Nr. 64 - Pro Didactica

docendo discimusMigraţia părinţilor la muncă peste hotare se răsfrîngenegativ asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copiilor.Conform datelor oficiale, 20 la sută din copii locuiescfără un părinte sau fără ambii, aceştia fiind plecaţi lamuncă peste hotare. Rămaşi fără supraveghere, majoritateadintre ei le creează cadrelor didactice multipledificultăţi, deoarece sînt asiguraţi material, dar au devieride comportament. Psihologul şcolar, ca unitate în statelede funcţie ale instituţiilor de învăţămînt, ar putea ofericonsiliere copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, copiilorcu anumite probleme de integrare şi de învăţare,părinţilor. Prin intermediul psihologului, şcoala ar puteadeveni un punct de atracţie atît pentru elevi, cît şi pentrupărinţi şi ar contribui la consolidarea relaţiei dintre şcoalăşi familie. Actualmente, servicii de consiliere şcolarăacordă doar instituţiile cu un număr mare de elevi (peste500). Regretabil este şi faptul că necesitatea acestuispecialist nu este percepută de APL şi APC.Indiferenţa părinţilor faţă de implicarea în Comitetulclasei, Comitetul de părinţi, Consiliul şcolar, Asociaţiilede părinţi etc. este determinată de necunoaşterea roluluiorganelor respective în luarea deciziilor la nivelul instituţieide învăţămînt, de lipsa competitivităţii în selectareapărinţilor pentru aceste organe şi de percepţia părinţilorca fiind doar „resurse de colectare a fondurilor pentruinteresele şcolii”.Un alt obstacol îl constituie faptul că directorii nudispun de suficient timp pentru organizarea eficientă şieficace a lucrului cu părinţii. Ei dedică o parte semnificativădin timp activităţilor didactice (conform 41,5%din manageri, peste 50% din timp) şi deci au mai puţintimp pentru administrarea instituţiei.Buletinele informative, ca formă de comunicareîntre părinţi şi cadre didactice/administraţia şcolii, sîntpracticate rar – indică datele cercetărilor –, în mare partedatorită lipsei de resurse financiare, care pot fi direcţionateîn acest sens. În acelaşi timp, acestea ar putea fivalorificate prin publicarea a multiple informaţii utilepentru părinţi.Politicile educaţionale îndreptate spre sporirea graduluide activism al părinţilor ar putea fi următoarele:Opţiunea politică nr.1. Neimplicarea autorităţilorpublice centrale – ar păstra tradiţia de a vedearolul părinţilor preponderent în oferirea de contribuţiifinanciare, fapt ce va determina scăderea interesuluipărinţilor pentru activităţile şcolare, dar şi al elevilorpentru studii.Opţiunea politică nr.2. Reglementarea cadruluinormativ şi obligarea managerilor instituţiilor de învăţămîntde a elabora strategii şi planuri operaţionalede acţiuni în domeniu, care să prevadă cît mai multeforme de antrenare a părinţilor în activităţile şcolii:organizarea de sesiuni care i-ar ajuta să-i asiste pe copiila teme; oferirea de materiale care i-ar ajuta să monitorizezeefectuarea temelor de către copii; oferirea deconsiliere parentală; organizarea grupurilor de suportpentru părinţii elevilor cu probleme (de ex., violenţă,comportament deviant etc.). Menţionăm, în aceastăordine de idei, că sprijinul acordat părinţilor trebuie săfie individualizat, modalitatea de ajutorare urmînd a fiselectată în funcţie de problema cu care se confruntăcopilul sau familia.Informarea şi formarea părinţilor vizînd şcolaritateacopilului presupune cunoaşterea obligaţiilor legale şi adrepturilor privind educaţia copilului, a metodelor decolaborare cu şcoala, a importanţei propriei atitudini faţăde reuşita şcolară şi socială a copilului. Aceste obiectiveurmează să fie realizate de profesori, care trebuie săbeneficieze de o pregătire corespunzătoare în materie derelaţii cu părinţii. La rîndul lor, părinţii trebuie formaţipentru exercitarea, în cooperare cu profesorii, a roluluilor educativ, iar şcoala urmează să le acorde asistenţă.Educaţia părinţilor nu este necesară numai pentru creştereaşi educarea copiilor, ci şi pentru propria dezvoltaresocială şi spirituală.Opţiunea politică nr.3. Majorarea salariilor cadrelordidactice şi obligarea acestora de a-şi îndeplini înmod responsabil atribuţiile. Responsabilizarea tuturorcadrelor didactice ar putea determina creşterea autorităţiiacestora, sporirea gradului de încredere a părinţilor înşcoală.Politică publică preferabilă: ajustarea cadruluinormativ şi obligarea managerilor instituţiilor de învăţămîntde a elabora strategii şi planuri operaţionalede acţiuni în domeniu, deoarece este axată pe nevoilepărinţilor şi presupune eficientizarea activităţii cadrelormanageriale şi didactice.Pentru realizarea politicii publice preferabile, recomandămMinisterului Educaţiei conceperea unuiRegulament-cadru care să determine manageriiinstituţiilor de învăţămînt să elaboreze strategii şiplanuri operaţionale de acordare de susţinere familiilorelevilor şi de sporire a interesului de participare apărinţilor în activitatea şcolilor. Totodată, sînt necesarecursuri de scurtă durată pentru directorii de şcoliîn scopul pregătirii acestora pentru un managementmodern şi eficient.Situaţia social-economică din R. Moldova îi determinăpe părinţi să caute surse suplimentare de existenţă. Deaceea, recunosc mulţi dintre ei, actualmente, este dificila exercita corespunzător rolul de părinte:• din punct de vedere financiar, ei întîmpină dificultăţiîn acoperirea necesităţilor şcolare alecopiilor lor;• din punctul de vedere al suportului educaţional,părinţii nu îşi pot ajuta copiii la realizarea temelorde casă, deoarece programele sînt foarte complicate.34Parteneriatul şcoală-familie: de la pasivitate la implicare