizații se caracterizeazăprintr-o gastronomie bogată și sofisticată, din Japoniapână în Vietnam, din Tailanda, Iran sau Perupână în Italia și Maroc. Să luam exemplul Chinei.Această foarte veche și strălucitoare civilizație și-adezvoltat cu mult înaintea Occidentului o artă dea trăi, elegantă și subtilă, în care gastronomia îșiavea locul de onoare. Curțile diferitelor dinastiiimperiale au urmărit să aducă pe mese gusturidintre cele mai rafinate. Dar nu toate societățile auștiut să-și dezvolte un sistem culinar atât de ales.Antropologul Claude Levi – Strauss a subliniatimportanța resurselor în elaborarea unei gastronomiifine: “Dacă arta gătitului constă, așacum pare, în a asocia savorile mai multor substanţealimentare pentru a le armoniza sau sublinia contrastul,se poate crede că toate popoarele lumii aufost capabile de a o descoperi… Totuși nu esteașa. Fiindcă, pentru a combina diferite produsetrebuie să dispui de ele simultan”. Cu alte cuvinte,este nevoie de o ofertă de bunuri alimentarefoarte diversificată, în același moment, pentrua obține o combinație fericită de gusturi.Am specificat cele de mai sus pentru a atrageatenţia asupra locului pe care îl ocupă masa în viațanoastră. Nu întâmplător i-am amintit pe francezi.Pentru ei cele trei mese zilnice au o importanțăspecială şi urmăresc evoluția modului de viață.Chiar dacă astăzi sunt mult mai scurte, simplificateși adaptate la căutarea practicului, mesele continuăsă păstreze și altă dimensiune. Ele reprezintă momentulprivilegiat de transmitere a valorilor, decomunicare, fiind creatorul legăturilor sociale.În dorința de a da viață mesajului de maiînainte am considerat foarte potrivit să îi facemo vizită la “Cabana Vânătorilor”, domnuluiȘtefan Bercea – maestru bucătar în artaculinară și managerul acestui complex, localizatla Predeal, în Brașov.La cei 50 de ani, domnul Ștefan Bercea se bucurăde un prestigios renume, dovadă stând palmaresulimpresionant de diplome obținute la celemai importante concursuri internaționale, darși oaspeții de seamă care i-au trecut pragul saupentru care a avut onoarea să gătească.Cel mai important eveniment pentru care a gătita fost summitul NATO din 2008, unde a servitun Duet de căprior cu fazan. Printre oaspeții deseamă care i-au trecut pragul se numără RegeleMihai, dar și președinții țării, pe rând, domnii Iliescu,Constantinescu și Băsescu.Șirul VIP-urilor dar și vedetelor care l-au vizitateste lung. A ținut totuşi să o amintească pe TeoTrandafir – care îi este o bună prietenă și pentrununta căreia a gătit, în această lună, un ceaunspecial din carne de căprior.Care este, pe scurt, drumul parcurs pânăa ajunge la ceea ce reprezintă azi CabanaVânătorilor?Ș.B. Cabana Vânătorilor era în anul 1986 doarun vis. Până aici a fost multă muncă, inclusiv înGermania şi Elveția, unde am lucrat la diferiterestaurante și unde am învățat cum se găteștevânatul.Revenit în țară, cu banii câștigați și cu puținnoroc, împreună cu soția mea am cumpăratactualul restaurant și, simțind nevoia să facemceva special, am considerat că este bine să deschidemun restaurant cu specific vânătoresc, celcu specific românesc existând deja în apropiere.La început, am adus rețetele cu sosuri, dinGermania, pe care le pregăteam în specialclienților cunoscători, ce deveniseră fideli, iar ceineobișnuiți cu astfel de gusturi au fost repedecuceriți de preparatele din vânat. De exemplu,una dintre primele rețete este ospățul vânătorilor- o tocană din carne de cerb pe care am adaptatogustului românesc prin agăugarea de ingredienteobișnuite - ceapă, usturoi, ardei, ciuperci-, toate acestea se pun într-un bol ceramic, seacoperă cu aluat și se dau la cuptor.Care este vânatul preferat pe care îl gătiți?Dar pe care vă place să îl vânați ?