quo vadis?Un alt aspect important, luat în considerare lastabilirea competenţelor specifice la Informatică cetrebuie formate/performate la elevi, a fost raportulîntre cunoştinţele fundamentale şi cele aplicative.S-a constatat că o anumită parte din profesori, elevişi părinţi pun accentul doar pe aspectele aplicativede moment ale informaticii, confundînd, de exemplu,abilităţile practice de lucru la tastatură cu metodelede procesare a textelor, simpla vizualizare a paginilorWeb cu metodele de căutare exhaustivă a informaţieietc. Mai mult ca atît, uneori s-a atestat şi o rezistenţăvoalată faţă de formarea/performarea competenţelor ceţin de gîndirea algoritmică şi cultura informaţională:aplicarea metodelor de analiză şi sinteză pentru soluţionareaproblemelor legate de prelucrarea automatizatăa informaţiei, elaborarea modelelor informatice aobiectelor, sistemelor şi proceselor frecvent întîlnite înactivitatea cotidiană. Evident, astfel de abordări nu aufost susţinute de mediul universitar şi de reprezentanţiilumii muncii, care au insistat asupra faptului că şcoalatrebuie să pregătească nu numai consumatori pasivide tehnologii informaţionale, dar şi viitori creatori şiproducători de astfel de tehnologii.În baza unui compromis rezonabil, luînd în considerareopiniile tuturor factorilor interesaţi (elevi, părinţi,cadre didactice din şcoli, colegii şi universităţi, reprezentanţiai mediului academic şi ai lumii muncii), înCurriculumul şcolar la Informatică, versiunea 2010, aufost stabilite următoarele competenţe specifice ce trebuieformate/performate la elevi: a) formarea unei viziuniştiinţifice asupra componentei informatice în societateacontemporană; b) cunoaşterea proceselor, principiilorşi metodelor de codificare şi decodificare a informaţieiîn scopul realizării comunicării interumane – sisteminformatic; c) identificarea structurii generale a sistemelordigitale, a principiilor de funcţionare a sistemelorde transmitere, stocare şi prelucrare a informaţiei;d) elaborarea modelelor informatice ale obiectelor,sistemelor şi proceselor frecvent întîlnite în activitateacotidiană; e) aplicarea metodelor de algoritmizare, deformalizare, de analiză, de sinteză şi de programarepentru soluţionarea problemelor legate de prelucrareaautomatizată a informaţiei; f) translarea algoritmilorfrecvent utilizaţi într-un limbaj de programare de nivelînalt; g) colectarea, păstrarea şi prelucrarea informaţieicu ajutorul aplicaţiilor software specializate; h) creareaşi elaborarea documentelor Web; i) efectuarea experimentelorvirtuale, rezolvarea problemelor de activitatecotidiană şi elaborarea de modele ale fenomenelorstudiate, folosind aplicaţii, laboratoare şi medii digitaleeducaţionale; interpretarea rezultatelor obţinute; k)folosirea competenţelor informatice pentru căutareaşi selectarea informaţiilor în interes de autoinstruire şide orientare profesională; l) respectarea dreptului deautor asupra resurselor digitale, a normelor de etică şisecuritate informaţională, protejarea de infracţiunileinformatice.Indiscutabil, trecerea de la obiective la competenţe şimutarea accentului de pe metodele “copie-şi-lipeşte” pecele care formează o viziune integrată asupra tehnologieiinformaţiei şi a comunicaţiilor, care dezvoltă gîndireaalgoritmică şi formează cultura informaţională, necesită,în primul rînd, reconceptualizarea modului de pregătireiniţială şi continuă a profesorilor de informatică,dezvoltarea competenţelor digitale ale tuturor cadrelordidactice ce activează în învăţămîntul preuniversitar.Formarea competenţelor digitale lacadrele didactice din învăţămîntulpreuniversitarEste cunoscut faptul că R. Moldova se confruntă cudificultăţi semnificative în recrutarea şi reţinerea cadrelordidactice calificate