Nr. 32 - Pro Didactica

QUO VADIS?principalele (ºi unicele!) instituþii de învãþãmînt cu impactmajor în Basarabia. În 1883 este închisã unica tipografiede la Chiºinãu, în care se imprimau cãrþi în românã – culitere ruseºti, desigur (amãnunte la acest subiect – extremde curioase, dar ºi foarte triste, a se vedea în monografiaLidiei Colesnic-Codreanca, Limba românã în Basarabia.1812-1918, Chiºinãu, Museum, 2003). În aceastãperioadã, aºadar într-un lung veac de ocupaþie ruseascã,autoritãþile þariste au zãdãrnicit toate încercãrileintelectualilor basarabeni de a deschide la Chiºinãu mãcarun ziar sau o revistã în limba românã...Sã revenim însã la învãþãmînt. La sfîrºitul verii 2005,unele organe de presã de la Chiºinãu (în limba rusã ºiaproape cã implicit de orientare antiromâneascã) au scriscu mult entuziasm despre o aniversare trecutã cu vedereade restul lumii: 180 de ani de la deschiderea în Basarabiaa primelor ºcoli laice – lancasteriene. Cu acest prilej, s-aamintit, fireºte, ºi de ºcolile de zemstvã, care au prins a fideschise din a doua jumãtate a secolului XIX pe întregcuprinsul imperiului. S-a concluzionat, ºi cu aceastãocazie – a cîta oarã! – cã rolul ruºilor în luminareamoldovenilor a fost unul masiv, enorm, salvator, vital etc.S-a trecut însã cu vederea cã aceste ºcoli, lancasterieneºi de zemstvã (ºi al cãror numãr ajunsese în Basarabia, la1000, prin anul 1900) existau, în primul rînd, dacã nuexclusiv pentru luminarea ruºilor ºi a altor veneticirusolingvi, pentru bãºtinaºi ele fiind pepiniere derusificare/deznaþionalizare. Logica unor autori ceabordeazã acest subiect este de-a dreptul frapantã: deex., se condamnã vehement învãþãmîntul german înprovinciile baltice (actualele Letonia ºi Estonia), ca instrumentde germanizare a populaþiilor de acolo, dar înacelaºi timp se elogiazã sistemul de instruire în limba rusãºi în genere în stil rusesc, implantat de autoritãþile þaristeprintre românii din Basarabia! (în treacãt fie spus, sistemulgerman avea numeroase avantaje în raport cu cel rus, casã nu zicem cã era în cele mai multe privinþe superior –prin suportul teoretic, prin metodologiile în continuãînnoire; printr-o abordare democraticã a relaþiei studentprofesoretc.).EXEMPLUL CEL BUN – ªI JINDUIT, DAR ªIMOLIPSITORZguduirile prin care trece Imperiul Rus – înfrîngereasuferitã în rãzboiul cu Japonia, apoi revoluþia internãdeclanºatã în 1905, a determinat o destindere în Rusia,inclusiv o anumitã democratizare în societate ºi, implicit,o apreciabilã înviorare a vieþii culturale în provinciilepopulate de reprezentanþi ai etniilor ne-ruse. Pe atuncimulþi tineri basarabeni îºi fãceau studiile la Dorpat (Tartu,Estonia) ºi la Varºovia, capitala Poloniei sfîrtecate de ruºi,austrieci ºi prusaci. Tinerii români din Basarabia (mulþidintre care au pus bazele miºcãrii de renaºtere naþionalãce a culminat cu formarea Sfatului Þãrii, în 1917, ºi cuMarea Unire din 27 martie/9 aprilie 1918) priveau cuentuziasm ºi cu o dozã de invidie starea de lucruri dinaceste provincii, evoluþiile tot mai favorabile realizãriiunor mai vechi aspiraþii naþionale. Dar nu mai puþinibasarabeni ºtiau ce se întîmplã – ºi cã se întîmplã altfel,infinit mai bine! – în existenþa celorlalþi români. Unii,vizitînd cu varii ocazii Regatul României, trãiausentimentul incredibilului în ceea ce priveºte libertãþile,în primul rînd – manifestãrile, atît de multe ºi atît defireºti! – ale spiritului naþional. Se ºtia care e starea delucruri ºi la altã extremitate a românimii, în Transilvania,unde împilarea cu substrat naþional-spriritual era totuºiceva „mai dulce” decît sub þarii ruºi. Acolo copiii deromâni învãþau în clase de ºcoalã, unde, la intrare, scria:„Naþionalitatea ºi limba sînt mai scumpe decît toate,cãci libertatea pierdutã se poate cîºtiga, darnaþionalitatea niciodatã”. Aceste cuvinte ale lui GeorgeBariþiu (1812-1893) sau altele asemenea deveniserãcuvinte de ordine printre românii ardeleni, adevãrate principiide viaþã, de existenþã, de supravieþuire. Pe acestteritoriu populat de români înstrãinaþi, ca ºi în Bucovina,ºi ea încorporatã Imperiului Habsburgic (dar spredeosebire de Basarabia, din Imperiul Rus, ori de teritoriilepopulate de macedo-români, pe atunci în ImperiulOtoman), ºcoala nu a fost lãsatã „singurã în faþaistoriei”, ea devenise un element important al cauzeinaþionale, alias al preocupãrilor comunitare. Evident,comunitatea era întrupatã de o elitã, însã destul denumeroasã, formatã din învãþãtori, preoþi, tineri studioºi,oameni ai scrisului, mici funcþionari, avînd în frunte unputernic mãnunchi de cãrturari, cei mai mulþi – membri sausimpatizanþi ai ªcolii Ardelene, apoi ai organizaþieiASTRA. Datoritã eforturilor lor, bine conjugate,instruirea, învãþãmîntul, presa, miºcarea artisticofolcloricã,alte forme ale operei de culturalizare a maselorau atins culmi impresionante.SE POATE REVENI LA FIRESCPentru basarabeni, sistemul de instruire rus, întemeiatpe niºte premise strãine ºi înstrãinãtoare, aplicat în stilabsolut autoritar, cu sfidarea opiniei publice (a se citi: acomunitãþii, a populaþiei româneºti – bãºtinaºe ºi totuºimajoritare) era nu numai nepotrivit, dar pur ºi simplumalefic, nociv. Iatã care erau efectele politicii acerbe dedeznaþionalizare – ºi prin învãþãmînt –, promovatã înBasarabia pînã în 1917: în circa 1300 de ºcoli, de toatetipurile, inclusiv 840 în localitãþile pur româneºti (rurale)învãþau peste 80 de mii de elevi, circa 43 de mii – tocmaiîn aceste localitãþi de la þarã. Predarea, instruirea se fãcea,evident, exclusiv în rusã ºi exclusiv în spiritul idolatrizãriiþarilor, comandanþilor de oºti... ºi în genere a tot ce erusesc, prin inocularea unui dispreþ faþã de tot ce emoldovenesc/românesc. Nu mai poate mira pe nimenihotãrîrea, ba chiar vehemenþa cu care în anul 1917 celemai diferite categorii sociale din Basarabia cereauintroducerea limbii materne în învãþãmînt (pe lîngã multe8ªCOALA ªI COMUNITATEA: SEPARAT SAU, TOTUªI, ÎMPREUNÃ?