Ș.B. Prefer să gătesc carnea de căprior, pentrucă este cea mai delicioasă, însă și carneade cerb lopătar are calități deosebite. Acumdoi ani am avut prilejul să împușc primulmeu cerb lopătar, undeva în zona Aradului, laChișineu – Criș. Am rămas impresionat de câtvânat există acolo.Vânătoarea a avut loc în perioadaboncănitului, iar acea zi îmi va rămâne înamintire pentru totdeauna. Când am plecatspre locul de vânătoare și ne-am urcat în observator,era încă întuneric. Se auzeau zgomoteciudate în jur. Văzându-mi nedumerirea,paznicul m-a lămurit repede că suntem|24 Vânătorul și Pescarul Român

Interviul lunii|în toiul boncănitului și că acele zgomote suntde fapt boncănitul cerbilor lopătari. Odatăcu ivirea primilor zori, am putut vedea maiîntâi, străpungând ceața densă, coarnele cerbilor.Apoi, ca o cortină, ceața s-a ridicat și mi s-aoferit un spectacol uimitor: în fața noastră seafla o turmă întreagă, câteva sute de exemplare.A fost impresionat pentru că așa ceva numai văzusem niciodată. “E ușor să vânezi cerblopătar”- mi-am zis, văzând mulțimea, însă maitârziu, după trei zile de urmărire, aveam să aflucă nu este tocmai ușor. Foarte vigilente, acesteanimale dispar cât ai clipi, iar exemplarele carerămân mai aproape, în bătaia armei, sunt dintrecele tinere. Așadar am așteptat momentulpotrivit, care se tot amâna. Am încercat să măapropii prin pădure, fără succes însă. În ultima zi,la sfatul paznicului, am ales să mă apropii târâșspre doi cerbi frumoși pe care îi zărisem prinbinoclu, cam la 350 de metri. Nu mai trăsesemniciodată la o distanță mai mare de 200 de metri,nici vorbă de 300, dar era singura ocazie pecare o mai aveam. Am mai înaintat câteva zecide paşi, am calculat o corecție potrivită pentruacea distanță și mi-am încercat norocul. “L-ațiratat”, îmi spuse paznicul. “Ba nu, a căzut, l-amvăzut cum a căzut în foc”, i-am răspuns. Nu-mivenea să cred nici mie. Cerbul lopătar căzuse înfoc. Cred că a fost și șansa…Mai am o amintire, tot la vânătoare de cerblopătar, pe domeniile de la Charlota. De aceastădată boncănitul se terminase… După ce amales un mascul frumos din grup, am ochit și amtras. Spre marea uimire a mea și a paznicului,împușcasem o ciută. Nu înțelegeam ce se întâmplasepentru că în cătare avusesem masculul.Aruncând o privire la cățiva metri de locul undecăzuse ciuta, am văzut niște picături de sânge,le-am urmat și la nici 20 metri am găsit și cerbul.Glonțul trecuse prin el și lovise ciuta, carese aflase în spatele cerbului. Deși pare o povestevânătorească, sunt sigur că și alți vânători, maipuțin atenți pe direcția de tragere, au avut partede experiențe asemănătoare, nu tocmai plăcute.Din ceea ce îmi mărturisiți, înțeleg căpreferați vânatul mare. Ce arme aveți?Ș.B. Vânătoarea la vânatul cu pene nu mă preaatrage. Am fost de câteva ori la vânătoare defazan, însă, așa este, aveți dreptate, prefer vânâtoareala vânat mare. Iarna, goana la mistreți,deși aceasta se suprapune de multe ori cu zilelede sâmbătă și duminică, atunci când trebuie săfiu prezent la restaurant pentru că este nevoie demine. Am o armă Mauser, calibrul 30-06, cu caream împușcat căprior, urs și cerb.Aveți doi fii, Bogdan şi Dragoş. Ne-ațimărturisit că mezinul familiei – Dragoș - văcalcă pe urme în ceea ce privește meseria șică îi place să spună că s-a născut practic înbucătărie.