în instituţiile de învăţămînt. Înpofida măsurilor întreprinse de autorităţi în ultimii ani −majorarea salariilor, extinderea admiterii la facultăţile cuprofil pedagogic, stabilirea unor facilităţi pentru tineriipedagogi ce sînt repartizaţi să lucreze în instituţiile deînvăţămînt în localităţile săteşti ş.a. −, corpul didacticcontinuă să îmbătrînească, este în continuă creşterefluctuaţia cadrelor didactice, multe discipline, cel maides şi Informatica, sînt predate de către persoane cenu au o pregătire profesională în domeniile respective.Evident, în astfel de condiţii, nu ne putem aştepta lao schimbare radicală a situaţiei, unica soluţie fiindstimularea persoanelor care, totuşi, au ales să rămînăîn sistemul educaţional, să utilizeze TIC în procesul deînvăţămînt.Deşi se întreprind mai multe acţiuni în domeniulformării/performării competenţelor digitale ale cadrelordidactice prin organizarea anumitor cursuri descurtă durată, acestea au mai mult un caracter episodic,iar impactul lor este unul foarte modest. Considerămcă o schimbare radicală a situaţiei ar putea fi realizatăprin implementarea modelului de instruire în domeniultehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, aplicat cusucces în cazul formării continue a funcţionarilor publici . Acest model presupune sistematizarea procesuluide formare a competenţelor digitale prin acreditareaprogramelor de instruire şi certificarea cursanţilor,flexibilitatea programelor de studii, diversificareaformelor de instruire şi individualizarea traseelorNorme metodologice privind instruirea şi certificarea funcţionarilorpublici în domeniul tehnologiilor informaţionaleşi de comunicaţii şi a guvernării electronice. Aprobateprin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr. 228din 12.09.2006. Coordonate cu Ministerul DezvoltăriiInformaţionale şi Academia de Administrare Publică pelîngă Preşedintele R. MoldovaModernizarea învăţămîntului preuniversitar prin implementarea pe scară largă a tehnologieiinformaţiei şi a comunicaţiilor
quo vadis?educaţionale. În funcţie de specificul disciplinelorşcolare predate şi de nivelul de dotare a instituţiilor deînvăţămînt cu tehnică de calcul, fiecare cadru didacticva avea posibilitatea să aleagă modulele de instruirecare-i vor facilita utilizarea tehnologiei informaţiei şia comunicaţiilor în procesul didactic: Conceptele debază ale TIC, Sisteme de operare, <strong>Pro</strong>cesare de text,Calcul tabelar, Baze de date, Prezentări, Internetulşi poşta electronică, Softuri educaţionale. În cazulmodulului Softuri educaţionale, o atenţie deosebită seva acorda studierii softurilor educaţionale existente şimodului de integrare organică a acestora în procesulde predare-învăţare-evaluare.Accentuăm faptul că mecanismele actuale de stimularea cadrelor didactice care aplică metode inovaţionalede predare-învăţare-evaluare sînt imperfecte,iar principiul egalitarismului în remunerarea munciipedagogice prevalează. Prin urmare, implementareaefectivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilorîn învăţămîntul preuniversitar ar trebui să se bazeze pecertificarea competenţelor digitale ale cadrelor didacticeşi stabilirea unor suplimente salariale pentru pedagogiicare vor deţine Certificatul Naţional de Operare pe Calculatorşi vor aplica softurile educaţionale în procesulde instruire.Fiecare manual şcolar trebuie să fieînsoţit în mod obligatoriuŞi de un manual electronicÎn ultimul deceniu, sistemul de învăţămînt dinR.Moldova a înregistrat progrese semnificative în creareaşi dezvoltarea manualelor şcolare. S-au formatcolective calificate de autori, a fost pusă la punct schemade închiriere a manualelor, este în curs de afirmare unsistem de evaluare obiectivă a calităţii manuscriselor şi amanualelor. Însă, deocamdată, unica formă de realizarefizică a manualului şcolar este doar cartea tipărită, iaractele oficiale în vigoare nici nu operează cu termenulde “manual electronic”.