Nr. 64 - Pro Didactica

Cuvînt. Limbă. Comunicare.Compunerea – mijlocimportant de dezvoltare acomunicării orale şi scriseInga SaftencoLiceul Teoretic Ion Creangă, or. Soroca„ A vorbi frumos româneşte înseamnă a fi colindatde dor; a scrie frumos româneşte înseamnă a fi găsitcărarea dorului spre dor.”(Fănuş Neagu)A-i învăţa pe şcolarii mici să descifreze tainele cuvintelor,să pătrundă în lumea misterioasă a cărţii şi să o îndrăgească,să comunice corect în limba română este o misiunefără egal, la a cărei îndeplinire aspiră fiecare învăţător.Vorbirea articulată, scrisul, cititul îşi dau mereu întîlnire,se contopesc în acea activitate specific umană careeste comunicarea. În cadrul procesului instructiv-educativde la noi, aceste componente sînt subordonate următoruluiţel: de a forma şi a dezvolta competenţa de a comunicaîn mod corect în limba română; de a evita tendinţa spreo comunicare mecanică, neproductivă; de a asigura unfundament ştiinţific actului comunicaţional. Acest demerspresupune dezvoltarea plenară a celor patru deprinderi:receptarea mesajului oral şi exprimarea orală, receptareamesajului scris şi exprimarea scrisă.Competenţa de scriere, cu referire la compunere,include următoarele standarde de conţinut: lucrări scrise(copieri, transcrieri, dictări, autodictări etc.); textefuncţionale (bileţelul, invitaţia, anunţul); texte ficţionale(portretul, descrierea după un suport vizual (tablou),cu un început dat sau cu repere date în logica analizeitabloului); compunere pe baza unor cuvinte şi a unorexpresii date; compunere-descriere a unui colţ din natură(M. Marin, Învăţătorul modern, nr. 3, 2010).Compunerea este orice comunicare scrisă despre unsubiect, elaborată după reguli sau norme deprinse în şcoalăşi statornicite în practica socială. G. Ibrăileanu apreciacompoziţia ca fiind „cea mai calificată muncă omenească,împreună cu cea a savantului şi a filozofului”.Consider că anume compunerile reprezintă cadrulcel mai propice pentru cultivarea, consolidarea şi perfecţionareadeprinderilor de exprimare corectă, orală şiscrisă, ale viitorilor membri ai societăţii, pentru însuşireaunor instrumente indispensabile muncii intelectuale.De-a lungul anilor, m-am convins de faptul că acestearealizează, pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce învaţăelevii la orele de gramatică şi de lectură, precum şi lacelelalte obiecte de învăţămînt, mai ales sub raportulcorectitudinii exprimării. Pe de altă parte, ele constituiecel mai nimerit prilej de valorificare a experienţei deviaţă a elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi a fantezieicreatoare. După cum ne sugerează însăşi definiţiatermenul de compunere, elementele de creaţie, de originalitatereprezintă „piesele” ei de fond, acestea fiind şi„obiectul” principal al evaluării actelor de comunicarerealizate de elevi atît oral, cît şi în scris.Pregătirea pentru compunere, un proces didacticcomplex, presupune executarea unei game bogate deexerciţii, care ar dezvolta gîndirea şi imaginaţia, ar stimulaspiritul de observaţie, ar impulsiona şi aprofundasimţul cuvîntului. În linii mari, această fază include treipaşi, trei operaţii: a observa, a înţelege, a exprima.În opinia lui I. Salinger, dacă vrem să dezvoltăm laelevii noştri creativitatea, atunci trebuie să-i lăsăm să„asculte” viaţa, pentru că aceasta este mai „încăpătoare”decît experienţa noastră, a educatorilor. Copilul trebuiesă vadă singur că iarba este verde, nu să i se spună că eaeste ca atare. El trebuie ajutat să afle cine este, nu numai36