Ș.B. Dragoș este pasionat de gătit. A urmat și unstadiu de pregătire la un restaurant din Elveția,de unde s-a întors cu multe idei și cu un mareelan, implicându-se acum foarte serios în acestdomeniu. Anul trecut a participat la Târgul Mondialde la Shanghai – China, unde a fost foarteapreciat. Tot Dragoș îmi moștenește și pasiuneapentru vânătoare, mă însoțește de fiecare datăîn călătoriile mele cinegetice și, în curând, vasusține examenul de vânător.Revenind la carnea de vânat, putețitransmite cititorilor noștri câteva secreteși sfaturi utile ? Pentru că, trebuie sărecunoaștem, gătitul vânatului dobânditeste cel mai frumos omagiu pe care unvânător îl poate aduce prăzii sale.De exemplu, care sunt secretele fezandării ?Ș. B. Se spune că tot vânatul se fezandează, însă nueste așa. Doar carnea de vânat bătrân sau cea careare miros mai intens trebuie să stea în baiț. De exemplu,eu nu pun carnea de căprior în baiț, doar dacă facpastramă sau dacă este vorba de un țap care are miros.În rest, carnea de vânat se frăgezește, se fezandează,prin congelare, împachetând-o foarte bine şitrăgând-o în vid. Când o scoatem, o decongelăm latemperatura camerei. Carnea de căprioară, cel puțin,se poate pregăti foarte simplu: după ce este prăjită înunt, ca un escalop, se dă la o parte, iar în untul carea rămas se adaugă 2-3 linguri de dulceață de afinesau de vișine, puțin vin, obținându-se un sos deliciosși foarte ușor de preparat.Alt mod rapid de preparare: carnea tăiată felii foartesubțiri este trasă în ulei de măsline, în care am prăjitîn prealabil puțin usturoi, iar la sfârșit se adaugă sareși piper.O rețetă mai nouă: căprior cu bere neagră, tot oinfluență din țările nordice. Cubulețele de carne,foarte fragede, sunt trase în tigaie și stinse cu bereneagră. Se agaugă un amestec de condimente(scorțișoară, cuișoare, puțin cimbru și foaie de dafin).Se servește cu crutoane de pâine neagră și cu paste.Respectați întocmai rețeta sau inventațimereu ?Ș.B. Aceasta este arta bucătarului. Trebuie săaibă imaginație și curaj să facă un preparat sausă îl reinventeze.V.P.R.Vânătorul și Pescarul Român25|

|IhtiologiePorcuşorulGobio gobio obtusirostris – Valenciennes – 1844Încadrare sistematică- Ordinul Cypriniformes Goodrich 1909- Subordinul Cyprinoidei Berg 1940- Familia Cyprinidae Jordan şi Evermann 1896- Genul Gobio Cuvier 1817Denumiri populare: porcon, corcodan, ghivă, givă, murgoi,petroc, pietroşel.Descriere. Corpul este moderat alungit şi comprimat lateral,înălţimea sa reprezintă, la exemplarele adulte din ape mairapide, 17-21% din lungimea corpului fără caudală, iar laexemplarele din ape mai lente 18-26% din aceasta.Grosimea reprezintă 80-85 % din înălţime. Profilul dorsalvariază în funcţie de înălţime; la exemplarele cu corpul înalt,acest profil este puternic convex, iar la cele cu corpul alungit,convexitatea este mult mai redusă, profilul dorsal apropiindu-sede orizontală. Profilul ventral este orizontal.Lungimea capului reprezintă 24-29% din cea a corpului,mediile fiind de aproximativ 26-27% la populaţiile reofile(din amonte) şi 26-26,9 % la cele limnofile (din aval). Botuleste scurt şi obtuz, iar lungimea lui reprezintă 8,5-12% dinlungimea corpului. Botul este mai scurt decât spaţiul postorbital.Gura este inferioară, semilunară; deschiderea eiajunge sub nări, iar inserţia mandibulei sub începutul sausub prima jumătate a ochiului. Ochii sunt mici, depărtaţi şiprivesc lateral; diametrul lor reprezintă la adulţi 4,2-7,3%din lungimea corpului la majoritatea populaţiilor limnofileşi 5,8-6,7% la majoritatea celor reofile. Mustăţile sunt delungime variabilă; lungimea lor reprezintă, la populaţiilereofile, 6,5-10,5% din lungimea corpului şi 23-35% dincea a