În pofida faptului că în ţările dezvoltate manualeleclasice, cele tipărite, sînt însoţite de conţinuturi multimediape suporturi digitale, în ţara noastră acest proces încănu a început. Lipsa manualelor electronice şi existenţaunor diferenţe conceptuale semnificative între puţinelesofturi educaţionale utilizate în şcoli şi manualele tipărite,difuzate prin intermediul schemei de închiriere, aurepercusiuni asupra procesului de modernizare a învăţămîntuluişi nu permit valorificarea în volum deplin aoportunităţilor oferite de tehnologiile informaţionale şicomunicaţionale.Menţionăm faptul că puţinele încercări din ţaranoastră de a elabora unele produse program, destinateutilizării în procesul educaţional din învăţămîntul preuniversitar,sînt sporadice şi nu se bazează pe abordăriunitare, iar calitatea didactică a softurilor respective nueste supusă evaluărilor.În scopul creării şi utilizării pe scară largă a manualelorelectronice, se propune:• extinderea metodologiei de elaborare, evaluareşi editare a manualelor şcolare tipărite asupramanualelor electronice;• crearea “industriei” de manuale şcolare electronice,care ar asigura elaborarea şi difuzareamanualelor electronice în şcoli;• crearea în cadrul Sistemului Informaţional alEducaţiei a bibliotecilor şcolare virtuale, ce aroferi elevilor şi cadrelor didactice accesul lamanualele electronice şi softurile educaţionale;• încheierea de acorduri cu marele companii producătoarede softuri educaţionale în vederea dotăriituturor instituţiilor de învăţămînt cu platformedestinate instruirii asistate de calculator.ConcluziiModernizarea învăţămîntului este un proces complex,în care un rol primordial îi revine reconceptualizăriiactului de predare-învăţare-evaluare în bazaimplementării pe scară largă a tehnologiei informaţieişi a comunicaţiilor. Este necesar ca utilizarea acestortehnologii să depăşească etapa „copie-şi-lipeşte” şi săse axeze pe extinderea abordărilor creative. Utilizareatehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor nu trebuiesă devină un scop în sine, ci o cale de eficientizare aprocesului de studii.Formarea competenţelor digitale ale elevilor, careuneori mai sînt încă confundate cu capacitatea de a“butona” tastatura şi a răsfoi paginile Web, trebuie săse bazeze pe cunoştinţe fundamentale, ce vor rămînerelevante pe parcursul întregii vieţi.Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor se va simţiîn şcoală ca acasă doar atunci cînd cadrele didactice voravea competenţe digitale, suficiente pentru a aplica pescară largă toate mijloacele destinate instruirii asistatede calculator: procesoarele de text, procesoarele decalcul tabelar, programele de prezentări, Internetul,poşta electronică, softurile educaţionale, manualeleelectronice. Se cere crearea unui mecanism de formarecontinuă a cadrelor didactice în domeniul tehnologiilordigitale şi stimularea pedagogilor care implementeazăaceste tehnologii în activitatea cotidiană de predareînvăţare-evaluare.Nu vom avea tehnologii informaţionale şi comunicaţionaleîn şcoală dacă nu vom lansa procesul deelaborare, editare şi difuzare a manualelor electronice.Se cere crearea unui cadru normativ-juridic pentru reglementareaacestui proces şi definitivarea mecanismelorinstituţionale de asigurare a elevilor şi a cadrelor didacticecu manuale electronice şi softuri educaţionale.<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.6 (<strong>64</strong>) anul 2010Modernizarea învăţămîntului preuniversitar prin implementarea pe scară largă a tehnologieiinformaţiei şi a comunicaţiilor