capului; la aceste populaţii mustăţile ajung la nivelulochiului.Pedunculul caudal este comprimat lateral, înălţimea saminimă fiind mai mare decât grosimea sa. Lungimea peduncululuicaudal reprezintă, la populaţiile reofile, 20-25%, iarla cele limnofile 19-24% din lungimea corpului; înălţimeaminimă reprezintă 7-11% din lungimea corpului şi 35-50%din cea a pedunculului caudal.Spaţiul predorsal reprezintă 42-50% din lungimea corpului.Marginea dorsalei este uşor concavă. Caudala este moderatscobită, cu cei doi lobi egali, vârfurile lor fiind ascuţite lapopulaţiile reofile şi rotunjite la cele limnofile. Vârful pectoralelor,la majoritatea exemplarelor, nu ajunge inserţiaventralelor. Inserţia ventralelor este situată puţin în urmainserţiei dorsalei, cam sub prima radie divizată a acesteia.Pieptul şi istmul sunt parţial sau chiar total acoperite cusolzi.Colorit. Partea dorsală este cenuşiu-verzuie închisă, iarcapul este şi mai închis. Pe spate are 7-10 pete mici, slabdefinite. Pe flancuri are 7-10 pete întunecate, de mărimifoarte variabile, în general are 5 dungi longitudinale brun– negricioase. Solzii liniei laterale sunt bordaţi cu negru,având două pete negricioase, una sub alta. Faţa ventrală estealb-gălbuie. Înotătoarele sunt incolore, pe radiile dorsaleisunt 3 şiruri de pete negricioase, pe cele ale caudalei sunt 4.Pe radiile celorlalte înotătoare sunt rar pete şi foarte palide.Coloritul este mai întunecat la populaţiile reofile.Variabilitatea este foarte pronunţată. Populaţiile dinporţiunile superioare ale râurilor au corpul mai alungit,profilul dorsal mai puţin convex, capul şi ochii relativ maimari, pedunculul caudal mai lung şi mai îngust, pectoraleleşi mustăţile mai lungi . Lobii caudalei sunt mai ascuţiţişi coloritul mai intens. Populaţiile limnofile, din pâraielemâloase şi cursul inferior al râurilor, au caractere opuse. Înacelaşi râu există o trecere gradată între populaţia reofilădin amonte şi cea limnofilă din aval; în anumite râuri existăpopulaţii cu caracter intermediar. În unele bazine, de exempluCrişul Mic şi Someş, există doar forma limnofilă pânăspre izvoare.Ecologie. Trăieşte în diverse categorii de râuri lent saumoderat curgătoare, preferă pâraiele mici, mai mult sau maipuţin mâloase, din regiunea submontană sau colinară, precumşi cursul superior al râurilor mici ce izvorăsc la câmpie.În râurile mari este mai frecvent în partea superioară a cursuluilor mijlociu, însă nu atât în cursul principal al râului, câtîn braţele laterale cu apă mai lentă. În cursul inferior al râurilormari devine tot mai rar; în Dunăre nu ajunge niciodată.Spre deosebire de celelalte specii ale genului, trăieşte şi înape stătătoare, bălţi şi iazuri, dar numai în acelea care au sauau avut legătură cu vreun râu. În râurile în care trăieşte înnumăr mare, formează cârduri mici. Reproducerea dureazădin mai până spre sfârşitul lui iulie. Icrele sunt depuse încurent, pe fund tare. Se reproduce însă şi în ape stătătoare.Dimorfismul sexual este slab marcat. Tuberculii nupţialis-au observat la masculi în rare cazuri şi sunt mărunţi.Înotătoarele sunt mai lungi la masculi. Hrana constă înprimul rând în larve de insecte reofile (tricoptere,efemeroptere, mai rar tipulide, tabanide), din amfipode,viermi şi moluşte. Consumă uneori şi alge dinbiodermă sau resturi vegetale.Exemplarele pătrunse în bălţi consumă intens cladocere.Importanţa economică este locală, deşi carnea este gustoasă.Răspândire geografică.Trăieşte în bazinele Dunării şi Histrului. În Germania şi Cehia,are loc o integrare între rasele obtusirostris şi gobio, iarîn sudul bazinului Dunării – Serbia, Bulgaria – între obtusirostrisşi bulgaricus.În România, lipseşte în Dunăre şi bălţile ei. În rest, existăpractic în toate râurile şi pâraiele.Este semnalat, până în prezent, în Tisa şi Iza, la Sighet;Vişeu, de la Vişeul de Sus la vărsare; Bistriţa transilvăneană,de la Bistriţa până la vărsare. În Someşul Mic trăieşte formalimnofilă, din amonte de Gilău până la Dej şi în toţi afluenţiisăi, de asemenea în bazinul Crişurilor. În Mureş se găseştesub forma reofilă, de la Gheorgheni până la Tg. Mureş; înafluenţii Mureşului superior, până la Tg. Mureş; în Arieş,la Turda, confluenţă cu Arieşul; în Bega, de la Margina laTimişoara; în Caraş, de la Carasova în aval, în Nera (formareofilă), din amonte de Bazovici până la vărsare.Îl găsim, de asemenea, în bazinul Jiului, în Olt, de laMiercurea Ciuc la Drăgăşani, în Vedea, de la izvoare pânăla Smârdinoasa (Teleorman) şi în ceilalţi afluenţi ai Vedei,de la izvoare până la vărsare; în Argeş, de la Curteade Argeş până la Bucureşti; în Neajlov, la Bălăria şi Comana(Giurgiu); în Dâmboviţa, de la Târgovişte până laBucureşti; în Colentina şi afluenţii ei, de la izvoare pânăîn aval de Bucureşti; în Ialomiţa, din amonte de Târgoviştepână la confluenţa cu Prahova; în Siret, de la intrarea în ţară(fauna reofilă) până în aval de confluenţa cu Putna (formalimnofilă); în râul Bârlad şi afluenţii săi, de la izvoare pânăla vărsare, precum şi în unii afluenţi.Dumitru GIUGIUCĂ|28 Vânătorul și Pescarul Român

|Agenda PescaruluiPOPULÃRI CU PEÆTI NOBILI ÎNBIHOR|Titus PinteaFoto:M. IonescuLa începutul anului 2012 s-au făcut repopulări cu peştinobili, din speciile crap şi amur, în lacurile licenţiatepentru acvacultură din patrimoniul AJVPS Bihor. Astfel,deşi erau destul de bine populate, lacurile Leş, Fegernic,Diosig, Cristur, şi-au primit noii oaspeţi, peşti reproducătorişi viitori reproducători, astfel avem garanţia perpetuării speciilormult apreciate de pescarii de staţionar. Cele peste 4tone de peşti au fost lansaţi în cele mai bune condiţii tehnice,alături de ştiucile mari din Leș – anul 2011 a fost marcat deo ştiucă de 12 kg - specie deversată tot de noi acum câţivaani, alături de plăticile ce au ajuns şi la 700 g bucata, urmarea reproducerii naturale, acţiune începută acum 8 ani doar cucâteva exemplare de plătici reproducători, au dovedit strate-gia cu efect în timp îndelungat, dar care asigură continuitateaspeciei în noul mediu. De altfel şi şalăii din lacul Fegernicvor fi tentaţia fiecărui undiţar. Referindu-mă la aceastăspecie, dispărută din Crişul Repede în perioada poluărilorindustriale, acum este bine reprezentată în râu datorităunei acţiuni pe care am realizat-o în 1992 când, în urmadezafectării pescăriei Martihaz, am cules din iazurile ce urmaua fi desecate o cantitate de peste 2000 bucăţi strapazani- şalăi de 15-30 cm - pe care, cu câţiva pescari sufletişti,i-am transportat în mare viteză, fără pierderi, în râul CrişulRepede, zona de vest. După câteva zile, cu factorii locali,am obţinut ridicarea stavilei de la punctul de priză vest,astfel undele râului au dus devale o populaţie de şalăi ceazi oferă exemplare de peste 5-6 kg. Trebuie să menţionezpublic şi poate domnul ministru al agriculturii ne va înţelegenemulţumirea, absurditatea faptului că şi în prezent salariaţi aiANPA eliberează permisele de pescuit fără ca solicitanţii săfie membri ai vreunei asociaţii de pescari. Această categoriede pescari, fără a contribui cu nimic la menţinerea patrimoniuluipiscicol, devin paraziţi consumatori şi distrugători aifondului piscicol natural al apelor publice.CUM PÃSTRÃM PEÆTII ÎN STAREPROASPÃTÃTematica nu este o problemă pentru pescarii de pescuitstaţionar, deoarece juvelnicele de 2-3 metri lungime,bine scufundate în apă, vor ţine peştii vii petoată durata partidei. Lansetiştii şi muscarii au însă nevoiede tehnici şi dotări, e drept accesibile. Aici aş insistapuţin asupra necesităţii procurării unui coşuleţ de nuiele,în care lansetistul ori muscarul îşi pot ţine peştii în stareproaspătă pe toată perioada deplasării pe malul râului. Insistpe această strămoşească metodă şi dotare întrucât, utilizândcoşuleţul ce l-am moştenit şi care are cca. 120 deani, mi-a asigurat întotdeauna păstrarea proaspătă a peştilorprinşi la muscă, păstrăvi ori lipani, mai puţin cleni pe care-ieliberez imediat. Fizica îşi are legile ei, iar secretul buneifuncţionări a coşuleţului se bazează tocmai pe una dintreacestea -fenomenul de evaporare – deci, implicit, şi răcire.Fără intenţia de a da lecţii, iată cum procedez. După ce amprins câţiva păstrăvi, îi eviscerez, le scot branhiile, ştergbine interiorul de sângele închegat, ce-i element toxic şiprimul ce produce alterarea, pun un praf de sare dintr-osolniţă cu orificii ce-o port în coşuleţ, învelesc peştii într-unprosop de cânepă umectat şi îi pun în coşuleţ. La uscareaaproape completă a prosopului îl reumectez, astfel se reiafenomenul de evaporare-răcire, ce durează cam 2 ore. Pescuindla munte, prefer partidele de după-amiază - seară, iarcând pescuiesc de dimineaţă şi am 1-2 păstrăvi legali, laorele prânzului, sub umbrarul arinilor ori brazilor, îi pun lacopt într-o spuză de jar. Fie-mi permis să fac o parantezăşi să descriu reţeta rapidă. Fac un foc mic din crengi uscate,pun 2-3 bucăţi mai grosuţe pentru o inima de jar. Întretimp, cât arde focul, sărez puţin peştii evisceraţi, introduc îninterior câţiva muguri de brad, câteva flori de cimbrişor, olinguriţă de unt ori margarină, învelesc peştii într-o folie dealuminiu şi îi pun în spuza de jar şi cenuşa fierbinte. Dupăvreun sfert de ceas, când aud uşoare pocnituri şi sfârâieli,scot peştii îmbrăcaţi în folie, las să se răcească niţel şi, cânddesfac folia, izul de muguri de brad şi cimbrişor nu poate fidescris în cuvinte. Niciodată acasă nu am reuşit asemeneabunătăţi, pe care le-am învăţat în bătrâna Marmaţie. Dinexperienţa câtorva decenii de muscărit, afirm cu toatăresponsabilitatea că, utilizând coşuleţul, chiar şi lapartide de spinning la bibani, niciodată nu am avutpeşti cu început de alterare. Am văzut anul trecut un pescarce-şi ţinea câţiva cleni şi scobari înşiraţi pe o creangăde salcie, ce aveau un aspect penibil de peşti spânzuraţi,imagine ce nu poate fi comentată. Cred că nu este nevoie sămai menţionez de dotările moderne de azi, lădiţe frigorificecu patroane ICE, ori micile, dar excepţionalele frigidere cefuncţionează la 12 volţi şi ţin o temperatură constantă de 1-2grade celsius timp de câteva zile.T.P.|30 Vânătorul și Pescarul Român

|Pagina muscaruluiSimilitudini şi diferenţe întremuşte de catalog şi cele tradiţionale|Titus pinteaAm avut curiozitatea, dar şiplăcerea, să fac comparaţiiîntre muştele noastretradiţionale, cu care generaţiide muscari români au pescuit decenii larând, şi muştele din cataloagele străine,DAM, ORVIS, BAYLEI etc. Constatcă diferenţele sunt notabile în coloritşi conformaţie, uşor de constatat depescarii ce-şi confecţionează muşteleşi au experienţa anilor. În acest sensaş exemplifica prin câteva modele maicunoscute şi folosite de muscarii noştri.În cataloage apare un tandem bine cunoscut,modelul March Brown „male”şi March Brown „female”. Primul seaseamănă cu musca noastră de arin,însă susţin că aceasta din urma estemai eficientă în perioada începutuluide sezon. Am şi o posibilă explicaţie.În mai, musca de arin este încă într-unstadiu de dezvoltare incipientă şi, deregulă, zborul său încă slab se terminăîn apă, deci pistruiatul primeşte, fiind şiel moleşit din iarnă, o muscă încă mică.Dacă i-am oferi un MarchBrown din import, de celemai multe ori doar se mişcădin cotlonul său, dar nu atacăpăroasa arătare. Dacă încercămcu modelul „female”, aceastase aseamănă cu musca de carabete,la noi se mai numeşte şi„capra”. Insecta în mai este departede a zbura, doar în finalde lună. Deci, bazându-ne pemodelele noastre, avem şansemai bune. Scuturând în finalde mai câteva crengi de arin,am găsit încă muşte cleioase,ce se prindeau de partea inferioaraa frunzelor, aspect ce-miconfirmă cele afirmateanterior. Dar făcând şiprobe de muşte eficiente,pe aceeaşi apă, peştii miauatacat mai des modelulindigen şi foarte slab pecel de catalog, un modeloriginal primit din parteacampionului de muscă alBavariei. Modelul „female”a fost bun doar îniunie, mai mult la cleni.Însă acest din urmă model,legat pe cârlige mici nr.14-16, a fost bun la lipani,cu menţiunea că era atacatîn după-amiezile în caremusca de carabete se ridicadeasupra râului. Într-o zi am primitun model francez, o viespe sofisticată înconstrucţie, ce avea picioruşe înnodatedin barbule de pană de curcan, greu derealizat, fiind, după aprecierea mea,o muscă de lac, denumită în catalogDanga Imago. Aceasta, la peştii noştri,nu a reuşit sa stârnească interesul.Dar, reducându-i bogata îmbrăcămintede perucă şi picioare, am rămas oarecumla o viespe roşie indigenă, pe carecâţiva cleni harnici au apucat-o ferm. Îndouă săptămâni, cât am fost gazdacampionului bavarez, am văzutcum, din cele câteva sute de muştecu care a sosit, nu mai ştia din caresă lege la capăt ori pe săltătoare şipierdea minute în şir cu alegereaacestora. Astfel, pe pârâul Finiş, îmiprezenta un model cu un nume pomposGrenwels Glory, e drept, muscă verdecum i-am sugerat, dar încă nestudiată deirideii noştri. Aşa se face că-n trei zilede muscărit, din „stupul” de artificialeFoto:T. Pinteaaduse, nu a aflat modelul local. Aşadar,i-am dat cu teamă o muscă verde, cupăr ciocolatiu, cercuire fină gălbuie, lacare, în final, păstrăvii, dar mai des lipaniiFinişului din acei ani, i-au oferito partidă plăcută. Pe lacul Lugaş, ce arecleni frumoşi, muştele irlandeze de lac nuau dat rezultate. Am creat modelul pe unac mult mai mic decât cel original, fărăpicioruşe, dar cu un abdomen pronunţatpe curbura cârligului pe un ac nr. 12 cutijă lungă. Fiind zi de primăvară-vară,mi-am luat varga de muscă şi-am ieşit înprima partida a anului pe Crişul repede,într-o zonă în care anul trecut am luat şicleni, dar şi curcubei. Ca o observaţiemeteorologică, în 2 zile, de la 8 grade laprânz, aerul atmosferic arăta la umbrăplus 21 grade, derutând oameni şi peşti.Dar iată ce mi-am notat în carneţelulmeu de pescar, file ce de ani îmi oferăplăcute aduceri aminte. Ziua I-a soare,şuvoiul sub barajul Lugaş, o singurămuscă de capăt, March Brown „male”.Lansez în şuvoaie line şi văd mişcarede peşte fără atac. Rezultatul zilei,un clean de 26 cm. Ziua II-a – soare,căldură, plus 21 grade. Pescuiesc peşuvoiul de ieri, cu o muscă de capăt,model de „arin”, corp arămiu, codiţădin barbule de fazan, perucă de potârnicheînchisă. Rezultatul zilei, 3 clenipeste 25 cm, cinci juniori, doi bibani cei-am văzut între doi bolovani sorinduse.Peşti sperioşi şi timizi în atac. Amvăzut un curcubeu ce a venit până submuscă, fără sa o apuce, dar apa eraaşa de curată încât e posibil să mă fivăzut. Nu am putut pescui mai multde-un ceas, picioarele amorţindu-miîn apa încă rece. Nu trag concluzii, lelas la latitudinea muscarului, dar ştiusigur că-n luna mai cleanul din zonamontană va ataca nebun„potârnichea” deschisă,oferind spectacolul ataculuidin cârdul ce se soreştesub arinii bătrâni. Păstrăvii,încă molateci, vor sălta binela minuscule „baxmanuri”,dar şi la delicatele „mosquito”.Mai ştiu că noaptea dinpreziua dezlegării la muntea fost foarte lungă, darmaşina, parcă înţelegândunedorinţa, s-a grăbit spreapele de sus.|32 Vânătorul și Pescarul Român

112345678910Prinse în capcană!2345ORIZONTAL: 1) Capcana trandafirului (sg.) – Cei mai buni vânatori. 2) Simtul ascutit al caprioarelor– Bronzat natural. 3) Curse! – Incluse în club! – Tariful, dupa eliminarea celor câtevasute de metri patrati! 4) A da cu marinimie – Pune capcana si fuge. 5) Arma ...marilor profitori– Trimisa dupa inamic. 6) Margine de tricolor! – Când cifrele se aduna (pl.). 7) Capcana ...nevazuta– Coada de taur! 8) Sectiune dintr-un ficat! – Un necunoscut – Formula de adresare...ca pentru un vânator mai în vârsta. 9) Gazul care se livreaza la tub – Deosebit de mic. 10)Vânatori cu picioarele ...pe pamânt.678910VERTICAL: 1) Are gust de ...ocna – A pune capcane. 2) Capcane ...pentru lei (fig.). 3) Miros fin– Salutul eroilor – Nod putin desfacut! 4) Blana de lemur! – Case carora li s-au dat spargeri. 5)Locul unde te duc numai nevoile (reg.) – Pense! 6) Carne de cerb! – Muscat de flacari – Seva.7) Se ia pe picioare – Fara grai – Fac parte din grup! 8) Se aprinde foarte usor, mai ales dacasar scântei. 9) Pastrate în eter! – Firisoare – Nasul cu belciug artizanal. 10) A prinde temporar– Înghesuiti.Ion MihaiuDezlegare VPR mai : CAPACITATE-OTELITA-OF-NE-BR-RANI-SUDICA-T-G-T-RT-FURII-AP-APATI-CE-NAT-AB-UO-TURATIE-NO-ZONAL-VAR-RECITATORICANISA CERNICAPune la dispoziţia vânătorilor interesaţi următoarelecategorii de căţei :SC SURAKI SRL, producător autorizat conform legislațieieuropene în prelucrarea cărnii de vânat, este interesatăîn achiziționarea vânatului mare în carcasă, destinatproducției de mezeluri, comercializate sub marca “TOLBAVÂNĂTORULUI”. Oferim posibilitatea încheierii de contractepe termen lung.Detalii la numerele de telefon0752 525 142 sau 021 411 62 30E-mail: florin.blidarescu@suraki.ro sausuraki@suraki.rowww.suraki.roMica publicitateAJVPS Hunedoara vinde căţei din rasa copoi ardelenesc de la CanisaCăpăţâna. Prenotări şi informaţii suplimentare la tel. 0254.215.422.VÂND armă de vânătoare cal.12/70, ţevi juxtapuse, Bohler antinit.Tel. 0723.300.609.• o femelă din rasa jagdterrier, în vârstă de 5luni;• o femelă din rasa copoi slovac, în vârstă de 2luni;• un mascul din rasa brac german cu păr sârmosîn vârstă de 3 luni;• două femele metişi de copoi x jagdterrier, învârstă de 2 luni.Juvenilii sunt dehelmintizaţi şi vaccinaţi de două ori,iar căţeii dehelmintizaţi şi vaccinaţi doar împotrivaparvovirozei. Preţul de valorificare este de 500 lei/exemplar, cu T.V.A. inclus. Căţeii provin din părinţiselecţionaţi, folosiţi cu rezultate excelente la vânătoare.Dintre reproducători sunt scoşi la vânzare, la acelaşipreţ, următorii câini:• un mascul de copoi ardelenesc în vârstă de 2ani;• o femelă de brac sârmos, folosită la vânătoare,în vârstă de 7 ani;• o femelă de limier hanoveran, folosită în teren,în vârstă de 7 ani.Doritorii se pot adresa pentru achiziţii sau eventualeprenotări, precum şi pentru alte informaţii, d-lui DumitruTeodor, la tel. 021.270.80.60 sau 0767.817.908.|34 Vânătorul și Pescarul Român